O mărturie emoționantă: „Fratele meu Sasha, bucuria vieții mele”

O mărturie emoționantă despre extraordinara legătură dintre Florent și Sasha, doi frați, dintre care ultimul suferind de autism, și modul în care acesta i-a schimbat lui Florent viziunea asupra lumii.

Copii fiind, ne petreceam viața împreună, împărtășind pasiunea timpurie pentru fotbal. Sasha fiind portar, cu reflexe uimitoare, eu atacant. Când alții ni se alăturau, el punea mănușile jos și îngenunchia să mănânce iarba de pe gazon, fără să-i pese de privirea adversarilor noștri. Obsedat de pachetul său cu imagini de carton ale jucătorilor din echipa Paris Saint-Germain, Sasha îi privea unul după altul, legănându-se înainte și înapoi ore întregi… Ar fi putut, de asemenea, să privească la aceleași videoclipuri, același meciuri încontinuu, fără să se plictisească. Cu privirea hipnotizată de micul ecran, el bătea din palme și sărea până în tavan, deranjând întreaga clădire!

Felul lui diferit de a fi îi incomoda

În afară de fotbal, încercam să-l învăț jocurile mele, dar el prefera, fără îndoială, mașina de spălat. Se așeza în fața mașinii, urmărind cu privirea vârtejul  de îmbrăcăminte amestecat, fără a se mișca un centimetru, până la imobilizarea totală a tamburului. Ce putea să vadă în acest dans violent și repetitiv altceva decât reflectarea propriilor neliniști? Ar trebui să-i vedeți corpul imens cu brațe lungi pe care și le agita frenetic! A scrie, a înota, a practica ciclism… toate activitățile din copilărie îi erau imposibile. Foarte curând, chiar și școala îl va izola într-un spital de profil. Eu personal nu vedeam deosebirea lui față de restul lumii. Era fratele meu. Împărtășeam râsetele,  mingea rotundă, o colaborare permanentă.

Cu părul lui buclat, ochii verzi și fața pătrățoasă, el era ciudat și frumos în același timp. Făceam o echipă amuzantă: eu – slab, blond, agil și tăcut; el – crescut prea repede, șaten, vorbăreț și agitat. În stradă, oamenii râdeau de el, fiind sarcastici cu el. Dar care era vina lui? Sasha nu insulta trecătorii. El era doar purtătorul unei răni pe care ei nu doreau să o vadă: deosebirea lui de restul lumii.

O relație specială

În adolescență, Sasha avea o pasiune pentru Van Gogh. Și-a atârnat o reproducere a autoportretului acestuia în camera sa, și, într-un mod ciudat, acest portret îi seamănă: expresia facială tensionată, duritatea ridurilor, teama din ochii lui, vârtejul vântului din aer – ca gândurile sale care nu se opreau niciodată … Totul îmi era  familiar. În identificarea sa cu Vincent (Van Gogh), el îmi atribuise imediat rolul lui Theo (fratele lui Van Gogh), bunul și credinciosul său prieten, iar atunci când mă striga „Theo” mă umpleam de bucurie: am un loc aparte în viața lui. Dar, dar asemenea, asta mă responsabiliza: imposibil să ți-l imaginezi pe Theo (Van Gogh) fără Vincent (Van Gogh). Lui Sasha îi plăcea să lege destinele noastre pentru totdeauna.

Cu bacalaureatul în buzunar, am avut nevoie să mă eliberez puțin. După atâția ani în simbioză cu Sasha, am descoperit bucuria libertății: a mă desprinde de el, a mă îndepărta de suferințele lui, a ieși din acest borcan prea strâmt … Nu îl mai întâlneam decât  foarte rar. El nu îmi spunea nimic, dar privirea lui exprima neliniște. Mă simțeam zdrobit. Separarea noastră a fost prea brutală. În timp ce eu mă distram, el rămânea singur în camera lui. Îmi imaginam nopțile lui lungi, mohorâte, împovărate de greutatea deosebirii sale. L-am trădat. Ca doi alpiniști urcând pe munte împreună din copilărie, tocmai l-am lăsat de mână la câțiva metri înainte de vârf. Atunci mi-am dat seama că Sasha era cea mai mare bogăție pe care o aveam.

Primăvara următoare, mi-am făcut noi prieteni. Din fericire, și ei iubeau fotbalul, așa că le-am făcut cunoștință cu Sasha. A înflorit treptat în contact cu ei, venind regulat să se joace cu noi duminica. Ce bucurie de a-l vedea cum „făcea avionul” atunci când înscria un gol! Uneori încercam să îl las să se descurce fără mine iar atunci bunătatea, curiozitatea și entuziasmul lui se manifestau. Văzându-l cum prinde avânt mă simțeam mândru și fericit.

Viața simplă și plină de bun gust

Cu ocazia împlinirii a douăzeci și cinci ani, i-am organizat o surpriză la aniversare. Când a deschis ușa salonului în care toți prietenii noștri erau împreună, el a rămas nemișcat, copleșit de emoție. A îmbrățișat pe toată lumea, unul câte unul, și a sărit până în tavan la  descoperirea darului sau: un abonament la „Parc des Princes” (Stadionul oficial al echipei de fotbal Paris Saint-Germain)! Pe parcursul orelor care au urmat, mi-a tot repetat că a fost una dintre cele mai fericite zile din viața lui. Aș fi putut spune același lucru.

Dacă acțiunile, gândurile și sentimentele lui Sasha rămân pentru mine un mister, o certitudine e ca atunci când sunt cu el, mă simt bine. Cele mai simple lucruri devin pline de bun gust deoarece are o inimă curată. Azi îi datorez cele mai mari bucurii ale mele  – cele care îmi dau o inimă nouă când mă gândesc la ele -,și durerile mele cele mai chinuitoare – cele care încă mă ard -.

Niciodată el nu va putea măsura tot ce m-a învățat.

Niciodată nu-i voi putea mulțumi îndeajuns pentru tot ceea ce mi-a dat.

El este fratele meu veșnic, cea mai mare bogăție, secretul meu.

Florent

Traducere: David MarcusToma