Despre Charles de Gaulle se știe că a fost lider al rezistenței Franceze în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și președinte al Franței.
Mai puțin se
știe despre cât de mult a iubit-o pe cea mai mică fiică a sa, Anne (1 ianuarie
1928 – 6 februarie 1948), care a avut sindrom Down.
În vremea aceea se credea că astfel de copii se nasc din părinți alcoolici, cu boli
venerice sau ale probleme degenerative, dar de Gaulle nu s-a temut de stigmatul
social și a crescut-o pe fetiță ca pe ceilalți doi copii ai săi.
Deși se practica instituționalizarea unor astfel de copii, el nu a făcut-o, ba chiar se pare că Anne a fost copilul său preferat. Se spune că în prezența ei se schimba total și o numea „bucuria mea”. Îi citea povești, îi cânta și îi arăta o afecțiune de care rar se bucurau din partea lui chiar și membrii familiei.
După război, de Gaulle și soția sa, Yvonne, au înființat Fondation Anne de Gaulle, un cămin pentru fete cu dizabilități.
În 1948, la o lună după ce împlinise 20 de ani, Anne a murit de pneumonie în brațele tatălui ei. Când a murit, se spune că de Gaulle ar fi zis: „Acum este ca toți ceilalți”.
Ulterior, el a purtat mereu un medalion cu portretul ei, despre care a spus odată că l-a salvat dintr-o tentativă de asasinat, oprind un glonț.
Omul de stat i-a mărturisit biografului său, Jean Lacouture:
„Acest copil m-a ajutat să depășesc toate eșecurile și pe toți oamenii, să văd mai sus. Fără Anne, poate că n-aș fi făcut niciodată tot ce am făcut. Mi-a dăruit inimă și inspirație.”
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
