Efectele dăunătoare ale coabitării consensuale

Coabitarea nu este o etapă sănătoasă către căsătorie și, cu atât mai puțin, un înlocuitor al căsătoriei.

Patricia Lee June, 13 aprilie 2015, mertcatornet.com

Colegiul Pediatrilor din SUA a publicat recent o lucrare intitulată Coabitarea consensuală, care avertizează adolescenții și tinerii cu privire la efectele negative ale coabitării consensuale, atât pentru ei înșiși, cât și pentru copii, îndemnând părinții să le vorbească copiilor despre faptul că nu trebuie să se mute împreună decât după căsătorie și să insiste asupra beneficiilor pe care le aduce acest lucru.

În zilele noastre, numărul tinerilor care coabitează înainte de căsătorie îl depășește pe al acelora care se căsătoresc, fără a locui anterior împreună. Cu toate acestea, cercetările în domeniu au arătat că locuitul împreună înainte de căsătorie (coabitarea consensuală) nu reprezintă o etapă de trecere către o căsătorie sănătoasă, ci, dimpotrivă, favorizează despărțirea cuplurilor sau divorțul, în cazul în care se ajunge la căsătorie. Printre efectele coabitării consensuale se numără scăderea gradului de satisfacție conjugală și creșterea nivelului de comunicare negativă. Cuplurile petrec mai puțin timp împreună. Comparativ cu bărbații căsătoriți, bărbații angajați într-o relație de coabitare consensuală au tendința de a dedica mai mult timp preocupărilor personale.

La ora actuală, în cazul cuplurilor care optează pentru coabitarea consensuală, probabilitatea de a se căsători este mai mică decât acum 40 de ani. Dacă se exclud alți factori care măresc riscul de divorț, în cazul căsătoriilor precedate de coabitare consensuală probabilitatea de divorț rămâne totuși, cu 50% mai mare. (Anumite studii recente contestă acest lucru, dar acestea nu sunt fundamentate științific și nu țin cont de datele brute). De asemenea, în 27% din cazuri, relațiile de coabitare consensuală se destramă în primii trei ani, fără a se ajunge la căsătorie.

Coabitarea consensuală este caracterizată de un nivel mai ridicat de violență a partenerilor. Femeile sunt expuse unui risc de nouă ori mai mare de a fi ucise de partenerul de viață, comparativ cu femeile căsătorite. Actele grave de violență sunt de patru ori mai des întâlnite în cazul cuplurilor care coabitează; actele de violență sunt cu aproape 50% mai frecvente în cazul cuplurilor care coabitează, dublându-se în cazul cuplurilor care se află într-o astfel de relație de mai mult de cinci ani.

În cazul bărbaților implicați într-o relație de coabitare consensuală pe o perioadă de 5-10 ani, care nu se încheie cu o căsătorie, procentul abuzului de alcool este mai mult decât dublu comparativ cu bărbații căsătoriți; în cazul femeilor implicate într-o relație de coabitare consensuală care nu se încheie cu o căsătorie, procentul abuzului de alcool este de 4-7 ori mai mare comparativ cu femeile căsătorite.

Atât pentru bărbați, cât și pentru femei, rata infidelității, în anul precedent, este de peste trei ori mai mare față de cuplurile căsătorite. Din categoria persoanelor căsătorite, probabilitatea comiterii de infidelități, în cazul acelora implicate într-o relație de coabitare consensuală anterior căsătoriei, este cu 50% mai mare.

Sărăcia este mai frecventă în cazul femeilor angajate într-o relație de coabitare consensuală și al copiilor acestora. Rata șomajului în cazul bărbaților este mai ridicată (15% față de 8%), iar în cazul celor angajați numărul de ore de muncă este mai mic. Comparativ cu femeile căsătorite, probabilitatea unui avort este de 10 ori mai mare în cazul femeilor angajate într-o relație de coabitare consensuală, rata mortalității și a îmbolnăvirilor asociate cu avorturile fiind și ea mai mare. Conform statisticilor, 89% din femeile care recurg la avort, au fost implicate într-o relație de coabitare consensuală; 40% dintre acestea au avut o astfel de relație cu trei sau mai mulți bărbați. Avortul prezintă riscuri pentru viitorii copii, mai ales sub aspectul nașterii premature.

