Cum sunt afectate societatea și statul de legiferarea parteneriatelor și a „căsătoriei” între persoane de același sex
de Redacția Stiripentruviata.ro
De ce în țări precum Olanda sau Suedia, care au legiferat partneriatele civile pentru persoane de același sex în anii 1990 și apoi căsătoria pentru acestea în anii 2000, doar 2-2,8% din persoanele cu comportament homosexual se căsătoresc[1]? Răspunsul este că mișcarea homosexuală pentru redefinirea căsătoriei nu are ca temei realitatea, ci reprezintă o schimbare cerută de o ideologie utopică, a identității de gen, care se impune prin presiune. Între egalitatea materială cerută de ideologia comunistă și impunerea forțată a comunismului, pe de o parte, și teoria identității de gen și impunerea ei cu forța, pe de altă parte, raportul este de continuitate, iar consecințele celor din urmă vor fi în continuitate cu consecințele primelor, simțite din greu de statele foste comuniste.
Legiferarea parteneriatelor civile este un pas intermediar către redefinirea căsătoriei. Toate țările care au început prin legiferarea parteneriatului civil între persoane de același sex au sfârșit prin a legifera și „căsătoria” între persoane de același sex. În Franța, când li s-a amintit inițiatorilor parteneriatelor civile și apoi ai redefinirii căsătoriei că inițial au declarat că nu vor schimbarea definiției căsătoriei, ci doar introducerea parteneriatului, ei au recunoscut nonșalant: „Am mințit”.
Propunerile de introducere a parteneriatelor între persoane de același sex și, mai apoi, de legiferare a „căsătoriei” homosexuale se folosesc de combaterea discriminării pentru a forța realitatea și a o schimba pe motive ideologice.
Ce este căsătoria?
Căsătoria este un angajament reciproc făcut de un bărbat și o femeie în fața autorităților statului, instituționalizând astfel un tip de relație care contribuie la propășirea societății umane în general și a statului respectiv în special.
CĂSĂTORÍE, căsătorii, s. f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -ie. Sursa: DEX (2009)
Așadar, deschiderea căsătoriei către cuplurile de același sex implică o intervenție ideologică de schimbare forțată a sensului unui cuvânt și, pe cale de consecință, și a realității pe care acesta o desemnează.
Ce NU este căsătoria?
Căsătoria NU este legiferarea unei relații de iubire. Statul nu poate să legifereze o realitate subiectivă, deoarece aceasta nici nu poate fi constatată și confirmată în mod obiectiv.
O relație de iubire prin ea însăși, manifestată adesea prin concubinaj / parteneriate hetero- sau homosexuale, nu implică neapărat și angajamentul de a contribui la propășirea societății prin nașterea de urmași. Aceste tipuri de relații pretind beneficii sociale, deși nu se bazează pe asumarea responsabilității și fidelității pe termen nelimitat, pe un angajament ferm și solemn de a construi o relație solidă, consolidată și prin nașterea de copii, care aduce beneficii societății.
Despre discriminare
„Argumentul iubirii” conduce în mod logic și obligatoriu la legalizarea poligamiei[2], poliamoriei, zoofiliei, pedofiliei (sub numele de efebofilie – relații sexuale cu copii între 12 și 16 ani). Dacă două persoane de același sex au dreptul să se căsătorească, de ce să nu aibă acest drept trei persoane de același sex? Sau mai multe? De ce să nu fie legală bigamia sau poligamia? De ce să nu aibă dreptul la căsătorie și persoanele aflate în relații poliamorice (un grup format din bărbați și femei, fără număr determinat)? Persoanele cu astfel de practici se vor considera îndreptățite să ceară „egalitate în dreptul la căsătorie”, să ceară „să nu mai fie discriminate” când e vorba de recunoașterea oficială a iubirii lor. Odată legalizate parteneriatele și „căsătoriile” homosexuale, nu mai există niciun impediment legal pentru stoparea legalizării oricărei relații care clamează recunoașterea de către stat în numele iubirii!
300 de universitari americani au semnat o declarație care pretinde că iubirea poliamorică este la fel de legitimă ca oricare alta[3], iar asociația NAMBLA deja propovăduiește dreptul bărbaților cu înclinații pedofile de a nu mai fi discriminați și de a-și exprima liber iubirea pentru băieți și adolescenți.[4]
Acceptarea că o persoană are o anumită practică sexuală nu trebuie confundată cu instituționalizarea respectivului tip de comportament sexual.
