IoanaPicos.ro: „Am fost la Gala Voluntarilor Pro Viață”

Am avut deosebita plăcere de a fi invitată și în acest an la Gala Voluntarilor Pro Viață pentru a ține un discurs și a mi se înmâna o diplomă de mulțumire. Voi reda textul mai jos pentru toți cei interesați.

Dragi susținători ai vieții, astăzi este un moment important pentru cauza pro-viață. Astăzi ne arătăm recunoștința față de cei care s-au implicat, se implică și se vor implica în viitor, în sprijinirea femeilor care se află în criză de sarcină.

Se spune că o societate care nu oferă altă opțiune unei femei însărcinate, înafară de avort, este o societate bolnavă. Din păcate observăm că răul se face cu ușurință, în timp ce binele este greu de clădit. Dar și când apare, luminează și orbește pe aceia cu sufletele otrăvite de egoism, pentru care banul și implicit industria avorturilor, reprezintă o sursă de trai.

Aș vrea să vă reamintesc într-o poză de ansamblu, ce vremuri trăim pentru a înțelege și mai bine cât de importantă este munca pe care depuneți: în zilele noastre, oamenii se întreabă dacă embrionul este om! Bătrânii sunt încurajați să se supună eutanasierii, copiii sunt luați din familii pentru motive aberante iar bebeluși ca Charlie sau Alfie Evans, sunt omorâți împotriva voinței părinților lor, de către medici care au depuns jurământul să apere viața cu orice preț! Femeile sunt descurajate să mai fie mame. Bărbații nu mai știu să fie sprijin familiei lor iar bunicii, dacă nu au murit între timp, sunt ignorați cu desăvârșire și parcă toată lumea așteaptă ca aceștia să se săvârșească mai repede pentru ca tinerii să pună mâna pe moștenire. Din păcate tinerii se reped la moștenirea materială dar nu și la adevărata avere a acelor oameni în vârstă (experiența de viață, cunoștințele, purtarea și educația exemplare).

Implicarea mea în cauza pro viață a început cu pași mărunți dar, cu timpul, am început să realizez tot mai tare că de fapt, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin oamenii care au întins o mână, salvăm vieți! Copii se nasc și femei devin mame împlinite!

Unii donează pentru spitale, alții pentru școli. Noi donăm în special pentru copiii care în primele 14 săptămâni , din punct de vedere legislativ, nu au nici un drept. Nici chiar la viață.

Munca este titanică, oamenii puțini și mai banii…și mai puțini. Dar…să nu deznădăjduim întrucât cel care ne este Dumnezeu știe că suntem o turmă mică și ne reamintește că El a biruit lumea, invitându-ne să facem și noi la fel.

Este ușor să crești un copil? Nu. Pe vremea războiului, oamenii mureau de foame. Acum oamenii mor de egoism. Atunci nu erau bani. acum nu mai este voință. Dar fiecare copil vine cu pâinea lui.

Dacă anul trecut vă vorbeam în calitate de om implicat în acțiunea pro-viață și femeie însărcinată, acum vă vorbesc în calitate de mamă de gemeni. Am avut și voi mai avea momente grele. Este firesc. Orice proiect măreț implică multă muncă și sacrificii pe măsură. Iar copiii, consider că sunt proiectul cel mai complex și mai frumos din viața unui om. Așa cum putem să sacrificăm ore, nopți, săptămâni, pentru serviciu, de ce nu am putea face asta pentru proprii copii? Serviciul, azi este, mâine nu. Banii, la fel. Dar familia reprezintă moștenirea spre eternitate a omului.

Atunci când luptăm pentru un caz, ne transformăm de fapt în soldați ai armatei lui Hristos. Soldați care luptă pentru a ajuta pe cei care întind o mână în nevoi.

Sunt mândră că fac parte dintre prietenii Studenților pentru Viață, mândră că am alături, în viața mea, un om ca Alexandra Nadane și mândră că sunt atâtea femei puternice care au reușit să răzbească și să se reinventeze, în ciuda vremurilor tulburi pe care le-au traversat.

Să luptăm deci în continuare pentru cea mai nobilă cauză! Viața copiilor! Viitorul nostru!

Să facem binele fiindcă Dumnezeu nu rămâne niciodată dator!

Doamne-ajută!