Editorial de Adelina Militaru, Președinte Studenți pentru viață București:

Veniți de partea dragostei, a adevărului, a responsabilității, a sprijinului!

„Uniți pentru viață” este tema Marșului pentru viață din acest an. De ce să ne unim pentru viață? Pentru că noi am primit darul vieții și suntem datori să îi ajutăm și pe alții să se bucure de acest dar!

În anul 1996, s-au născut doar 34% din toți copiii care ar fi trebuit să se nască de fapt. Dintre toți acești copii care au primit darul vieții, unul trebuia să fie mort. De ce? Pentru că toți cei din jurul mamei acelui copil erau împotriva vieții lui deoarece medicii afirmaseră că urmează să se nască cu un handicap. Aceștia afirmau că acel copil va fi un chin pentru părinții lui, că nu va avea niciun viitor și că cel mai ușor pentru toată lumea ar fi să… nu se nască.

Acel copil sunt eu. Și, din fericire, am avut șansa de a avea o mamă care a ales viața în ciuda tuturor presiunilor! Pe 26 martie 1996, deși am fost născută prematur, viața a câștigat! Bucuria a fost dublă pentru părinții mei deoarece s-a dovedit că toate afirmațiile celor ce i-au îndemnat să-și avorteze copilul au fost complet false: au născut un copil perfect sănătos!

Știind povestea vieții mele și faptul că am fost atât de aproape de moarte, de fiecare dată când trăiesc un moment fericit mă gândesc la toți copiii din generația mea care nu au avut șansa de a-l trăi. Mereu mă gândesc oare ce ar fi putut fi toți acei copii care nu au avut nici măcar șansa de a se naște și cum ei aveau un scop în această viață, dar pe care nu au avut niciodată șansa de a-l îndeplini. Faptul că eu trăiesc mă motivează să vreau să fiu una dintre vocile copiilor care au murit prin avort și consider că noi toți, cei care ne bucurăm de darul vieții, ar trebui să sprijinim viața. Cum? Prin conștientizarea existenței crizei de sarcină, prin implicare activă în activități pro-viață sau chiar prin fapte simple: un îndemn bun, o încurajare.

Criza de sarcină poate să apară oriunde, indiferent de statutul social, ocupație sau vârstă. O femeie care trece printr-o astfel de criză poate fi oricine: sora noastră, colega noastră de facultate sau ser- viciu, o vecină. Când întâlnim o astfel de situație, cele mai bune lucruri pe care le putem face este să îi fim alături mamei, să o sprijinim, să îi arătăm că avortul nu este singura ei opțiune și să o ajutăm să se bucure de cel mai de preț dar pe care l-a primit: viața copilului ei.

Vă îndemn să ne unim pentru viață, să ne deschidem inimile față de femeile care se confruntă cu o criză de sarcină, să lucrăm împreună pentru a-i ajuta pe cei mai mici, din pântece, să devină mari și să trăiască toate momentele frumoase pe care le- am trăit noi!