Franța interzice obiecția pe motiv de conștiință în cazul „căsătoriilor” homosexuale

În luna mai a acestui an, Franța a devenit a 14 țară din lume care recunoaște „căsătoria” între persoane de același sex, după ce, în Europa, Olanda a fost prima care a dat tonul, legiferând această practică cu 12 ani în urmă.

Însă, un grup de primari francezi au solicitat permisiunea de a nu oficia „căsătoriile” civile între persoane de același sex, invocând  încălcarea libertății de conștiință.Unul dintre primarii francezi care au refuzat oficierea unei astfel de „căsătorii” a fost primărița de Bolléne (Vaucluse), Marie-Claude Bompard.

„Marie-Claude Bompard ne-a spus că respectӑ cuplurile de homosexuali dar că, în raport cu convingerile sale religioase, îi este imposibil să ne căsătorească”, a declarat la 23 august Amanda Gilles, tânăra de 33 de ani ce dorea oficierea „căsătoriei” cu partenera ei, Angelique Leroux, de 27 ani. „I-am cerut să delege puterea unui adjunct, însă ea a refuzat.”

La rândul său, Marie-Claude Bompard a declarat că nu s-a opus  „unor persoane, ci unei legi”, adăugând că „în acest caz, primarii sunt constrânși și amenințați cu sancțiuni disproporționate și nelegitime.”

Cele două femei au depus o plângere pentru „discriminare în aplicarea legii din cauza orientării sexuale” și „impediment de executare a legii de către o  autoritate publică.”

„Căsătoria” celor două a fost oficiată pe data de 10 septembrie.

Adjunctul primarului a precizat: „Pentru a evita condamnarea penală a  lui Marie – Claude Bompard, colegul nostru Jacqueline Morel a decis din proprie inițiativă să efectueze ceremonia  de căsătorie. Municipalitatea însă va denunța presiunile administrative, politice, mass-media făcute asupra primarului drept un atac asupra libertății de exprimare, deci a libertății de opinie. Această oficiere nu constituie deloc  o aprobare de către noi a legii Taubira.”

Din păcate răspunsul Consiliului Constituțional, cea mai importantă autoritate juridică din Franța, la această problemă prioritară de constituționalitate nu a dat câștig de cauză primarilor contestatari.

Vineri, 18 octombrie, Consiliul Constituțional a respins cererile lor pe motiv că „simplul fapt că ei au calitatea de a pune în aplicare dispozițiile contestate, nu justifică dreptul lor de a interveni.”

Pentru primarii sau locțiitorii lor, desemnați să celebreze „căsătoriile homosexuale” instituite de legea Taubira, nu va mai există dreptul la obiecția de conștiință, atunci când propriile convingeri îi vor împiedica.

Prin nepermiterea ofițerilor de stare civilă de a profita de dezacordul lor cu privire la dispozițiile legii din 17 mai 2013, și astfel de a evita îndeplinirea atribuțiilor care le sunt încredințate de lege pentru celebrarea căsătoriilor, legiuitorul a intenționat să pună în aplicare legea cu privire la căsătorie pentru a asigura buna funcționare și neutralitatea serviciului public. În ceea ce privește funcțiile ofițerului stării civile în celebrarea căsătoriei, nu se aduce atingere libertății de conștiință.”

Cei șapte primari sunt deciși să-și facă dreptate înaintea președintelui Francois Hollande și chiar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu vor avea câștig de cauză, refuzul lor le poate aduce cinci ani de închisoare sau o amendă de 7.500 de euro.

O jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, în plină expansiune, afirmă aproape același lucru. Funcționari britanici ai stării civile, concediați pentru opoziția lor la înregistrarea uniunilor homosexuale, s-au văzut respinși în justiție, căci lupta contra discriminării primează înaintea la orice.

Prelucrare după: Le blog de Jeanne Smits

Primarul Marie-Claude Bompard a mai fost acuzat și pentru că își afirmă în public credința creștină și organizează o ceremonie prin care pune orașul pe care îl conduce sub protecția lui Iisus Hristos. Vă prezentăm mai jos un interviu realizat,  în anul 2011, de Nouvelles de France cu Marie-Claude Bompard.

Marie-Claude Bompard, primarul de Bolléne (Vaucluse), pune în fiecare an sub protecția Bisericii Sacré Coeur (biserică din Paris închinată Cultului Inimii lui Iisus), orășelul pe care îl reprezintă. În acest an (2011), opozanții socialiști și-au manifestat dezacordul lor în presa locală.

De ce ați așezat Bollén-ul sub protecția Sacré Coeur?

Vreau să pun orașul meu sub protecția Inimii Sacre a lui Iisus fiincă povara ce cade pe umerii primarului ne pune înainte situații dificile și urmează să luăm decizii importante pentru care va trebui să dăm dovadă de responsabilitate. Ne referim în special la un set de legi pașnice, în interesul tuturor, bazate pe cele Zece Porunci.