La fel, acceptarea faptului că multe persoane trăiesc în concubinaj nu trebuie să echivaleze și cu recompensarea acestui tip de relație prin instituționalizarea ei și acordarea de beneficii. În acest caz nu ar mai fi vorba de combaterea discriminării, ci de instituirea unei discriminări pozitive pentru acțiuni care nu aduc un beneficiu societății.
Distrugerea familiei naturale este efectul firesc al legiferării parteneriatului și „căsătoriei” între persoanele de același sex
Stilul de viață homosexual este unul în care, în majoritatea cazurilor, primează căutarea continuă de noi experiențe sexuale și, ca urmare, fidelitatea și monogamia nu sunt noțiuni aplicabile în înțelesul lor clasic.
De aceea, statisticile și experiența statelor care au legiferat „căsătoria” între persoanele de același sex arată că homosexualii și lesbienele nu apelează decât într-o foarte mică măsură la instituția căsătoriei, acolo unde aceasta le-a fost pusă la dispoziție.
Atunci de ce lobby-ul pro-homosexualitate se luptă pentru aceasta? Răspunsul l-au dat cei mai de seamă activiști homosexuali și lesbiene:
„A fi queer (n.n. – nonheterosexual) reprezintă mai mult decât să‑ți aranjezi o casă, dormitul împreună cu o persoană de același sex și căutarea aprobării statului pentru a face asta… A fi queer înseamnă împingerea la extrem a termenilor de sex, sexualitate și familie și, prin acest proces, însăși transformarea țesutului social” (Ettelbrick, 1993).
Paula Ettelbrick, Fondul Lambda pentru Apărare Legală și Educație,
organizație pro-homosexualitate[5]
„Să luptăm pentru căsătorie între persoanele de același sex și beneficiile ei și, apoi, odată acordate, să redefinim complet instituția căsătoriei, pentru a cere dreptul la căsătorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societății, ci mai curând pentru a demitiza și a schimba radical o instituție arhaică… Cea mai subversivă acțiune pe care femeile lesbiene și bărbații gay o pot întreprinde… este să transforme cu totul noțiunea de «familie»”
Michelangelo Signorile, activist homosexual [6]
„…lupta pentru legalizarea căsătoriei între persoane homosexuale presupune în general să mințim în legătură cu ce vom face cu căsătoria odată ce aceasta ne va fi permisă – fiindcă mințim atunci când spunem că instituția căsătoriei nu se va schimba. Acesta este o minciună. Instituția căsătoriei se va schimba, așa cum și trebuie să se schimbe. Părerea mea este că aceasta nici nu ar trebui să existe. Și spun asta pentru că nu-mi place să construiesc ficțiuni în viața mea”.
Masha Gessen, activistă lesbiană [7]
Astfel, scopul declarat al obținerii de recunoaștere instituțională din partea statului pentru relațiile homosexuale este unul pur ideologic, de răsturnare a valorilor societății, prin atac la familia naturală, celula de bază a acesteia.
