Ivona Boitan: „Sper că doamna Oana Pellea e fericită, chiar i-a murit țara în an centenar”
de Ivona Boitan, Facebook
Sper că doamna Oana Pellea e fericită, chiar i-a murit țara în an centenar. E important să facem un exercițiu de bărbăție și să acceptăm așa frontal că ieri am primit cu toții o lecție. Ne-am rugat, am postit și Dumnezeu ne-a zis nț! Am avut ocazia să constatăm că ceea ce ne spune Psalmul 50 ”și cei necredincioși la tine se vor întoarce” necesită niște creștini mai buni și mai râvnitori decât noi. Românii nu-și ascultă preoții, nici prieteni, nici părinții nici bunicii. Românii ascultă de tv și de Andreea Bălan, și Tudor Chirilă, și de sus numita Oana Pellea. Toți oameni departe de a fi exemple de morală și virtute.
Românii nu mai fac nici o legătură între mesaj și purtătorul lui. Megem orbește pe mâna vorbelor, nu cătăm deloc la cel care ni le spune. Viața noastră nu mai probează cuvintele. Luăm orice vorbă sfornăitoare drept adevăr – ceea ce ne face o țară vulnerabilă în fața oricărui copywriter mediu iscusit, fiindcă și nivelul de cultură e la călcâiul broaștei.
Te-ai aștepta ca suportul vorbelor să fie valorile, ei bine nu mai sunt. Suntem o țară de oameni care nu ascultă de nimeni și de nimic, fiecare se bate în piept cu libertatea lui fără să-și dea seama că pașii îl îndreaptă unde-l poartă lumina albastră a telefonului și a laptopului. Creștinii de azi plâng după preoții de pe vremuri!. Că ăia aerau mari, erau. Erau cu adevărat mari fiindcă lumea, ”boborul” îi facea mari prin ascultare. Au înfundat pușcăriile susținuți de încrederea lui Gheorghe, Vasile, Ion care se uitau la ei ca la niște turnuri de lumină, cum era să le trădeze ei încredere? Dacă noi ne uităm la preoții noștri ca la niște ”popi” și-i rușinăm de câte ori putem, de unde să le cerem măreție?
Ne plac preoții vorbitori nu râvnitori și trăitori. Ne plac cei blânzi, care nu cer nimic de la noi. Ca om de teatru știu că un spectacol se face bun și datorită publicului. Ai săli bune, sau săli proaste. Așa e și cu preoții, câteodată au săli proaste. Săli umplute cu semi adormiți, superstițioși, orgolioși etc Ieri s-au unit la îndemn la vot toate cultele creștine din România, și am ajuns să fim 4 milioane. E un eșec fundamental, zgomotos. Raportat doar la cărărmida cu care ne băteam în piept ca țară creștină.
Aproape am ajuns să umplem Sala Palatului. Aproape! Acum știm, în România sunt nici mai mult nici mai puțin creștini. Câți au votat ieri îia sunt. Ștampila din buletin a jucat rolul peceții din frunte. Dacă am reuși să ne unim acești 4 milioane nu ar fi rău. Dar iarăși suntem unii ai lui Apollo, alții ai lui Chefa, alții ai lui…Să începem să facem ascultare de duhovnicii noștri. Pentru că vor veni vremuri în care nu vom mai avea nevoie de vorbitori…vor veni vremuri în care va trebui să avem din nou un Mircea Vulcănescu, un Sandu Tudor, un Radu Gyr…și nu știu de unde îi vom scoate dacă continuăm să ne ținem preoții drept prestatori de servicii cu ora.