avortcriza de sarcină
Consilierea în criza de sarcină ajută femeia, copilul și familia / 1 / ”Nu eram în stare să îi spun” – istoria Angelei
Deși proiectul Legii privind înființarea cabinetelor pentru consilierea în criza de sarcină a beneficiat de o largă acoperire mediatică, importanța și beneficiile pentru femei, copii și familii a înființării acestor cabinete nu reies din dezbaterile media și nici din știri, multe dintre ele cu vizibilă tentă manipulatoare.
Unele din cele mai puternice argumente în favoarea proiectului de lege vin chiar de la beneficiarele directe, femei și mame, a căror viață poate fi schimbată decisiv în urma unei informări corecte despre toate aspectelor legate de sarcină. În mărturiile femeilor care au trecut prin trauma avorturilor întâlnim frecvent faptul că erau informate despre ce urmează să li se întâmple, nu știau ce înseamnă un avort și ce urmări, complexe, are. Cele mai multe mărturisesc că nu ar mai fi făcut acest pas dacă ar fi știut ce presupune această procedură medicală și care sunt urmările ei, emoționale, fiziologice, familiale, sociale, religioase.
Cum se explică această neștiință, în pofida informării despre care contestatarii proiectului de lege spun că este realizată suficient?
În momentul în care o femeie află că este însărcinată ea intră într-o perioadă în care sensibilitatea ei se accentuează și devine foarte vulnerabilă. Atunci când apare presiunea celor din jur, a prietenului, a soțului sau a părinților pentru a face avort, în sufletul mamei ia naștere o stare de confuzie și neliniște, rezultat al contradicției între instinctul matern, care o îndeamnă să-și protejeze copilul, pe de o parte, și presiunea și uneori amenințările celorlalți, pe de altă parte.
În această situație femeia caută pe cineva cu care să stea de vorbă, cineva neutru, care să nu aibă un interes direct și să o forțeze. Dacă nu găsește această persoană printre cei cunoscuți, începe și caută pe internet. De exemplu, către acest blog, care nu are ca profil criza de sarcină, au fost direcționate mai mult de 1.000 de căutări pe acest subiect. Dar nici internetul nu îi oferă posibilitatea unei discuții informate și ample despre situația ei concretă. Așa se face că rușinea de a-și expune problema unor cunoscuți neutri și presiunea unor cunoscuți direct implicați conduc către imposibilitatea dezbaterii reale și lipsa de informare, favorizând decizii pripite care sunt regretate mai târziu.
Pe când, în momentul în care femeii aflate în criză de sarcină îi este asigurt accesul la un cabinet de consiliere, cu personal calificat și neutru, neinvaziv în viața ei viitoare, ea știe că poate merge acolo și are cu cine să stea de vorbă, că va pleca de la ședința de consiliere mai sigură pe ea și cu niște soluții practice. Doar așa se poate elibera în mod real de presiunea externă și poate ajunge la un echilibru necesar evaluării corecte a situației și a opțiunilor care îi stau în față.
Mai jos veți găsi un caz, fericit, al unei tinere care a fost sprijinită de cei dragi și a ajuns să aibă o familie frumoasă după ce a depășit criza declanșată de sarcina neprevăzută și a dat naștere copilului. Sunt foarte multe tinere în situația ei, care nu au curaj, nu au susținere, le este teamă și rușine de ceea ce vor spune ceilalți și atunci iau decizii greșite. Pentru ele și pentru toate femeile din țara asta, trebuie să existe cabinete de consiliere, așa cum există în alte țări europene.
Vor urma, sub acest titlu, alte postări care surprind diferite aspecte ale crizei de sarcină, toate arătând necesitatea și beneficiile legii privind cabinetele de consiliere pentru criza de sarcină, nu la modul teoretic, ci prin cazuri reale.
Postările vor fi în principal materiale traduse, dar ar fi de mare folos ca și mame din România, care au trecut prin criza de sarcină, să își descrie experiența lor pentru a demonstra necesitatea cabinetelor de consiliere. Cazurile reale nu vor putea fi tăgăduite și legislatorii vor înțelege că este nevoie de consiliere pentru ca teama și incertitudinea să fie înlăturate.
Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia! Citiți aici textul proiectului.
”Nu eram în stare să-i spun” – istoria Angelei
29 noiembrie 2004
La vârsta de 18 ani am rămas însărcinată. Mă gândeam să mă despart de prietenul cu care mă întâlnisem un an întreg. El era mereu ori drogat, ori beat, nu mai puteam să rabd, dar totuși îmi era greu să-l pierd. Nu știu de ce am decis să mai facem „lucrul acela” ultima oară. După ce ne-am despărțit, am început să beau și să fumez ca să uit de necaz. Slăbisem până la 45 de kg! Aveam permanent crize de nervi și începusem să mă gândesc serios la sinucidere. Simțeam că pierd totul. Mama a fost disgnosticată cu cancer și medicii i-au spus că mai are de trăit 3-6 luni. Ea însemna pentru mine cel mai bun prieten.