Este obiectivul ideologic lansat de Școala Neo-marxistă de la Frankfurt, care
- vedea în familia tradițională cadrul primar al opresiunii prin sufocarea pulsiunilor sexuale, considerate eliberatoare pentru individ
- a fost inițiată de NKVD-ul sovietic, pentru a dinamita din interior societatea occidentală prin promovarea unor principii ideologice destructurante, pe care însuși Lenin le interzisese când i-au fost propuse de Alexandra Kollontai, comisar sovietic, pentru implementare în URSS
- după al Doilea Război Mondial, și-a găsit în mediul universitar din SUA locul propice de lansare a atacului la instituțiile tradiționale, cu scopul destructurării lor, pentru a elibera individul
Studii științifice internaționale argumentează împotriva
„căsătoriei” și „familiilor” formate din persoane de același sex*
DURATĂ SCURTĂ DE VIAȚĂ, INSTABILITATEA CUPLULUI, SĂNĂTATE PRECARĂ
- 71% din cuplurile de același sex au o durată medie de maximum șapte ani[8]
- prin comparație, 50% cuplurile heterosexuale căsătorite durează în medie 20 ani, perioadă optimă pentru creșterea de copii[9]
- speranța de viață e foarte scăzută în rândul homosexualilor: un studiu american arată vârsta medie a decesului ca fiind de 40 de ani la homosexuali, de 45 de ani la lesbiene și de 75/79 de ani la bărbații/femeile heterosexuali/-e căsătoriți/-te.[10]
- cazul primilor homosexuali (SUA, New Jersey) cărora li s-a permis, în 1990, să adopte copii este foarte sugestiv. Wayne Tardiff a murit în 1992, la 44 de ani, iar partenerul lui, Allan Yoder, câteva luni mai târziu, lăsându-l orfan pe băiețelul pe care îl adoptaseră și care nu avea nici cinci ani[11]
- promiscuitatea ca stil de viață nu favorizează un mediu familial stabil, apt pentru creșterea copiilor: din 900 de homosexuali ce se declarau angajați într-o relație stabilă, 83% au recunoscut că avuseseră mai mulți parteneri sexuali în afara relației în ultimele 12 luni[12]
- prin comparație, la heterosexualii americani căsătoriți, 77% din bărbați și 88% din femei nu au avut niciodată relații extramaritale[13]
- „Majoritatea cercetărilor arată că aproximativ două treimi din cuplurile de bărbați care durează de peste cinci ani sunt în mod deschis non-monogame (Shernoff, LCSW, 2007). Doar 12% nu «jucau» în afara relației”[14].
- „«Un parteneriat deschis [către relații cu persoane din afara acestuia] nu e incompatibil cu mariajul între persoane de același sex», a declarat [Blake] Spears, de 59 de ani [coautor al studiului „Dincolo de monogamie. Lecții de la cuplurile cu durată lungă aflate într-o relație non-monogamă”]. Cel puțin jumătate din cei intervievați erau căsătoriți (…). «Este o redefinire a căsătoriei», a spus Spears”[15].
- La homosexuali, relațiile stabile / de tip „marital” sporesc riscul bolilor, prin angajarea în comportamente sexuale de mare risc (sex anal și oral-anal)[16]
- Contactul sexual anal neprotejat reprezintă o practică de înalt risc pentru transmiterea HIV, deoarece expunerea la spermă are efect imunosupresor local, mai ales la nivelul rectului[17]
- în 2001 de Departamentul de Sănătate și Mediu al Olandei a constatat că 67% din bărbații HIV-pozitivi sub 30 de ani fuseseră infectați de partenerii lor stabili[18].
- Sănătatea mintală a persoanelor de orientare homosexuală este și ea precară
- Subeșantionul de persoane cu orientare homosexuală prezenta rate de tulburări mintale și comportament suicidar de la 1,5 până la 12 ori mai înalte decât cei a căror orientare era exclusiv heterosexuală[19].
COPIII CRESCUȚI DE HOMOSEXUALI: PERFORMANȚE SOCIALE ȘI ȘCOLARE MAI SLABE, VICTIMIZARE SEXUALĂ DIN PARTEA PĂRINȚILOR SAU A ÎNGRIJITORILOR
Extrase din studiul „How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Structures Study” de Mark Regnerus, profesor de sociologie la Univesrsitatea din Texas, Austin[20]:
- 69% din copiii crescuți de mame lesbiene și 57% din cei crescuți de tați homosexuali au relatat că au primit ajutor social în copilărie, în timp ce acest procent este de numai 17% în cazul celor crescuți de ambii lor părinți biologici uniți prin căsătorie
- 38% din copiii crescuți de cupluri de lesbiene se aflau la momentul studiului într-o schemă de ajutor social, în timp ce procentul celor crescuți de cupluri heterosexuale căsătorite aflați în această situație era de numai 10%
- copiii crescuți de părinți heterosexuali căsătoriți prezintă o probabilitate statistică de două ori mai mare de a avea o slujbă stabilă, față de cei crescuți de două mame lesbiene
- 19% din copiii crescuți de mame lesbiene sunt mai predispuși a apela la consiliere psihologică sau psihoterapie «pentru o problemă legată de anxietate, depresie, probleme de relaționare etc»” – față de 8% din copiii crescuți de heterosexuali căsătoriți.
- 23% din copiii crescuți de mame lesbiene au răspuns afirmativ la întrebarea dacă „un părinte sau îngrijitor adult i-a atins vreodată în mod sexual, i-a forțat să îl/o atingă în mod sexual sau i-a forțat să întrețină relații sexuale” – față de numai 2% din copiii crescuți de părinții lor biologici căsătoriți (31% din fetele crescute de mame lesbiene au răspuns afirmativ la această întrebare – față de numai 3% din fetele crescute de părinții lor biologici căsătoriți).”
