avort

Și tații trec prin trauma avortului: Vindecarea emoțională a lui Kevin a durat peste un deceniu

Kevin avea 48 de ani, era căsătorit de peste 20 de ani și era tatăl a doi băieți adolescenți. Dar viața lui avea să se schimbe pentru totdeauna când soția l-a informat despre o sarcină neașteptată.

„La început a fost un șoc, dar în curând m-am lăudat că am devenit un nou tată la vârsta mea înaintată”, a mărturisit el.

La o consultație, medicul a observat că nu făcuseră testul pentru sindromul Down. L-au făcut, iar fiul lor a fost diagnosticat cu această tulburare cromozomială. Medicul a sugerat avortul.

Din păcate, acest medic a exploatat vulnerabilitatea și anxietatea cuplului, sugerându-le să ia o decizie în aceeași zi, deoarece expira termenul limită pentru avortul în stadiu avansat de sarcină din statul în care locuiesc ei.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

„Soția a lăsat decizia în seama mea, iar eu am luat decizia de a avorta copilul nostru. În timp ce soția mea zăcea pe un pat de spital, eu stăteam lângă ea, ținând-o de mână. Doctorul a introdus un ac lung în burta mare a soției și i-a făcut copilului nostru o injecție care i-a oprit inima. După ce au fost siguri că a murit, i-au indus travaliul, iar soția l-a născut fiul nostru mort”, mărturisește Kevin.

Asistenta l-a întrebat dacă vrea să-și țină în brațe copilul, un băiețel complet format. Aceasta i-a produs o stare de șoc și de durere copleșitoare. „Am plâns și m-am zbătut toată noaptea”, își amintește el.

O asistentă i-a sfătuit apoi că, având în vedere vârsta avansată a bebelușului nenăscut, ar fi putut să îi dea un nume fiului lor și să organizeze o înmormântare. Li s-a dat o cutie albă de carton pentru copil și li s-a recomandat o firmă de pompe funebre din apropiere.

„Atunci a început minciuna”, spune Kevin. „Nu puteam să spun nimănui ce făcusem. Nici părinților sau fraților mei, nici prietenilor mei. Nici măcar fiilor mei.”

Doliu complicat

În fiecare an, mii de părinți fac analize de rutină pentru copiii lor nenăscuți și primesc ceea ce se numește „un diagnostic prenatal slab”.  Aceasta înseamnă că bebelușul lor este afectat de o anomalie cromozomială sau de un defect grav la un organ vital.

Studiile indică faptul că părinții cărora li se oferă încurajare, sprijin și resurse când se confruntă cu un diagnostic prenatal slab cel mai adesea nu fac avort.

În mod tragic, majoritatea cuplurilor sunt presate de medici, terapeuți, prieteni și familie să „întrerupă” sarcina. Li se oferă perspectiva sumbră a unui copil născut prematur care va muri în uter sau la scurt timp după naștere.

În cazul unor afecțiuni precum sindromul Down, părinților li se vorbește doar despre posibilele provocări medicale, nu și despre binecuvântările pe care le pot aduce astfel de copii.

Profesioniștii din domeniul sănătății pot sugera, de asemenea, avortul ca fiind alegerea care dă dovadă cu adevărat de compasiune, prevenind suferința inutilă a copilului. Părinții ar putea ajunge să considere avortul ca fiind cea mai bună soluție. Dar, în realitate, nu este bun pentru nimeni.

Și bărbații sunt traumatizați de avort

Cercetările confirmă că femeile trăiesc avortul din motiv de dizabilități fetale ca pe o traumă fizică și emoțională și rămân în suferință emoțională profundă ani de zile după procedură.

Dar și bărbații pot trăi avortul ca pe o experiență traumatică de pierdere, în special atunci când sunt prezenți în timpul avortului medicamentos și al procedurilor de avort în stadiu avansat al sarcinii.

La fel ca mulți alți bărbați aflați în această situație, după avort, Kevin a încercat să îngroape durerea și să-și continue viața. Dar el și soția sa au fost profund răniți de această experiență, iar incapacitatea de a se vindeca la nivel individual și la nivel de funcționare a cuplului a pus o mare presiune asupra căsniciei lor.

„Nu mi-am întrebat niciodată soția cum se simte, pentru că nu puteam suporta durerea ei pe lângă greutatea zdrobitoare a propriei mele dureri”, recunoaște Kevin.

Femeile și bărbații care simt o oarecare presiune pentru a avorta sau care experimentează ambivalență cu privire la decizia lor prezintă un risc ridicat de a prezenta simptome de traumă emoțională.

Proces de vindecare la fel de complex ca trauma

Fără un proces de vindecare pentru această durere complicată, simptomele pe care le suferă vor avea impact asupra intimității maritale, a comunicării și a încrederii, precum și asupra relației cuplului cu copiii lor vii.

Kevin împărtășește impactul undelor de șoc emoționale și spirituale create de avort în viața lui: „Am rămas o familie timp de câțiva ani, dar, pe măsură ce ne-am dat seama că vinovăția noastră ne-a șters dragostea, am divorțat. Am simțit că Dumnezeu mă pedepsește pentru ceea ce făcusem și am acceptat această pedeapsă timp de mulți ani”.

Aveau să treacă 10 ani până când Kevin a început călătoria spre vindecare. „Am încercat să mă rog de unul singur și apoi, cu lacrimi în ochi, m-am rugat cu un pastor. Nu m-am simțit iertat”, relatează el.

Această luptă pentru a se ierta pe sine este comună  tuturor persoanelor afectate de trauma avortului. Necesită un proces integrat de vindecare emoțională și spirituală, care să ofere o trecere sigură prin sentimentele asociate cu avortul. Participanții învață să mărturisească adevărul despr experiența lor și să demonteze secretele și minciunile care împiedică o recuperare completă.

Organizații care ajută persoanele post-abortive

Kevin a reușit să găsească vindecarea în cadrul unui sejur organizat de organizația americană Rachel’s Vineyard: „Pentru prima dată, am fost în compania altora care știau ce simt. Am putut în sfârșit să renunț la acest secret. Acel weekend mi-a schimbat viața și voi fi veșnic recunoscător”.

Kevin și-a finalizat experiența de vindecare cu convingerea că trebuie făcut mai mult pentru a ajuta cuplurile care se confruntă cu un diagnostic prenatal sumbru. El s-a implicat într-o campanie de conștientizare denumită Silent No More („Rupe tăcerea”), prin care se oferă sprijin și formare pentru cei care vor să împărtășească public poveștile lor de regret și vindecare după avort.

La o recentă întâlnire a campaniei Silent No More, Kevin a împărtășit public aceste cuvinte emoționante: „Mi-am ținut fiul în brațe. Îi cunosc fața și contururile corpului. Nu te voi uita niciodată, copilul meu, și, de dragul tău, voi rupe tăcerea”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button