Mulți dintre creștinii americani l-au votat pe Trump cu speranța că nu-i va obliga să-și încalce convingerile fundamentale că orice ființă umană are dreptul la viață
de Cătălin Sturza, Facebook
Citisem mai demult un articol care spunea așa: atât Barak Obama, cât și Hillary Clinton intenționau să-i oblige pe creștini să finanțeze industria avorturilor; Obama chiar a votat împotriva protejării acelor copii care supraviețuiau avorturilor, iar Hillary Clinton a apărat avorturile chiar și în cele mai avansate stadii ale sarcinii; nu intru în detalii, dar puteți căuta pe Google să vedeți cum se fac acele avorturi (hint: e nevoie de un cuțit lung, ca o baionetă.) Dacă a existat un motiv pentru care mulți dintre creștinii americani l-au votat pe Trump, acesta este: speranța că Trump va înțelege și punctul lor de vedere și că nu-i va obliga, prin lege, să-și încalce convingerile fundamentale că orice viață e sacră, că viața ia naștere în momentul concepției, și că orice ființă umană are dreptul la viață. Link la articol în secțiunea de comentarii.
Ok, înțeleg că Trump este un miliardar necioplit, un personaj necivilizat, detestat de presă; și că Hillary și Obama sunt prezențe elegante, carismatice, care întruchipează idealul egalității, al drepturilor până la cer, etc. Însă unii se întreabă: de ce toate drepturile pentru mamă, și nici unul pentru copil? Și acum vine acest Trump și le spune oamenilor ăstora la cea de-a 45-a ediție a Marșului pentru Viață: „Zeci de mii de americani vă datorează faptul că sunt în viață și că și-au atins întregul potențial, la maturitate”. Și: „Știu că legislația americană este una dintre cele mai permisive din lume, dar eu voi lupta, ca și voi, cât voi fi președinte, pentru respectarea celui mai important drept din Declarația de Independență, care este dreptul la viață”.
Nu spune: „Voi lupta pentru interzicerea avorturilor” (zice doar că le va interzice doar pe cele „la cerere” din luna a noua, acelea cu baioneta lungă de care spuneam), ci spune: „Voi lupta pentru ca familiile să aibă toată grija și tot sprijinul de care au nevoie ca să ALEAGĂ viața.” Am cunoscut și eu, îndeaproape, o parte a mișcării pro-life din România. Știu că aceste victorii sunt obținute una câte una: prin consiliere acordată femeilor, în special celor foarte tinere, aflate în situații de risc de întrerupere de sarcină (familii sărace, tați care nu vor să audă de copii, o presiune imensă din partea familiei pentru a avorta). Și nu doar prin consiliere – ci și prin ajutor material concret: femeile sunt adăpostite la centre unde pot primi casă, masă, instruire, și chiar un job până la vârsta de doi ani a copilului. Și banii aceștia nu vin de la stat – statul nu finanțează mișcarea pro-life. Vin din donații, și munca se face adesea cu voluntari; în România se implică adesea și preoții din diverse comunități; dar totul se întâmplă underground aș spune, departe de ochii presei, aproape ilicit.
Și o vorbă a lui Roger Scrutton în încheiere: în anii 60 să fii pro-avort era aproape sinonim cu să fii liberal; dar acum din ce în ce mai mulți liberali își schimbă poziția, în fața masacrului rușinos care a rezultat între timp.