Studenți pentru viață au un stand la Iași, de Sfânta Parascheva. Interviu cu Alexandra Nadane, președinta asociației
de Stiripentruviata.ro
Rep.: Asociația Studenți pentru viață este una neconfesională. Cum de ați venit la Iași de Sfânta Parascheva?
A fi activ într-o asociație neconfesională nu înseamnă a fi ateu și nici nu presupune o indiferență față de credința proprie și de spiritualitatea poporului în care te-ai născut. De sute de ani, Sfânta Parascheva este, pe lângă sărbătoarea religioasă, și o sărbătoare a identității Moldovei, iar, în perioada modernă, a întregii Românii, vin foarte mulți oameni aici și considerăm că este un loc potrivit pentru a prezenta mesajul pro-viață și pro-familie al asociației noastre. IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei, a încuviințat și facilitat prezența noastră aici și suntem recunoscători pentru aceasta. Așa că, până pe 15-16 octombrie la standul SPV vom oferi informații despre asociație, vom discuta cu cei care doresc să devină voluntari și vom desfășura mai multe activități de promovare a vieții și a familiei. Între altele, vom oferi noul număr, al treilea, al revistei noastre, „Pentru viață”, cu tema „Bărbatul și femeia, egali și complementari”. Pregătim și surprize!
Click pe coperta de mai sus pentru a citi online revista
Citește și Editorial: Marșul pentru viață 2014, „Adopția – o alegere nobilă“ / Revista Pentru viață nr.2
Rep.: Credeți că oamenii care merg la biserică se confruntă mai mult sau mai puțin cu problemele sociale în care vă implicați?
Persoanele care merg la biserică nu sunt ferite de problemele pe care le întâmpinăm cu toții în viața noastră. În particular, și ele se confruntă cu criza de sarcină, cu probleme familiale, dar ceea ce face diferența este modul în care se raportează la aceste probleme.
Am observat că persoanele care își pun nădejdea în Dumnezeu, care se roagă, care duc o viață religioasă, care se spovedesc au mai multe șanse să treacă cu bine prin situațiile de criză și să rămână echilibrate, deoarece au, prin credință, un sprijin foarte puternic dincolo de sprijinul oferit de oameni, pentru că sunt ancorați într-un sistem de valori clare și puternice, pentru că au repere deplin validate; astfel, ei știu ce au de făcut și, chiar dacă la un moment dat o iau pe un drum greșit, știu unde să se întoarcă.
Desigur, în asemenea situații de criză este nevoie de foarte mult sprijin din partea celor din jur, pentru că fondul pe care se iau deciziile greșite este de cele mai multe ori constituit din: frică, disperare, violență, senzația că lumea se prăbușește peste tine și convingerea că nu există nicio soluție. În asemenea momente este greu de analizat lucrurile la rece și de gândit limpede, dar, dacă există sprijinul necesar, se pot lua decizii corecte, care să nu fie regretate ulterior. Mulți copii au văzut lumina zilei pentru că mamele lor, ori ambii părinți, au știut să caute rezolvare la o situație de criză de sarcină în spațiul credinței, au avut un preot care să îi sfătuiască și susțină. Bucuria adusă de copii după naștere, uneori odată cu refacera unității familiei, le-a arătat că nu au greșit când au ales viața copilului cu credința că Dumnezeu poate purta de grijă de orice persona umană, fie aceasta și un copil care pare că aduce o criză în viața mamei și a tatălui său.
Citește și Două avorturi. Forțate. De societate
Rep.: Ce așteptări aveți de la acest popas în „Capitala Moldovei”?
Nu am avut timp să-mi creez așteptări, dar am în suflet bucuria de a descoperi și de a primi ceea ce este rânduit să se întâmple. În general cred că ceea ce depinde de noi nu este neaparat modul de desfășurare a lucrurilor, ci atitudinea cu care răspundem, modul în care le primim și le valorificăm.
Rep.: Cunoașteți Iașiul, aveți prieteni acolo? Cum vi se pare orașul?
E a treia oară când mă aflu la Iași și aproape de fiecare dată am ajuns aici în mod neașteptat. Simt că sunt multe lucruri pe care trebuie să le aflu și mulți oameni noi pe care trebuie să-i cunosc. Am o apreciere deosebită pentru prietenii mei din Iași. Mulți oameni spun că în regiunea Moldovei oamenii sunt altfel, că au o altă așezare sufletească, și nu pot decât să le dau dreptate. În sudul țării suntem ceva mai reci unii față de alții, cel puțin eu așa simt.
Citește și John-Henry Westen, co-fondator LifeSiteNews.com: „Când familia devine instabilă, se destabilizează și societatea”
Rep.: Aveți vreo poveste personală sau ați auzit de la altcineva de o poveste care să vă lege mai profund de sărbătoarea Sfintei Parascheva?
Uneori am vorbit critic despre faptul că la Sfânta Parascheva vin și oameni care fac gesturi sau au atitudini deplasate, care vin cu diferite superstiții sau vin pentru lucruri materiale, gen să câștige ceva sau să-și găsească un serviciu. Mi s-a părut că aceștia îi tulbură pe ceilalți, că, de fapt, nu știu de ce sunt acolo și consideram că nu e normal să vină numai „pentru sarmale”, ca să parafrazez presa care de multe ori numai asta își alege să filmeze.
Până într-o zi când o prietenă mi-a povestit cum a devenit credincioasă. Iată cum s-au petrecut lucrurile:
Era atee, nu voia să audă de Biserică și mereu se distra pe seama prietenilor ei credincioși. Unul dintre acești prieteni o suna însă în fiecare duminică dimineață și o chema la biserică, iar ea spunea regulat că vrea să doarmă, că n-are chef, că a fost în club cu o seară înainte etc. După un an în care primise telefon în fiecare dimineață de duminică, s-a hotărât să meargă și să vadă cum e.
I s-a părut foarte plictisitor, avea impresia că nu înțelege nimic, a ieșit de mai multe ori afară pentru că i se părea că nu are aer. Așa că în continuare credea că oamenii credincioși sunt ori proști, ori nebuni.La puțină vreme, cineva a invitat-o să meargă la Sfânta Parascheva împreună cu un grup de tineri. Pe lângă opinia despre slujbele religioase, acum mai era și gândul că trebuie să stea atâtea ore în picioare, așa că nici nu își punea problema să meargă. Totuși, până la urmă s-a gândit că nu strică să meargă și să se roage să găsească un serviciu bun, că poate cine știe.
După 14 ore de stat la coadă, după nervi și gânduri care îi spuneau să renunțe pentru că nu are rost, că pierde timpul, prietena mea se apropie de racla Sfintei Parascheva și deodată simte cum ceva, ca un curent, o pătrunde din cap până în picioare și cum ființa ei se schimbă cu totul, pentru totdeauna. Nu a fost decât o secundă, dar la următorul pas pe care l-a făcut după ce a sărutat racla Sfintei, a constatat că era alt om și că totul era altfel.Așa a început o nouă viață pentru ea. Când mi-a povestit aceste lucruri am zis că nu voi mai judeca niciodată oamenii care vin la Sfânta Parascheva, că nu știu ce este în inima omului sau planul pe care îl are Dumnezeu cu el.
Foto: Doxologia.ro
Citește și Fragmente din România reală /3/ Copiii și fericirea părinților