de Vasile Astărăstoae, Facebook
Un prieten, Mihail Szollosy, a făcut un comentariu la una dintre postările mele: Ce părere aveți, domnule doctor, despre ”Moartea cerebrala”?
Acest concept (moartea cerebrală) a fost impus în cadrul activității de transplant. Dacă criteriile clasice de stabilire a morții, care se bazau pe semnele precoce și semi-tardive de moarte, nu ar fi fost modernizate s-ar fi blocat recoltarea de organe de la donatori decedați. Pentru medicii legiști, diagnosticul de moarte se stabilește pe baza semnelor negative de viață (absența circulației, a bătăilor inimii, absența respirației, absența reflexelor etc.) și a semnelor pozitive de moarte (răcirea cadaverică, rigiditatea cadaverică, pergamentarea, lividități etc.). Existența entităților moarte aparentă și moarte clinică determină o mare prudență și responsabilitate în diagnosticul de moarte reală.
Odată cu realizarea primelor transplante cu organe de la cadavru au fost impuse două criterii de stabilire a morţii:
- Donator decedat fără activitate cardiac – oprirea ireversibilă a cordului neresuscitabilă prin protocolul de resuscitare prevăzut în lege;
- Donator decedat cu activitate cardiacă – donator în stare de moarte cerebrală, stabilită conform criteriilor din lege.
Conceptul de moarte cerebrală a stârnit și stârnește controverse în plan medical, etic, juridic și social. Moartea cerebrală reprezintă pierderea ireversibilă a funcțiilor întregului creier, inclusiv baza creierului. Acceptarea acestui concept a avut la bază lucrările filozofice ale lui Kant, care îi considera persoane doar pe cei care aveau competențe pentru a raționa, precum și concepțiile utilitariștilor, care evaluau viața în funcție de posibilitățile unui individ de a se integra în societate. Acest concept este acceptat în marea majoritate a țărilor, excepție făcând doar câteva, de exemplu, Japonia. În Japonia shintoista moartea este acceptată ca un proces social petrecut în timp îndelungat (minim 2 ani). Aceasta este explicația faptului că există țări dezvoltate tehnologic în care transplantul de țesuturi și organe nu se practică sau, în cazul Japoniei, se practica dar, implicând doar donatorii vii.
Clasic, moartea cerebrală se stabilea pe baza criteriilor de la Harvard (1968) și care constau în:
- Nereceptivitatea și lipsa răspunsului la stimuli
- inconștiența totală la stimulii aplicați extern;
- stimulii cei mai dureroși nu primesc răspuns;
- Nici o mișcare musculară sau respirație nu este observată
- observații pe o perioadă de o oră de către medic;
- absența respirației spontane mai mult de 10 minute;
- Absența reflexelor
- pupila fixă și dilatată, nu răspunde la lumină; mișcarea oculară și clipitul sunt absente; reflexele corneene și faringiene absente; reflexele osteo-tendinoase lipsesc; nu se semnalează activitate postural.
- Electroencefalograma izoelectrică pe înregistrare continuă pe o durată de 24 de ore.
Încet-încet aceste criterii au fost considerate restrictive și au fost modificate.
În present, moartea cerebrală se constată prin:
- examen clinic, alcătuit din: constatarea comei profunde, flască, areactivă, absența reflexelor de trunchi cerebral (în mod special absența reflexelor fotomotor și corneean);
- absența ventilației spontane, confirmată de testul de apnee (la un PaCO2 de 60 mm Hg);
- două trasee EEG, efectuate la 6 ore, care să ateste lipsa electrogenezei corticale.
E greu de spus dacă aceste modificări sunt benefice sau nu; dacă ele confirmă sau nu moartea reală. Oricum există persoane care au dezvoltat o stare de anxietate legată de faptul că în situații grave nu li se va acorda ajutor medical calificat, vor fi declarate în moarte cerebrală și organele vor fi transplantate la altcineva. Un studiu recent, realizat în SUA, arată că aproape 40% dintre cetățenii americani, care doresc sa fie donatori după moarte, nu au confirmat pe card această calitate tocmai din această frică.
În concluzie, conceptul de moarte cerebrală și implicit problemele etice pe care le ridică încă este un subiect actual în dezbaterea publică.
Citește mai multe articole de dr. Vasile Astărăstoae
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