Înțelegeți de ce anumite persoane se opun?

Nu, nu înțeleg de ce, nu am făcut niciun act care implică persoane. Eu cer ca acțiunile mele să fie conforme cu moralitatea. Aceasta poate fi de domeniul trecutului pentru oamenii politici de astăzi. Eu cer protecție și ajutor divin pentru orășel.

Am fost deja invitată la rugăciuni comune. Este vorba despre rugăciunile organizate de agricultori pentru căderea ploii, iar aceasta nu a șocat pe nimeni.

Cum se desfășoară această ceremonie?

Este foarte simplă și nu se cheltuie nici un ban. Aleșii locali și enoriașii sunt anunțați de evenimentul consacrării care va avea loc cât mai aproape de data serbării Scaré-Coeur. Urcăm în apropierea colegiului cu statuia Fecioarei Maria înainte. Aleșii care vor să vină, vin. Contrar a ceea ce mi se face mie, eu respect alegerea fiecăruia. Am un coleg care mi-a spus că el nu este creștin și că nu dorește să participe; ne respectăm unul altuia alegerea făcută. Preotul orășelului participă. Nu există nicio obligație, ci este o rugăciune care îmi este aproape de suflet și este destinată să protejeze orașul drag mie. Îmi doresc să pot îndruma acest oraș în spiritul moralei creștine care impune respectul pentru celălalt ca și pt bunul acestuia.

Ce presupune această ceremonie pentru locuitori?

Eu știu ceea ce eu îmi doresc să fie aportul lor. Eu mă rog ca ei să primească lucrurile bune.

Nu este un lucru obișnuit pentru un reprezentant al Republicii…

Nu este obișnuit? Cu atât mai bine, sper să fiu o pată de culoare. Se spune că în Franța 100 de orașe  fac această consacrare. Monfermeil o face din câte știu, Gaston Defferre a făcut-o de-a lungul anilor în Marsilia.

Secretarul filialei locale a Partidului Socialist, Anthony Zillio, a calificat acest act drept „nesustenabil”.

A spus nesustenabil? Are un vocabular sărac. Este vorba de un atac politic. Ce vrea să însemne nesustenabil? Socialiștii au ajuns până acolo încât să-mi reproșeze că văd medalia mea de creștin într-o fotografie a buletinului de știri. Într-adevăr, eu port o medalie, da, port o cruce, și? Eu cred că, în ceea îl privește pe acest domn, trebuie să ne rugăm Sfintei Rita pentru că este un caz fără speranță (Sfânta Rita este patronul spiritual al celor disperați în religia catolică).

Când majoritatea m-a votat ca primar în Bollène, datoriile orașului atingeau 20 de milioane de euro și în trei ani am reușit să stingem aceste datorii. Casierul, adică statul, a apreciat buna gestionare a primăriei. Astăzi am citit într-un jurnal sau mai bine-zis într-un comunicat al socialiștilor, că aceștia contestă aceste evidențe recunoscute de stat, aceștia care au lăsat orașul într-o stare lamentabilă. Noi chiar facem treabă bună aici.

Pentru ce aceste reacții pasionate pe acest subiect în această zonă?

Nu știu, nu-mi dau seama. Laicismul (secularismul) este (foarte la modă) în vogă cu excepția cazului când este vorba de primarul Parisului. D-l Zilio este alături de primarul Parisului care cheltuie 100.000 de euro pentru a sărbătorii sfârșitul Ramadamului, el care consideră nesustenabil ceea ce fac eu aici. În aceeași direcție, o reprezentantă socialistă care are fiul la o școală privată, la școala Sfânta Maria, și care este în același timp președinta asociației de părinți, vine să-mi facă același reproș. Socialiștii îmi reproșează chiar și faptul că exist. Timp de 30 de ani au reprezentat orașul și au eșuat. Ceea ce interesează locuitorul unui oraș este facilitatea traiului de zi cu zi, iar securitatea să-i fie asigurată. Eu muncesc pentru ca acest trai să răspundă așteptărilor. Eu sunt la dispoziția locuitorilor când vor ei. Timpul meu este îndreptat spre nevoile lor.

Dar dacă un primar l-ar invoca pe Mohamed pentru a-și proteja orașul, ați găsi firesc acest lucru?

Eu mă refer aici la rădăcinile Franței care de foarte multă vreme are o identitate creștină. Sunt Liturghii și binecuvântări pentru toate. Aceasta este tradiție, sunt tradițiile noastre și la acestea mă refer.

Ați avut ecouri, pozitive sau negative, în urma acestei ceremonii?

Sincer, nu am avut niciun reproș din partea populației. În aceeași zi am participat la sărbătoarea asociațiilor care grupau mai multe persoane, și nu am primit un singur reproș. Din contră, două persoane au venit să mă vadă, mi-au mulțumit pentru această acțiune și mi-au cerut să continui în aceeași direcție.

 Articol preluat de pe Vremuri vechi și noi