Cum învățăm copilul să gândească?
de Dimitrie Șnol și Dimitrie Tiutterin, pedagog
Lipsa de dezvoltare a gândirii logice nu e nici pe departe cea mai actualală dintre probleme. Mult mai trist este faptul că în ziua de azi copiii, în general, exprimă prost ceea ce vor să comunice și, pe deasupra, nu știu să asculte. Și aici principalul îl poate face nu școala, ci părinții, și nimeni nu îi poate înlocui: pur și simplu trebuie stat de vorbă cu copiii de la cea mai fragedă vârstă și nu numai despre care scurtă o să îmbrace sau unde o să se ducă în weekend. Sigur, e necesar și asta, dar mult mai important este să-i învățăm pe copii să facă cele mai simple legături cauză-efect. […]
O cunoscută de-a mea povestea că prietenii copiilor ei, venind la ei în vizită, se miră deseori că ea discută cu copiii ceva ce îi interesează pe aceștia. „Noi nu stăm niciodată de vorbă așa cu părinții…”, spun ei. „Nu-mi amintesc să fi stat vreodată așa la masă să discutăm ceva – măcar ultimele filme apărute!”. În familie, oamenii pur și simplu nu vorbesc despre gândurile, sentimentele și impresiile lor.
Despre această situație nu se poate spune că e normală, iar pentru a o schimba trebuie, mai întâi de toate, să fie găsite teme potrivite pentru discuțiii. E o catastrofă atunci când părinților li se pare că singura temă semnificativă pentru discuțiile cu copiii e școala. Imaginați-vă: vine omul acasă de la școală și imediat e luat la întrebări. […]
Mie mi se pare că părinții ar trebui să discute cât mai puțin cu copiii despre școală – asta dacă nu deschid discuția despre școală chiar aceștia din urmă. […]
Adeseori copiii pun întrebări de genul: „De ce e verde iarba?”, „De ce ticăie ceasul?”, „Unde se sfârșește marea?” și așa mai departe. Sigur, puteți scăpa de ele dând răspunsuri banale, fără prea mult conținut, dar dacă veți face în acel moment un pas în întâmpinarea copilului, acel pas va fi mult mai eficace decât lecții de multe ore. Propuneți-i: „Hai să ne lămurim împreună” – și, într-adevăr, lămuriți-vă: luați enciclopedia de pe raft, demontați un ceas vechi, răsuciți globul geografic pe toate fețele.
Acordați-i copilului maximum de timp și de atenție. Fiți răbdători și binevoitori cu el. Urmăriți cu atenție ca interesul lui să nu se stingă – sprijiniți-l prin întrebări și experiențe atractive. Rezultatul nu se va lăsa așteptat: copilul vostru va deveni un adevărat cercetător, camera lui se va umple de enciclopedii, hărți și microscoape. Toate acestea, împreună, îi vor dezvolta foarte bine activitatea intelectuală.
Fragment din cartea Sufletul copilului vostru. Răspunsuri la întrebările părinților, Editura Sophia