Copiii sunt expuși unui risc mai mare de suferință

Copiii care supraviețuiesc suferă și ei ca urmare a relației de coabitare consensuală a părinților. Aceștia sunt expuși unui risc mai ridicat de a pierde un părinte, ca urmare a divorțului sau separării, această situație putând surveni de mai multe ori. Copiii care se nasc în urma unei relații de coabitare consensuală sunt expuși unui risc de peste patru ori mare de a suferi în urma despărțirii părinților înainte de împlinirea vârstei de trei ani (49%), comparativ cu cei care se nasc în urma căsătoriei (11%). (Acest risc este dublu în cazul afro-americanilor, triplu în cazul mexicano-americanilor și de opt ori mai mare în cazul albilor). Un sfert dintre adolescentele implicate într-o relație de coabitare consensuală și 19% din femeile aflate într-o astfel de relație rămân gravide într-un interval de șase luni. Dintre acestea, mai puțin de o cincime se căsătoresc într-un interval de șase luni (mai puțin de jumătate în cazul absolventelor de învățământ superior).

Aproape o treime din cuplurile care se angajează într-o relație de coabitare consensuală au un copil dintr-o relație anterioară, așa cum se întâmplă și în cazul celor care se află într-o astfel de relație de cel puțin șase ani. Copiii care locuiesc cu un părinte și cu partenerul de viață al acestuia sunt expuși unui risc de 20 de ori mai mare de a fi abuzați sexual și cu un risc de opt ori mai mare de a fi supuși unor rele tratamente, comparativ cu copiii care locuiesc cu părinții biologici, în cadrul familiilor căsătorite. Chiar și în cazul cuplurilor care se căsătoresc, copiii provenind din relații anterioare sunt supuși unui risc de opt ori mai mare de a fi victimele abuzurilor sexuale și unui risc de trei ori mai mare de a fi neglijați. Fetele care locuiesc cu un părinte vitreg sunt expuse unui risc de 20 de ori mai mare de a suferi abuzuri sexuale și unui risc de opt ori mai mare de a fi supuse unor rele tratamente comparativ cu copiii care locuiesc cu părinții biologici, în cadrul familiilor căsătorite. Fetele care locuiesc cu un părinte vitreg sunt expuse unui risc de viol de 60 de ori mare decât cele care locuiesc cu părinții biologici.

Femeile aflate în relații de coabitare consensuală suferă de depresie mai mult decât femeile căsătorite și au receptivitate mai scăzută față de nevoile emoționale ale copiilor. Copiii ale căror mame suferă de depresie prezintă un nivel mai ridicat al cortizolului, eliberat ca răspuns la stres (ceea ce poate reprezenta o explicație a hipertensiunii la vârsta adultă). Pentru copiii ale căror mame sunt necăsătorite, probabilitatea de a fi alăptați la sân scade la jumătate, ceea ce conduce la o creștere a ratei astmului, pneumoniei, infecțiilor auriculare și intestinale, diabetului, obezității și retardului intelectual.

În cazul copiilor cuplurilor căsătorite, probabilitatea de a locui cu ambii părinți biologici la vârsta de 15 ani este mult mai mare decât în cazul copiilor cuplurilor angajate într-o relație de coabitare consensuală (62% față de 37%). Copiii din familiile monoparentale sunt supuși unui risc dublu de suicid, abuz de alcool și de droguri, comparativ cu copiii din familii biparentale, iar riscul de deces în urma unei adicții este de trei ori mai mare în cazul fetelor și de cinci ori mare în cazul băieților. Aceste riscuri se mențin și în perioada adultă. Copiii ai căror părinți se căsătoresc înainte de concepția copilului prezintă un grad mai redus de agresivitate la vârsta de trei ani, comparativ cu copiii proveniți din familii căsătorite în timpul sarcinii sau imediat după nașterea copilului, respectiv un grad mai scăzut de agresivitate decât copiii ai căror părinți s-au căsătorit la mai mult de un an de la nașterea copilului. În cazul copiilor crescuți de ambii părinți biologici, probabilitatea de a comite o contravenție sau o infracțiune este mai mică decât în cazul copiilor proveniți din alte tipuri de relații familiale.

