La instituția căsătoriei au acces și homosexualii, dar în conformitate cu definiția ei. Ceea ce cer de fapt activiștii LGBT este redefinirea căsătoriei

de Cristina Popescu, Facebook

Despre (ne)discriminarea homosexualilor prin păstrarea căsătoriei doar pentru cuplurile de sex opus

Alături de pretenția că prin păstrarea căsătoriei clasice s-ar încălca homosexualilor un drept (argument fals, pentru că un drept la căsătorie pentru cupluri de același sex nu există în România, deci nu se încalcă nimic), al doilea argument preferat al susținătorilor homo-mariajului este cel al unei presupuse discriminări a persoanelor de orientare homosexuală în cazul în care nu s-ar extinde căsătoria și la cuplurile de același sex.

Argumentul este fals.

Discriminarea presupune un tratament diferit pentru persoane aflate în aceeași ipoteză, motivat de diferențe ce țin de apartenența persoanei la o anume categorie (după religie, sex, avere, etnie etc, inclusiv, mai recent, orientare sexuală).

În problema în discuție, homosexualul nu are un tratament diferit față de heterosexual în cazul în care dorește să se căsătorească, iar orientarea sexuală diferită nu îi blochează accesul la căsătorie.

În fața ofițerului de stare civilă nu se cere certificat de heterosexualitate, iar homosexualul va întâmpina un tratament juridic identic cu cel rezervat heterosexualului.

Unui bărbat homosexual nu i se va putea interzice căsătoria cu o femeie doar pentru că este homosexual.

Unui bărbat heterosexual nu i se va permite să se căsătorească cu un alt bărbat doar pentru că este heterosexual.

Așadar, accesul la instituția căsătoriei și dreptul de a se căsători în conformitate cu condițiile de încheiere a căsătoriei nu au legătură cu orientarea sexuală, nu sunt discriminatorii, ci sunt egale pentru toți cetățenii indiferent dacă sunt hetero sau homosexuali.

Căsătoria nu se confundă cu dreptul de a te căsători; căsătoria reprezintă o instituție, adică un ansamblu de reguli juridice care normează un fapt social relevant, iar dreptul de a te căsători este posibilitatea recunoscută de lege de a accesa instituția căsătoriei, respectând regulile care o definesc.

Condițiile de încheiere a căsătoriei sunt discernământul, consimțământul liber, vârsta minimă legală (18 ani sau, în cazuri speciale, 16 ani cu aviz), să privească doar două, și nu mai multe, persoane de sex diferit care să nu fie rude pe linie directă și să nu fie nici una dintre ele deja căsătorită.
Oricine îndeplinește aceste condiții, indiferent dacă e homosexual, sau nu, bogat sau nu, evreu, mahomedan sau creștin, bărbat sau femeie, se poate căsători, fără discriminare.

A spune că homosexualii sunt discriminați la încheierea căsătoriei pe motiv de orientare sexuală din cauza condiției sexului opus al partenerilor e totuna cu a spune că tații și fiicele sunt discriminați pe motiv de rudenie directă, că alienații mintali sunt discriminați pe motiv de boală sau că minorii de 9 ani sunt discriminați pe motiv de vârstă.

Principiul interzicerii discriminării nu înseamnă că oricine trebuie să aibă în orice condiții acces la un drept, un contract, o instituție, ci înseamnă că, atunci când cineva îndeplinește în prealabil condițiile legii pentru accesul la un drept, un contract, o instituție, atunci accesul nu i se poate refuza pentru motive ce țin de sex, religie, etnie, avere, orientare sexuală.

Legat de enunțul de mai sus, se întâmplă uneori ca înseşi condițiile prevăzute de lege să fie discriminatorii, atunci când sunt edictate în așa fel încât să excludă o anumită categorie socială definită de sex, etnie, religie, orientare sexuală șamd de la un drept ori o instituție.
Un exemplu pentru această situație (pe care un amic de pe facebook îl consideră analog cu situația homosexualilor dornici să se căsătorească între ei) ar fi cel al refuzului, în trecut, al accesului evreilor (de religie mozaică) la cetățenia română.

Analogia cu situația refuzului căsătoriei cuplurilor de același sex ca fiind discriminare pe motiv de orientare sexuală prin faptul că s-ar stabili din start o condiție legală care face căsătoria inaccesibilă homosexualilor este, însă, greșită.

Dacă evreului, în urmă cu o sută și ceva de ani, alături de alte condiții, i se cerea dovada botezului în religie creștină pentru a putea cere cetățenia română (cetățenia era condiționată de religia creștină, ceea ce înseamnă că evreilor mozaici, nebotezați, li se interzicea accesul la cetățenie pentru că nu îndeplineau cerința religiei, condiție discriminatorie în sine), nu același lucru li se întâmplă azi homosexualilor: acestora, cum ziceam, nu li se cere nicio dovadă de heterosexualitate, iar accesul la căsătorie nu le este refuzat pentru orientarea lor homosexuală, câtă vreme au 18 ani, se unesc cu o singură persoană, de sex opus, care nu e rudă apropiată şi consimte liber.

De altfel, cred că și sunt în România destui homosexuali căsătoriți.

Heterosexualitatea, orientarea sexuală nu este condiție pentru încheierea căsătoriei. Orientarea sexuală nu este, deci, motiv de discriminare legală.

Ceea ce urmăresc susținătorii agendei LGBT când invocă o presupusă doar de ei discriminare este, de fapt, modificarea înțelesului căsătoriei prin schimbarea termenilor și înlăturarea unei condiții, cea referitoare la sexul opus al partenerilor (așa cum alții ar putea cere înlăturarea interdicției de număr, de rudenie, de minorat ori de bigamie), iar nu înlăturarea unei inexistente interdicții discriminatorii pentru homosexuali de a se căsători în condițiile date de lege.

NOTĂ

Extras din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Schalk și Kopf c. Austriei (2010)

“Articolul 12 (dreptul la căsătorie – n.m.) nu impune Statelor Contractante obligația de a acorda cuplurilor de același sex accesul la căsătorie; articolul 14 (interzicerea discriminării) privit în combinare cu articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), dispoziție cu un scop și câmp de aplicare mai generale, de asemenea nu poate fi interpretat ca impunând o astfel de obligație.”

Citește mai multe articole de Cristina Popescu

Citește și CEDO: Căsătoria între un bărbat și o femeie nu reprezintă discriminare pe criteriu de orientare sexuală