Avorturi regretate: „Dacă mi-aș fi dorit măcar o clipă să fac avort, aș fi știut pentru ce sufăr” / Mărturii despre criza de sarcină #64
de Redacția Stiripentruviata.ro
Mărturie consemnată de Alexandra Nadane, Președinte Studenți pentru viață.
Sunt într-o situație dramatică după ce s-a întâmplat nenorocirea. Am făcut recent un avort. Cel mai important aspect este că eu mi-am dorit foarte mult un copil și pentru mine reprezenta clar un dar de la Dumnezeu.
Tocmai împlinisem 40 de ani și îmi doream o fetiță, iar Dumnezeu mi-a dăruit-o. Dar soțul meu sub nicio formă nu a dorit. Pe cât luptam mai mult pentru viața fetiței mele, pe atât el era mai înverșunat.
La un moment dat am pierdut lupta… deși aveam o dorință aprigă de a păstra copilul. Pur și simplu s-au împletit încăpățânarea soțului cu neputința mea de a mai lupta. Nu știu ce s-a întâmplat. Eu încă aștept să se termine coșmarul. Dacă mi-aș fi dorit măcar o clipă să fac avort, aș fi știut pentru ce sufăr, că eu am dorit. Dar faptul că n-am mai putut lupta și am sperat până în ultima clipă că Dumnezeu îi va schimba inima soțului…
A fost o situație limită. Pur și simplu mă rugam în drum spre clinica respectivă să se întâmple un accident ca să fie un semn pentru soț, dar în schimb n-am avut puterea să urlu, să plâng, să fac tot posibilul să nu mă duc acolo.
Vă dați seama, eu i-am auzit inima bătând. Era foarte mică, dar îi bătea inima. Și l-am implorat pe soț: «înțelege că i-am auzit inima! Înțelege că este fetița mea și înțelege că îmi doresc copilul!”.
Acum el spune că nu-i vine să creadă ce a făcut, că a fost un moment în care nu a mai gândit normal.
Îmi vine să merg să urlu pe străzi. Este prea târziu. V-am descoperit după avort. N-am avut puterea să cer ajutorul. Nu a știut nimeni. Nu a știut mama, tata, fratele.
Vestea că sunt însărcinată a fost un motiv de bucurie. Era exact după ce am împlinit 40 de ani. Ce dar mai de preț putea să primească cineva la o asemenea vârstă de la Dumnezeu?
N-a știut nimeni, nici nașii și n-am putut să spun nimănui. N-am descoperit nicio asociație care să mă ajute. Dacă aș fi știut și dacă aș fi cerut ajutorul poate s-ar fi salvat această viață. M-am trezit abia după ce s-a terminat.
Nu pot să depășesc acest moment. Plâng non-stop și nu pot să-mi revin. Nu găsesc puterea de a merge mai departe. Simt că viața mea s-a terminat odată cu avortul pe care l-am făcut.