Opunându-ne unor comuniști, nu am sesizat că lupta se duce adesea de pe poziții ideologice nou-comuniste și că riscăm să ne întoarcem de unde am scăpat
de Cristina Popescu, Facebook
Cred că marea păcăleală pe care ne-am tras-o iarăși, marea diversiune, marea iluzie căreia i-am căzut victime atât intelighenția anticomunistă post-1989 cât și noi, followerii ei, a fost aceea că am crezut că luptând cu foștii membri, rețelele și șefuleții PCR și ai partidului urmaș acestuia, noi am lupta cu comunismul.
Fals: nu am luptat cu comunismul, ci am luptat cu niște organizații și cu niște oameni; unii iubitori de putere, alții de avere, meschini, agramați, ghiolbani și așa mai departe, fiecare cu păcatele sale. O luptă care avea (și are) temeiurile sale pentru a fi dusă, dar care nu a însemnat luptă cu comunismul. O luptă cu valoare politică, dar nu cu valoare ideologică, doctrinară, cu atât mai puțin cu valoare de refondare axiologică sau morală.
Pentru că lupta cu comunismul înseamnă lupta cu nucleul său ideatic dur, cu iluziile sale și cu tiparul pe care-l aplică lumii, înseamnă lupta pentru smulgerea sa din reflexele de gândire ale fiecăruia dintre noi și trezirea conștiinței și lucidității, ceea ce se poate realiza mai degrabă prin inspirația unui alt crez, care să trezească și să scoată la lumină reflexele libertății fiecăruia și busola morală; toate aceste în locul (sau mai bine zis, deasupra) concentrării tuturor resurselor spre o luptă pentru înlăturarea de la putere a unor politicieni.
Pentru că, deși această din urmă luptă are și ea valoarea sa, nivelurile sunt diferite, iar confuzia lor a dus la credința că luptând cu Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea luptăm cu însuși comunismul, nu cu simpli exponenți, urmași sau beneficiari ai acestuia, ori cu urmașii beneficiarilor; și luptând doar cu unul sau altul dintre politicieni sau cu un anume partid, am ratat lupta pe nivelul profund și nu am sesizat că pentru multă lume lupta împotriva politicienilor pe care îi desemnăm a fi comuniști începe să fie dusă în termenii comunismului ideologic sau de pe poziții ideologic comunist (socialiste, bolșevice, marxiste, cum vreți să-i spuneți).
Dacă în Dăncilă și restul găștii găsim toate metehnele omului nou creat de național-ceaușism, în mulți dintre cei mai acerbi opozanți ai lor găsim însăși viziunea comunistă/socialistă asupra lumii: o istorie care înaintează neabătut în direcția neo-umanismului enunțat de aceștia, progres generat de dialectica luptei pentru dreptate și egalitate dintre oprimați și oprimatori (și pentru eliberarea celor dintâi, prin sacrificarea libertății celor identificați), luptă purtată, cum altfel, prin cei ce o proclamă, care stabilesc categoriile celor buni și celor răi: minorități nevinovate – majorități vinovate, bogați lacomi și răi – săraci merituoși și buni, corupți (absolut) – cinstiți (absolut) etc și pe cei ce intră în ele.
Cu ochii țintă la cei care au fost implicați sau au avut legătură cu PCR, mulți au fost luați, fără să simtă, de trenul ideologic ce duce spre socialism (comunism); e greu să-ți dai seama că de fapt trenul te deplasează (și cât de repede) chiar dacă tu știi că stai pe loc în compartiment, atunci când fereastra prin care poți privi afară e acoperită.
Urmașii foștilor comuniști sunt, într-adevăr, o ciumă locală; dar ciuma aia roșie, comunismul, mai ciumă decât ciuma, nu acolo e strânsă; ciuma roșie cea dintâi e globală, infecția e răspândită printre noi, e deja mediu, iar focarele sunt altele, bine disimulate, inclusiv printre cei care luptă cu ciuma asta a noastră.
Mulți au confundat ipostaza național-comunistă a comunismului cu însuși comunismul; și au ajuns astfel să confunde anti-comunismul cu internațional-socialismul, doar pentru că acesta din urmă se opune celui dintâi.
Nu. Și național-comunismul și internațional-socialismul sunt comunism și sunt socialism. Nu poți fi anti-comunist nici de pe poziții internațional-socialiste (global-socialiste), nici de pe poziții național-comuniste
Da, lupta politică cu incompetenții, corupții, impostorii trebuie dusă, dar contează de pe ce poziții, cu ce mijloace și în ce spirit; căci dacă va fi dusă de pe poziții neo-bolșevice ne vom întoarce acolo de unde am scăpat.
Citește mai multe articole de Cristina Popescu
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
