avortlibertate de conștiință

Eliza Maria Cloțea: „De ce îi înțeleg pe medicii ginecologi care refuză să mai facă avorturi la cerere?”

de Eliza Maria Cloțea, Facebook

Recent a apărut o știre și o hartă care prezintă într-o lumină nefavorabilă faptul că tot mai mulți medici refuză să facă avorturi la cerere. Sunt studentă la medicină și nu mi se pare nimic nefavorabil la această știre. Din contră, o consider un pas înainte pe calea adevărului, a științei și a bunului simț.

În esență, este vorba despre faptul că tot mai mulți medici ocrotesc viața și sănătatea fizică și mentală a femeilor și ocrotesc viața copiilor nenăscuți.

Pentru că multe persoane care citesc aceste rânduri nu sunt din sistemul medical și poate nu înțeleg cum văd ginecologii pro-viață această chestiune, îmi voi argumenta punctul de vedere.

De ce îi înțeleg pe medicii ginecologi care refuză să mai facă avorturi la cerere?

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

1. În primul rând datorită faptului că aceștia, atunci când au devenit medici, au depus Jurământul lui Hipocrate.

Circulă diferite variante actualizate, dar în esență toți mediciniștii l-au citit și îl știu pe cel păstrat de la Hipocrate. Ce spune acest jurământ? Că vor respecta viața de la începuturile ei și că nu vor utiliza cunoștințele lor contra legilor umanității. Atunci, știind că avortul oprește o viață, de ce nu ar putea refuza cineva, care își dedică toată viața binelui și vindecării suferințelor oamenilor, să pună capăt unei vieți?

2. În al doilea rând, pentru că un ginecolog știe că avortul este de cele mai multe ori opusul a ceea ce numim „alegere”.

De-a lungul anilor, ca medic, efectuezi nenumărate anamneze (anamneza = discuția pe care o are medicul cu pacientul în scop medical) și vezi dincolo de afecțiunea medicală. Întrezărești și componenta psihologică a acestui proces. Pe scurs spus, ei află de ce este solicitat avortul la cerere.

După ani și ani, câteva tipare ies la lumină. Tipare care au un loc comun: faptul că majoritatea femeilor care apelează la avort sunt femei care cred că nu au alte opțiuni.

De fapt, sunt femei cărora cei nu jur nu le oferă opțiunile și sprijinul pe care ar fi normal să îl oferi unui apropiat aflat într-o problemă.

Sunt femei amenințate de parteneri că vor fi părăsite, femei care sunt jignite sau chiar bătute dacă nu renunță la copil. Una dintre cele mai dese acuze, false, pe care le aud aceste femei și le aud și doctorii este că tatăl copilului le spune: „nu-i copilul meu, așa că dă-l afară că eu nu cresc eu plodul altuia”.

Sunt femei care se tem să nu își piardă locul de muncă dacă vor intra în concediu de maternitate.

Sunt studente care, deși își doresc să continue să studieze ca mame, nu au această posibilitate.

Sunt tinere necăsătorite, care încă locuiesc cu părinții și sunt amenințate că vor fi date afară din casă dacă păstrează copilul.

Lista e lungă.

Ginecologii în vârstă ajung să își dea seama exact care sunt motivele invocate pentru avort imediat ce pășește pe ușa cabinetului femeia.

Ginecologii în vârstă s-au întâlnit cu femeile care plângeau înainte de avort după ce au trecut 5, 10, 15, 20 de ani de la avort. Și le-au văzut întorcând privirile în altă parte, cu regret. De ce un pacient bucuros că operația a reușit și-ar întoarce privirile și nu i-ar spune doctorului „mulțumesc” când îl întâlnește?

Când trăiești aceste experiențe, e greu să te prefaci că nu le știi.

3. Deoarece înțeleg ce simte ginecologul.

În mâinile ginecologului, copilul trage prima gură de aer și scoate primul său strigăt. Un ginecolog simte primul bucuria vieții din copilașul pe care îl ajută să se nască. Dar simte și că, atunci când face un avort, el a curmat viața aceea, chiar dacă nu el a decis să fie curmată.