Copiii ai căror părinți au fost implicați într-o relație de coabitare consensuală (înainte sau după nașterea acestora) sunt expuși unui risc mai ridicat de sărăcie și de obținere de rezultate școlare slabe, din clasa întâi și până la facultate, consecințele fiind un nivel mai scăzut de educație și obținerea de venituri mai mici, la vârsta adultă. În plus, aceștia se confruntă cu un risc mai mare de a suferi de pe urma neglijenței în ceea ce privește asistența medicală, ca și de pe urma unor afecțiuni cronice fizice și psihice.

În cazul copiilor care locuiesc cu părinții biologici sau adoptivi la vârsta de 14 ani, s-a observat un procent mai scăzut de sarcini în perioada adolescenței; în cazul fetelor se manifestă o probabilitate mai mare de a se căsători decât a se angaja într-o relație de coabitare consensuală și o probabilitate mai mică de a divorța. Coabitarea consensuală mărește riscul de despărțiri/divorțuri și la nivelul copiilor, care tind să perpetueze acest ciclu.

Pe scurt, deși coabitarea poate părea o etapă convenabilă către o căsătorie sănătoasă, în realitate aceasta agravează riscurile la care sunt supuși atât partenerii, cât și copiii existenți și viitori ai acestora și chiar nepoții. În cazul cuplurilor care coabitează probabilitatea de a se despărți este mai mare, la fel și probabilitatea de divorț, în situația în care se căsătoresc. De asemenea, probabilitatea de a-și înșela partenerul este mai mare decât în cazul cuplurilor căsătorite, la fel și probabilitatea de manifestare a violenței și a abuzului de alcool.

Printre riscurile la care sunt expuși copiii se numără: despărțirea părinților, părinți vitregi, frați vitregi și conflicte în familie cauzate de existența fraților vitregi; moarte provocată; deces/handicap cauzat de nașterea prematură; un număr mai mare de probleme comportamentale, anxietate, depresie, rezultate școlare slabe, probleme de relaționare socială; un număr mai mare de abuzuri și de leziuni fizice.

Acești copii sunt, de asemenea, expuși unui risc mai mare de abuz de substanțe toxice, alcool și tutun; probleme mai grave de sănătate fizică și psihică în copilărie și la vârsta adultă, un număr mai mare de sinucideri și de tentative de suicid, mai multe situații de îmbolnăvire cauzate de alcool și de droguri; un risc mai mare de sărăcie; un risc mai mare de comitere de contravenții și infracțiuni.

În plus, există un grad mai ridicat de risc de viol, de activitate sexuală în adolescență, de sarcini premaritale (inclusiv riscuri de deces și de naștere prematură pentru copii), de divorț, consecințele negative perpetuându-se până la a treia și a patra generație.

Părinții, pediatrii și alți practicieni din domeniul asistenței medicale, profesorii, mass-media și responsabilii cu elaborarea de planuri și strategii trebuie să se implice în educația adolescenților cu privire la riscurile coabitării și la beneficiile căsătoriei, care se întind pe întreaga viață, pentru întreaga familie și pentru societate. Instituția căsătoriei este unul dintre cele mai bune și mai ieftine instrumente pe care le are la dispoziție societatea în ceea ce privește sănătatea publică. Adolescenții și tinerii trebuie să fie încurajați să amâne relațiile sexuale până la căsătorie, în beneficiul sănătății proprii, a copiilor lor, și a societății, în ansamblu.

Patricia Lee June, MD, FCP este membră în cadrul consiliului Colegiului Pediatrilor din SUA.

Traducere: Aurora Conrad

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie și de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteți afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.