Consecințele lipsei de frați

de Tatiana L. Șișova
Copilul care crește singur în familie are mai multe șanse să devină egoist, iar astfel de oameni sunt foarte geloși. Ei vor ca întreaga lume să se rotească numai în jurul lor și, cu toate că nu au un motiv obiectiv pentru gelozie, copiii unici îl găsesc oricum. […]
Copilul unic este, de obicei, înconjurat de o atenție sporită din partea adulților. Generația cea mai în vârstă are față de micuți o sensibilitate deosebită: mulți bunici își adoră unicul nepot. Dar protecția excesivă naște frica la copii. Copiiilor li se transmite neliniștea adulților. Ei pot să crească dependenți, ajungând adesea ca nici la maturitate să nu fie capabili de fapte curajoase, hotărâtoare. Nemulțumirea de sine contribuie la apariția depresiilor, iar de aici e doar un pas până la alcool și droguri. […]
În general copilului îi este dăunător să se simtă buricul pământului, centrul în jurul căruia se rotește miniuniversul, familia sa. Dar în familiile cu un singur copil acest lucru este, din păcate, inevitabil. Un astfel de „copilocentrism” contribuie la formarea psihologiei de consumator: copiii încep să-și considere rudele ca un apendice, care există numai pentru a le satisface nevoile și capriciile lor. […]
Tatiana L. Șișova, Probleme și dificultăți în educarea copiilor. Îndrumar pentru părinți, Editura Sophia