În aceste condiții, ce se va întâmpla cu copiii crescuți în parteneriatele sau „familii” poliamorice? Căci oriunde vor fi parteneriate sau „familii” altfel decât familia naturală bărbat-femeie, membrii acestora vor clama dreptul de a crește copii. Experiența confirmă ceea ce logica abandonării familiei naturale prevede: oriunde au fost legalizate parteneriatele și „căsătoriile” între persoanele de același sex, a fost legiferat și dreptul de adopție și de obținere a copiilor prin adopție, mame surogat etc.
PREDISPOZIȚIE LA ABUZ FIZIC ASUPRA COPILULUI
(STATISTICI DIN INSTANȚELE AMERICANE)
Persoanele de orientare homosexuală au fost responsabile de 97% din cazurile de abuz fizic și molestare asupra copiilor în cazurile de custodie aflate pe rol la Curtea de Apel în SUA[21].
Alte efecte
- Copiii vor învăța la școală că relația dintre homosexuali este identică cu cea dintre heterosexuali[22].
- Va fi pusă în pericol libertatea religiei și libertatea de conștiință. Exemple precum cele de mai jos se pot număra deja cu sutele:
- În 1989, dr. Chuck McIlhenny, pastor al primei Biserici Presbiteriene din San Francisco, a ajutat la respingerea unei legi a parteneriatului civil. Timp de trei ani, la cele mai diverse ore ale zilei și nopții, el și familia au primit mii de apeluri telefonice în care apelanții jurau să le sodomizeze și să le ucidă pe cele trei fiice ale pastorului. Le-au fost vandalizate și incendiate casa, biserica și centrul de consiliere în criză de sarcină[23].
- În august 2013, o fotografă care a refuzat să lucreze la nunta unui cuplu de lesbiene a fost amendată cu peste 6.600 de dolari. Deținătorii unei locații de nuntă din statul Iowa au avut pierderi financiare și au fost abuzați verbal pe email după ce au refuzat unui cuplu format din persoane de același sex organizarea nunții în spațiul firmei lor[24].
- Se vor înmulți cererile pentru legalizarea poligamiei și poliamoriei.
- Se va prăbuși rata nașterilor, din cauza deteriorării moravurilor. Iată doar două exemplificări:
- Vermont, primul stat american care a adoptat legea „parteneriatelor civile” în 2000, se situează pe ultimul loc la rata nașterilor și a fertilității. Din 16 state americane care au făcut la fel, 12 se clasează printre ultimele 20 la capitolul natalitate, iar 11 printre ultimele 17 la rata fertilității.
- După ce, în 2007, cinci state americane au legalizat căsătoriile între persoane de același sex, patru din ele erau pe ultimele locuri din cele 50 de state la rata nașterilor și a fertilității[25].
NOTE:
[1] “Society and same-sex marriage”, de Ron Prentice, în Los Angeles Times, 1 august 2007, online la http://www.latimes.com/la-op-dustup1aug01-story.html
[2] http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2611020/Meet-worlds-married-lesbian-threesome-baby-make-four-July.html ; http://www.dailymail.co.uk/news/article-2972542/They-look-like-new-boy-band-s-world-s-THREE-WAY-sex-marriage-Gay-Thai-men-tie-knot-fairytale-ceremony.html
[3] http://beyondmarriage.org/full_statement.html
[4] http://www.nambla.org
[5] Citată în Since When Is Marriage a Path to Liberation? Lesbians, Gay Men, and the Law de William B. Rubenstein, New York:The New Press, 398, 400.
[6] Michelangelo Signorile, „Bridal wave”, Out, December, 1994,
[7] http://www.lifesitenews.com/news/homosexual-activist-says-gay-marriage-isnt-about-equality-its-about-destroy/
* Din cartea Fața nevăzută a homosexualității, de Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău, Editura Christiana, București, 2014. Bazată pe aproximativ 500 de studii științifice recente, cele mai multe realizate de universități americane, este scrisă din perspectivă sociologică, științifică, din dorința de a iniția o dezbatere onestă și în cunoștință de cauză. Cartea nu conține nicio poziție ideologică sau teologică, ci face o sinteză a argumentelor științifice mai puțin popularizate pe această temă și a consecințelor constatate în societățile care au instituționalizat recent homosexualitatea pe criterii ideologice.
