Copiii și minciunile: 5 sfaturi pentru a ne ajuta micuții să spună adevărul

Sursa: www.universomamma.it

Poate părea ciudat, dar se pare că trebuie să fim încântați dacă fiii noștri spun minciuni. Potrivit unui studiu al Toronto University, copiii care spun multe minciuni sunt mai inteligenți decât media.
Studiul a avut ca subiecți 1.200 de copii cu vârste cuprinse între 2 și 17 ani. Dintre aceștia:

• Doar 20% dintre copiii în vârstă de 2 ani au fost în stare să spună minciuni
• 50% cei de 3 ani
• Procentajul a crescut la 90% la cei de 4 ani
• Și a atins 100% la cei de 7/8 ani

Testul a constat în a spune copiilor să nu ia un joc care se afla în spatele lor, în momentul în care erau lăsați singuri într-o cameră. Reacțiile lor au fost apoi observate la o cameră de filmat, iar când interlocutorul s-a întors în încăpere și a întrebat copiii dacă s-au întors spre joc, au putut verifica dacă spuneau sau nu adevărul.

Examinatorii au subliniat faptul că părinții nu trebuie să se alarmeze când copiii lor spun o minciună. Aproape toți copiii fac asta, dimpotrivă părinții trebuie să fie bucuroși pentru că fiii lor trec printr-o etapă de dezvoltare.

Potrivit cercetătorilor, pentru un copil a ști să mintă indică faptul că acesta crescând va dezvolta abilități cognitive și sociale mai bune în două domenii importante:

• Capacitate de autocontrol
• Capacitate de a citi în mintea celuilalt
Capacități esențiale pentru un succes la învățătură și social.

Faptul că minciunile nu au doar o conotație negativă, nu înseamnă că trebuie să le acceptăm sau să le suportăm. Dacă suntem conștienți de acest lucru trebuie să vorbim despre asta, trebuie să explicăm ce înseamnă o minciună și ce înseamnă adevărul, de ce trebuie să fim cinstiți și care sunt consecințele în caz contrar.

Trebuie să profităm de minciună, adică trebuie să o transformăm într-un moment de învățătură, cu calm, fără supărare.

Desigur, este ușor de zis, dar de fapt nu este atât de simplu, iar atunci cum putem face?

Cum ne putem stimula micuțul Pinocchio ca să spună adevărul?

1. Să nu pui o întrebare al cărui răspuns îl cunoști deja. Minciuna este un răspuns defensiv normal pentru a evita conflicte sau consecințe negative. Toți sperăm să nu fim „prinși” când facem vreo boacănă. Deci mai degrabă spunem: „Văd că ai… (trebuie să indicăm orice acțiune pe care vrem să o înfruntăm). Spune-mi ce s-a întâmplat. Hai să vorbim despre asta!” Deci, în principiu, micuțul trebuie pus în fața faptului împlinit, unde nu mai poate tergiversa.

2. Să pui întrebări directe. Întrebarea: „Ce teme trebuie să faci în seara asta?” îndeamnă la un răspuns diferit față de cazul în care ai întreba: „Ai teme de făcut în seara asta?” ce poate duce la un răspuns negativ, mai ales în cazul în care încerci să eviți ceva ce nu chef să faci.

3. Să pui întrebări specifice. De câte ori ați obținut răspunsul „bună” sau „bine” când ați întrebat „Cum a fost ziua de azi” sau „Ce faci?”. Acestea sunt răspunsuri evidente care stopează o probabilă conversație. Dar dacă dimpotrivă cunoaștem copilul, este mai bine să orientăm răspunsul, deci în cazul în care copilului îi place să deseneze putem întreba: „Vorbim despre desene?”, „Îmi arăți desenele pe care le-ai făcut?” sau „Ce activități ați făcut astăzi?”. Cu acest gen de întrebări se obțin adesea răspunsuri detaliate.

4. Să pui întrebări pozitive. Încearcă să eviți argumente negative, deci poți întreba: „Ce ți-a plăcut mai mult la școală astăzi?”.

5. Și în sfârșit, ai încredere în instinctul tău! De multe ori este evident faptul că micuțul nostru nu spune tot adevărul, iar atunci este bine să-l împingem să povestească tot cu fraze de tipul :„nu am înțeles prea bine, „Spune-mi mai multe..”. În acest fel vom avea o imagine mai clară și mai detaliată a situației.

Aceste sfaturi practice oferite de canalul Neighborhood Parents Network’s ne-ar putea ajuta să obținem toate informațiile de la copiii noștri. Încercarea moarte n-are!

Traducere: Lidia Ciurezu