Uncategorized
Povestea lui Nik – un baiat rămas fără picioare în urma unui avort nereușit
John Jalsevac, Ben Smith
Nik Hoot este în același timp elev de liceu și luptător profesionist. Ceea ce îl face remarcabil este faptul că participă la numeroase competiții și câștigă medalii și campionate cu toate că are ambele picioare parțial amputate.
Povestea lui devine cu adevărat interesantă atunci când afli motivul acestui handicap: un avort nereușit.
Cu toate că a fost un copil nedorit, Nik a ajuns să fie adoptat de o familie iubitoare cu nouă copii, dintre care cinci erau adoptați. Datorită faptului că medicii nu și-au putut duce procedura de avort până la capăt, Nik este acum un campion și nu o altă cifră printre statisticile numeroase ale avortului în Rusia.
Acest articol nu este doar despre Nik, ci și despre părinții săi care și-au deschis inimile atât de larg încât au adoptat cinci copiii pe care i-au primit cu căldură în căminul lor. Patru dintre ei suferă de dizabilități fizice: Ged, cu 2 ani mai mic decât Nik, este orb. Mitchell, cu 2 ani mai mic decât Ged are 16 defecte din naștere. Emmalee, în vârstă de 9 ani s-a născut fără oasele femurului.
Despre adopția acestor copii, Marvin mărturisește: „Am adoptat acești copii pentru că știam că au nevoie de un cămin. Am vrut să facem ceea ce credeam noi că e important.” Iată cum dragostea și o atitudine plină de compasiune sunt soluții salvatoare în orice situație.
Faptul că se poate vorbi acum despre Nik este cu siguranță un miracol. S-a născut în Siberia în anul 1996 și din prima clipă a vieții lui a luptat pentru a câștiga dreptul la viață. Mama lui a mers să facă avort, iar în raportul medical s-a precizat în mod clar: „Gestație întreruptă la 24 de săptămâni”. Cu toate acestea Dumnezeu a vrut ca acest copil să trăiască. Astfel, Nik a supraviețuit, însă a rămas fără o parte din ambele picioare.
În urmă cu 17 ani, în cealaltă parte a lumii, la o distanță de 8000 de kilometri de locul unde s-a născut Nik, într-un oraș din Indiana locuia familia Hoot. Copii crescuseră mari și plecaseră la casele lor, iar Apryl și soțul ei Marvin s-au hotărât să adopte copii. Nik a fost unul dintre copii adoptați, iar faptul că a intrat într-o nouă familie a fost o șansă extraordinară pentru el. Înclinația lui pentru lupte se datorează lui Ged, care atunci când era în clasa a VI-a a început să lupte pentru un club, iar apoi și-a mutat activitatea în sufragerie unde îl implica și pe fratele lui mai mare. La început Nik nu făcea față și s-a hotărât să ia acest sport în serios. Antrenorul său Tony Girod spune că a dus o luptă foarte mare la început, însă Nik este un luptător prin definiție. A început să frecventeze sala de forță și după o vreme Nik și Girod au pus la punct o strategie.
În anul următor Nik a participat la concursurile locale la categoria de 48 de kilograme. Anul acesta chiar a fost aproape de calificarea în semifinale.
„Nu poți să te bazezi pe experiență anterioară, pe ceva ce a funcționat până acum, ca să aplici în cazul lui Nik. Pentru că, evident, Nik e unic.”
Nik este foarte împăcat cu sine însuși: „Știu că sunt unele lucruri pe care nu le pot face, dar totuși încerc. Mă străduiesc să învăț lucruri simple cum ar fi alergarea… Știu însă că nu voi putea niciodată să alerg la fel de repede ca majoritatea oamenilor. Lupt cu oameni care au ambele picioare, așa că știu tot ce pot face ei. Ei însă nu știu despre mine tot atât de multe. Încerc întotdeauna să fiu cât se poate de rapid și știu de ce să mă feresc. Pentru că dacă intru într-o situație mai dificilă, știu că mă pot pune la pământ.„
Acesta este Nik… un luptător adevărat și un învingător în lupta cu viața.
Prelucrare după: LifeSiteNews și The Journal Gazette
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.