[8] “Largest Gay Study Examines 2004 Relationships,” GayWire Latest Breaking Releases, www.glcensus.org
[9] National Center for Health Statistics, Centers for Disease Control and Prevention, 2001. Online la http://theroadtoemmaus.org/RdLb/22SxSo/PnSx/HSx/MarrHoVsHet.htm
[10] Studiul „Homosexual parents” de Paul Cameron și Kirk Cameron, în revista Adolescence, vol. 31, 1996: „Din 1.388 de necroloage consecutive apărute într-un ziar de largă circulație publicat de comunitatea homosexualilor, 87 de bărbați gay care muriseră aveau copii, durata medie de viață a acestor părinți fiind de 47 de ani (în timp ce durata medie de viață a celorlalți 1.267 care nu aveau copii a fost de 38 de ani).” (online la http://psycnet.apa.org/psycinfo/1996-07024-001)
[11] „Obituaries”, The Washington Blade, July 16, 1992: 23
[12] “Now they know the other half”, de Carmen Wittmeier în Alberta Report, 1999, 06 07, p. 27.
[13] „Extramarital sex: Prevalence and correlates in a national survey”, de M.W. Wiederman, în Journal of Sex Research, 34(2)/1997, pp. 167‑174.
[14] „Beyond Monogamy. Lessons from Long-Term Male Couples in Non-Monogamous Relationships” de autorii declarați gay Blake Spears și Lanz Lowen – online la http://www.gaycouplesstudy.org
[15] „Many gay couples negotiate open relationships”, publicat în SF Gate, 16 iulie 2010, online la http://www.gaycouplesstudy.org/Many%20Gay%20Couples%20Negotiate%20Open%20%20Relationships%20-%20SFChronicle%20-%20071610.pdf
[16] „HIV transmission risk through anal intercourse: systematic review, meta-analysis and implications for HIV prevention” de Rebecca F. Baggaley și colab., International Journal of Epidemiology, apr. 2010, online la http://ije.oxfordjournals.org/content/early/2010/04/20/ije.dyq057.short; „The paradox of trust for male couple: When risking is a part of loving” de P. Appleby și oclaboratorii, în Personal Relationships, 6/1999, 81-93
[17] „Sexual transmission of human immunodeficiency virus: virus entry into the male and female genital tract” de N.J. Alexander, în publicația de specialitate Fertility and Sterility, nr. 54, iulie 1990, online la http://www.popline.org/node/556539
[18] “More Young Gay Men are Contracting HIV from Steady Partners”, de Jon Garbo, GayHealth, July 25, 2001.
[19] „Sexual orientation and mental health in a birth cohort of young adults” de David M. Fergusson și colaboratorii, în Psychological Medicine – publicație a Universității Cambridge din Marea Britanie -, nr. 7, iulie 2005, online la http://journals.cambridge.org/action/displayAbstract?fromPage=online&aid=315704&fileId= S0033291704004222
[20] Social Sciences Research, iulie 2012, online la http://www.ionainstitute.eu/pdfs/1-s2.0-S0049089X12000610-main.pdf
[21] „Homosexual parents: a comparative forensic study of character and harms to children” de Paul Cameron și Kirk Cameron, în revista Psychology Reports, vol. 82, 1998, online la http://www.amsciepub.com/doi/abs/10.2466/pr0.1998.82.3c.1155?journalCode=pr0
[22] stiripentruviata.ro/antonia-tully-spuc-uk-faceti-tot-ce-puteti-pentru-oprirea-acestui-tip-de-educatie-scoli/
[23] The McIlhennys: Victims of Hate.” Focus on the Family Citizen, August 20, 1990, pages 14 and 15; Buletinul de știri Focus on the Family, octombrie 1991
[24] https://stiripentruviata.ro/statele-unite-de-ce-libertatea-religioasa-nevoie-de-mai-multa-protectie/
[25] Martin Joyce A., Brady E. Hamilton, Paul D. Sutton et alii, U.S. Department of Health and Human Services, Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Health Statistics, National Vital Statistics System, “Births: Final Data for 2007,” National Vital Statistics Reports Vol. 58, No. 24, August, 2010, Table 11.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
