Ivona Boitan: „Cine ești tu, să-i spui unui părinte că te-ai speriat de dimineață, când i-ai văzut copilul cu coasa pe spate mergând alene spre școală?”
de Ivona Boitan, Facebook
Cine ești tu, să-i spui unui părinte că te-ai speriat de dimineață, când i-ai văzul copilul cu coasa pe spate mergând alene spre școală?
Cine ești tu, să-i spui unui părinte că sărbătoarea asta cu draci, vârcolaci, vrăjitoare, scheleți și mutilați nu are nici o legătură cu cine suntem noi?
Cine ești tu, să-i spui unui părinte că, decât să-și ducă copilul duminica la mall să vadă dovleci, mai bine l-ar duce la biserică, să-l vadă pe Hristos?
Cine ești tu, să-i spui unui părinte că această sărbătoare complet kitsch are loc în viața lui numai fiindcă el n-a adus în viața lui cărțile care îi trebuie?
Cine ești tu, să-i spui unui părinte că acest gen de sărbători de import mușcă din ale noastre așa cum monoglutamatul omoară gustul pentru natural?
Cine ești tu, să-i spui unui părinte că toată această cohortă de apariții din iad făcute să pară drăguțe nu fac decât să-l pregătească pentru cele adevărate, care nu mai sunt chiar așa drăguțe?
Cine ești tu, să-i spui unui părinte că sărbătoarea asta are două scopuri care converg: să te obișnuiască cu gândul că iadul nu există și e doar o glumă de speriat copiii și să investești cât mai mult în asta?
Cine ești tu, să-i spui unui părinte că, dacă-l îmbracă pe copil ca pentru iad și-l trimite la școală așa, el are mai multe șanse să ajungă la iad și nu la școală?
Cine ești tu, să-i spui așa ceva unui părinte. Că doar noi trăim în țara lui „eu te-am făcut, eu te omor!”. Doar că acum părinții nu le mai omoară copiilor spinarea cu bătaia, ci sufletul, prin investiții costisitoare.
E „amuzant”, nu-i așa, că atât de mult își iubesc copiii, încât le cumpără, atunci când sunt mici, lucruri omorâtoare de suflet, iar mai apoi, când cresc, se plâng că-i văd cu doza de „Hell” în mână.
Semnat: Un Easter Worshipper