Aceasta o înțeleg și medicii tineri, nu doar cei care au experiență îndelungată. Voi cita din mărturia unui tânăr medic care, după ce a asistat la un avort, a devenit pro-viață:

„În câteva secunde, a fost pornit motorul aparatului de aspirare, iar sânge, țesuturi și organe minuscule au fost trase afară din mediul lor, într-un filtru. După un minut, mașina cu vacuum se oprește. Tubul a fost scos, iar la capătul său stătea fixat un corp mic și un cap atașat aiurea de el, iar gâtul era rupt. Coastele se formaseră și erau acoperite de o piele subțire, ochii se formaseră, iar organele interne începuseră să funcționeze. Inima minusculă a fătului, care era în mod clar un băiețel, tocmai se oprise – pentru totdeauna. Filtrul aparatului de aspirare a fost deschis, iar micuțele mâini și picioare care fuseseră rupte din făt au fost contabilizate. Degetele de la mâini și picioare aveau începuturi de unghii pe ele. Doctorii, mândri de munca lor, au reasamblat corpul pentru a mi-l arăta. Ochii mi s-au umplut de lacrimi când au luat bebelușul de pe masă și i-au băgat corpul într-un recipient pentru a-l arunca.”

Același sentiment l-a descris și doamna Olimpia Oprea, medic ginecolog din Timișoara.

„În 2012 am decis să nu mai fac avorturi. După ce ai un copil și îl vezi cum se dezvoltă îți e din ce în ce mai greu. Eu am născut în 1998. Este foarte greu atunci când faci o asemenea intervenție și sarcina este până la 14 săptămâni, când este legal. Trebuie să extragi fătul bucăți, mâini, picioare, capul. Femeia de pe masă nu conștientizează că pe noi ne afectează manevra pe care o facem.”

Cred, așadar, că nu este greu să îi înțelegem pe acești ginecologi.

Chiar dacă nu își propun la începutul carierei, cu vremea simt că nu lucrează cu țesuturi, ci cu persoane depline, chiar dacă foarte mici. Știu de la școală că fiecare om este o om din momentul concepției și se problematizează pe parcurs dacă este etic să fie ei cei care îi iau unui om dreptul la viață, posibilitatea de a iubi și a fi iubit, demnitatea de a purta un nume și a-și trăi viața așa cum crede de cuviință. Și mai ales, doctori fiind, simt că este ne-etic ca unei ființe umane fără putința de apărare să îi faci ceva atât de grav.

De ce să faci o hartă cu spitalele care nu fac avorturi la cerere?

Se reia dogma feministă a avortului ca drept și se evocă legislația lui Ceaușescu, un mit mult prea eficient pentru a nu fi folosit, iarăși, fraudulos


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

3 Comments

  1. E imposibil sa ceri unui medic care in mod curent se lupta pentru salvarea sarcinilor, chiar si de cateva zile, ale femeilor care doresc sa dea nastere unui copil, care vad disperarea din ochii mamelor care se tem pentru viata copilului nenascut si ar da orice sa se asigure ca e bine, acelasi medic sa curme nepasator viata altui copil, sanatos, dar nedorit de mama. Cum ai putea sa faci tot ce poti, sa investighezi copii de cativa centimetri incercand sa-i faci bine, si apoi toata stiinta ta sa fie lasata deoparte in timp ce ucizi alt copil la fel de pretios? Cat despre comentariile rautacioase despre medicii care la stat nu fac avorturi dar la privat da, ma indoiesc sincer ca ar trebui sa am incredere intr-un asemenea medic, sa-i dau putere asupra corpului meu si copilului meu, cat timp el peste cateva ore poate omoara alt copil. Sunt sigura ca medicii dedicati nu fac avorturi. Doar cei cu inima impietrita si cei interesati doar de bani.

  2. Dorim să se întrerupă crima contra umanității !Orice copil are dreptul la viață! Statul român trebuie să ajute femeile care sunt însărcinate, să poată să și păstreze copilul.Sa se facă centre pt.consiliere și femeia să fie ajutată și material.

  3. Cred ca este bine sa se pornească,dacă nu din familie,cel puțin din școala /liceu,având in vedere și tinerii fără familie,prin a-i ajuta sa conștientizeze la modul real,practic ca viața este un dat și un dar,ca nici o meserie din lume lume nu da bucurie mai mare decât un copil crescut cu dragoste,uman și pregătit pt viața. O meserie ne ajuta sa supraviețuit material dar dacă n-avem Omul de lângă noi sa ne dea mâna,sa ne ridice,sa ne mângâie și sa știm ca rămâne ceva din noi aici…parca rămâne ceva neterminat! Meseria,lucrarea,de arta ,literară,de cultura,etc rămâne dar numai la nivel de nume și imagini dar când spui ca te tragi din neamul lui…degrabă simți ca este palpabil,real,ca a existat și arată așa,și uite nu s-a stins neamul acela! Viața este o minune incontestabila dar trebuie sa învățam sa o trăim pt a fi Fericiți in orice situație adică dacă ne copleșește prin greutăți,sa știm sa ne ridicam deasupra lor și le vom birui(viața merge înainte)! Bucurie tuturor!
    Felicitări tuturor celor ce au curaj sa spună NU uciderii vieții,la început prin avort și la sfârșit prin eutanasie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button