Fata care nu a vrut să moară: incredibila poveste a adolescentei care s-a trezit din comă în timp ce medicii se pregăteau să-i recolteze organele
Dupã un accident de mașinã întâmplat în octombrie 2012, daneza Carina Melchior, în vârstã de 19 ani, a stat trei zile în comã la Spitalul Universitar din Aarhus, Danemarca.
Medicii au estimat că în câteva zile urma să intre în moarte cerebrală și au sugerat pregătirea sa pentru donarea de organe. Dacă intra în moarte cerebrală, după scoaterea de pe aparate, se estima că inima tinerei avea să mai bată și fata avea să mai respire neasistată încă vreo câteva zile, după care i se puteau recolta organele pentru donare.
La nici 24 de ore după ce părinții și-au dat acordul pentru donarea de organe, spre uimirea părinților și a personalului medical, fata a început să-și miște picioarele și a deschis ochii. Iar asta după ce fusese scoasă de pe aparate și de sub medicație, afirmă sora ei mai mare, Camilla Melchior, în documentarul Die Pigen Der Ikke Ville Do (Fata care nu a vrut să moară), difuzat de DR, Televiziunea Națională Daneză (n.red. – se impune aici o corecție la știrea difuzată de Pro TV acum un an și patru luni, în care se spune că tânăra s-a trezit chiar înainte ca doctorii să o scoată de pe aparate).
Chiar în perioada în care Carina a ajuns la spital, exista un interes sporit pentru promovarea donării de organe în Danemarca. O companie de producție independentă publicase cu o lună înainte un scurt metraj ficțional, realizat din fonduri private și cu sprijinul unui spital, în care se prezentau toate etapele care duceau la donare: un accident, părinți îndurerați (jucați de actori), medici care consiliază.
Echipa de la televiziunea națională daneză și-a propus în schimb să realizeze un documentar de tip reality tv și i-a urmărit pe părinți la spital din prima clipă, filmând atât discuția cu medicul care le sugera donarea de organe, cât și momentul în care pacienta s-a trezit. Reprezentanții legali ai spitalului au încercat să împiedice difuzarea documentarului, deoarece, spuneau ei, creează falsa impresie că oamenii se pot trezi din moarte cerebrală (pe când Carina se trezise înainte ca aceasta să se instaleze propriu-zis).
Părinții au decis să dea în judecată spitalul. Avocatul familiei, Nils Fjeldberg, a declarat pentru ziarul Ekstra Bladet:
„Sigur că este o traumă majoră, atât pentru ea, cât și pentru părinți, care au fost convinși că nu mai era nimic de făcut și nu le rămânea decât să îi doneze organele”. El a mai adăugat că, după ce s-a trezit, fata întreba întruna dacă doctorii au încercat să o omoare. Tatăl ei a declarat pentru același ziar danez:
„Bandiții aceia în halate albe au renunțat prea repede, fiindcă aveau nevoie de un donator de organe”.
Spitalul și-a cerut scuze, spunând că s-a făcut o greșeală, deoarece nu existau încă semne clare de moarte cerebrală în clipa în care s-a vorbit despre donarea de organe. Un medic danez a declarat pentru Daily Mail că a fost un caz nefericit de proastă comunicare între familie și medici:
„Din punct de vedere medical, nu s-a făcut nicio greșeală. Fata nu a fost nicio clipă declarată în moarte cerebrală, deoarece nu era încă astfel. Și nu aveau de gând să îi ia organele, a existat doar o conversație despre donarea de organe în cazul în care fata intră în moarte cerebrală”.
Întrebarea este de ce au scos-o, totuși, de pe aparatul de respirație artificială dacă nu era încă în moarte cerebrală și încă nu aveau de gând să o pregătească pentru recoltarea de organe.
Claus Thomsen, directorul spitalului a declarat că, în urma acestui caz, instituția medicală a adoptat proceduri noi în abordarea donării de organe.
După trezirea Carinei, un tabloid danez, BT, a scos de la naftalină un caz cu zece ani mai vechi, din 2002, în care pacientul Jesper Bendixen a fost în mod eronat evaluat a fi în moarte cerebrală de medicii aceluiași spital. Familia a fost presată să-i doneze organele, după care s-a constatat că acesta era în viață și ulterior și-a revenit complet.
O altă întrebare este câte astfel de cazuri au scăpat opiniei publice pentru că pacienții, chiar dacă nu erau în moarte cerebrală propriu-zisă, nu au reușit să se trezească „la timp”, așa cum au avut norocul să o facă acești doi norocoși. Întrebare pe care în mod sigur și-au pus-o și cei 500 de danezi care, după prezentarea cazului Carinei Melchior în presă, s-au retras de pe lista de donatori de organe.
Dezbaterea publică iscată de trezirea la viață a Carinei Melchior în 2012 a determinat guvernul danez să-și propună introducerea de noi reguli de recoltare a organelor de la pacienții declarați în moarte clinică.
Carina a trecut cu bine de programul de reabilitare, și-a făcut planuri pentru a deveni grafician și a început să gătească împreună cu familia și să călărească pe Mathilde, iapa ei.
Între timp, cazul a fost înaintat către consiliul medico-legal de pe lângă guvernul danez, care trebuia să evalueze procedurile și să dea un verdict expert dacă s-a greșit din punct de vedere științific și deontologic.
Însă, conform ziarului The Copenhagen Post, pe 14 octombrie 2013 raportul experților încă întârzia, din cauza conflictelor de interese: membrii respectivului consiliu aveau sau avuseseră colaborări cu spitalul Aarhus, unii fiind chiar foști colegi ai neurochirurgului acuzat, Benedicte Dahlerup.
Deoarece faptele urmau să se prescrie pe 20 octombrie 2013, poliția a ales să o acuze pe Benedicte Dahlerup, medic neurochirurg, de neglijență în serviciu, urmând ca eventualele delicte de drept penal (criminale) să fie adăugate la dosar când va fi gata evaluarea unor experți independenți.
Sistemul de donare de organe din Danemarca este de tip opt-in, adică cine vrea își poate oferi în mod voluntar organele în eventualitatea unei morți cerebrale.
Noțiunea de moarte cerebrală a apărut prima dată în 1968 pentru a putea netezi accesul la organe în cea mai bună stare pentru transplant, dar încă este contestată de unii medici și specialiști în etică. Unii spun că nu există teste standardizate care să dovedească fără putință de tăgadă că pacientul este mort, iar alții critică definiția conceptului, care nu li se pare suficient de riguroasă.
Surse: Daily Mail, Ekstra Bladet, Jorneyman Pictures, The Copenhagen Post, Stirile ProTV, BioEdge, Financial Times, The Copenhagen Post
Prelucrare: Ștefana Totorcea
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
One Comment