După o lună am aflat că sunt însărcinată. La început nu m-am îngrijorat, am crezut s-a dereglat ceva din cauza stresului. M-am înșelat! Am făcut un test de sarcină, iar rezultatul a fost pozitiv. Nu-mi venea să cred, aveam doar 18 ani. Nu se poate, mai ales acum! Am cumpărat al doilea test – pozitiv, încă unul – iarăși pozitiv, și tot așa de 11 ori.
Nu eram în stare să-i spun nimic tatălui copilului! Nici măcar nu eram în stare să îl caut! Ar fi crezut că am făcut-o intenționat, ceea ce nu e adevărat! Nu eram în stare să-i spun nici mamei. Ar fi distrus-o! Ar fi supărat-o și i-ar fi fost rușine și … ar fi murit. Știam că avortul nu era o soluție. Peste 3 săptămâni trebuia să merg la Institut, la școală. Nu puteam în nici un caz să am grijă de copil! Chiar eu eram un copil! Și cel puțin pentru o secundă m-am gândit că aș putea să-l dau la o Casă de copii, dar nu am putut să iau o astfel de decizie. Copilul meu nu va trăi cu străini! Știam că trebuia să-mi asum răspunderea pentru faptele mele, orice s-ar întâmpla.
În cele din urmă am prins curaj și i-am povestit totul fostului prieten… tremuram de teamă. Credeam că-mi va râde în față. Nu a râs! Și-a pierdut stăpânirea de sine, a început să plângă și să mă implore să nu fac avort. Mi-a promis că va face totul pentru mine și copilul nostru: va face rost de bani pentru doctor, pentru benzină, să mergem la spital, îmi va cumpăra haine pentru gravide și tot ce trebuie! Am fost atât de fericită și am privit pentru prima dată cu nădejde în viitor. După o săptămână ne-am împăcat. Îmi spunea că îi este dor de mine și că a conștientizat că relația noastră nu a fost una adolescentină, ci o iubire reală.
Când în sfârșit i-am povestit mamei, a rămas cu gura căscată. M-a întrebat ce am de gând să fac și i-am răspuns că voi naște. A fost fericită să audă asta și a început îndată să facă planuri, spunându-mi: „Nu are de ce să-ți fie rușine!”
Am mers la școală, la Institut, până în noiembrie, apoi m-am întors acasă. Învățătura nu era încă pentru mine. Eu și Serghei, prietenul meu, ne certam mereu. Eram convinsă că mă va părăsi, că stă cu mine doar pentru copil, deși încerca să mă convingă că mă iubește.
Când ne-am întors acasă am închiriat un apartament, Serghei a început să lucreze la tatăl meu și eu am continuat să lucrez. Ne-am creat o situație destul de bună. Am închiriat un apartament spațios și eram mulțumită de tot, numai Serghei nu era. De multe ori adormeam plângând.
Apoi mamei i s-a făcut din ce în ce mai rău. Speram că va apuca nașterea copilului și că își va vedea nepotul. Însă organismul ei nu a rezistat și a murit pe 9 aprilie. Nu am putut să suport pierderea ei. A fost mama mea. Trebuia să fie alături de mine și să mă țină de mână în timpul nașterii! Nu știam ce să fac. Trebuia să-mi amintesc de copil și să fiu puternică de dragul lui. Aveam de gând să îi pun numele fetiței mele Victoria, în memoria mamei mele.
La trei săptămâni după aceasta am născut un băiat de 3,400 kg și 52 cm. Da, am născut un băiat! Doctorii au greșit! Eu pluteam de fericire! Nu puteam să nu-l țin brațe. Era perfecțiunea întruchipată! I-am pus numele Anton în memoria tatălui lui Serghei care nu mai era în viață.
Acum, fiul meu are 7 luni și jumătate. El este lumina vieții noastre. După nașterea lui Anton, am trăit greu cu Serghei, de multe ori am vrut să ne despărțim, dar ceva ne-a oprit, iar acum suntem fericiți. Deja de o lună nu ne mai certăm! Pentru mine acesta este un rezultat! Ne pregătim să ne căsătorim, să creștem împrenă copilul și să facem și alți copii.
Mă uit la fiul meu și nu-mi vine să cred că odată am crezut că îmi va distruge viața. Din momentul în care am aflat că sunt însărcinată, am renunțat să mai beau, să fumez și am început să iau în greutate. În primele 2 săptămâni am luat 7 kg. Și Serghei a renunțat să mai meargă la petreceri. Dacă nu aș fi rămas însărcinată, nu știu ce s-ar fi ales de relația noastră. Probabil că aș fi murit.
Sunt atât de fericită acum. În fiecare zi mă duc în cameră la Anton și îl văd zâmbindu-mi. Nu pot să-mi imaginez viața fără el. Mi-a redat sensul vieții. Fiul meu mi-a salvat viața și eu îi sunt recunoscătoare în fiecare zi pentru acest lucru.
Traducere: Alexandra Tenea
Sursă articol: Aborti.ru.
DONEAZĂ
Asociaţia ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191 (RON)
RO85RZBR0000060016473246 (EUR)
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
