I-a fost mai ușor să-și ierte violatorul decât să se ierte pe sine pentru un avort făcut în adolescență / Mărturii despre criza de sarcină #117

de Redacția Stiripentruviata.ro

Kristan Gray, scriitoare americană, și-a publicat mărturia despre trauma avortului pe care l-a făcut chiar în ziua în care împlinea 17 ani: „Au trecut peste treizeci de ani – unsprezece mii de zile în care am regretat această decizie”.

Kristan avea 16 ani când a rămas însărcinată. Ea și prietenul ei, Brock, proveneau amândoi din familii creștine foarte implicate în viața bisericii lor, iar Kristan era foarte religioasă. Părinții băiatului erau lideri ai comunității de credință în care au crescut.

Femeile care merg la biserică fac avorturi

Când prietenul ei, Brock, a aflat că Gray era însărcinată, a început imediat să facă presiuni asupra ei pentru a avorta copilul. El a spus că sarcina ei îi va face pe ei și familiile lor niște proscriși în biserică.

„I-am spus că era un copil și nu puteam ucide chiar viața pe care o creasem. El a ripostat cu clișee pseudo-științifice, în care bebelușul era numit «făt». A continuat să argumenteze că era în regulă să avortăm «chestia», pentru că era doar «un ghem de celule».

Eu înțelegeam că un bebeluș nu era un cancer care să fie extirpat, dar el îmi spunea că, la șase săptămâni, «fătul» era o «masă amorfă».

M-a presat până când am cedat…

Credeam că toți membrii familiei mele ar fi fost atât de dezamăgiți de mine că am rămas însărcinată înainte de a fi căsătorită și pur și simplu nu mă puteam hotărî să le spun. Cum să fac de rușine familia iubitului meu? Cum să-mi fac de rușine propria familie?” explică acum Kristan.

Un sondaj CareNet efectuat în rândul femeilor post-avort a descoperit că 43% dintre ele frecventau biserica cel puțin o dată pe lună în perioada în care au făcut unul sau mai multe avorturi.

Un avort traumatic în secret

Au ținut sarcina în secret. În dimineața în care împlinea 17 ani, Brock a luat-o pe Kristan de la școală la primele ore ale dimineții și a dus-o la o clinică de avort.

Ea își amintește că angajații de la acolo s-au comportat „ca și cum aș fi fost la ghișeul lor pentru a comanda un burger” și se descrie pe sine în acele clipe ca „o oaie pregătită pentru sacrificare”.

În timpul avortului, Kristan și-a văzut copilul avortat. Ea nu dă detalii despre cum s-a întâmplat acest lucru și nici nu descrie exact ce a văzut, dar spune că „nimeni nu ar trebui să vadă vreodată așa ceva. Nici măcar doctorii sau asistentele nu ar trebui să vadă ce era în acea cameră”.

Ea numește experiența avortului „cea mai mare oroare pe care am trăit-o în viața mea”.

În timp ce Brock o conducea acasă, ea a pus mâna pe mânerul ușii și s-a gândit să sară din mașină. Își dorea să moară. „Ce tentație am avut! Aș fi vrut să dispar într-o clipită și să mă trezesc în rai cu copilul pe care îl lăsasem în bucăți la clinică!”

Mama ei a aflat prea târziu

În zilele următoare, Kristan s-a luptat cu gândurile de sinucidere. Mama ei și-a dat seama că ceva nu era în regulă și a întrebat-o ce anume o deranja atât de mult. Când Gray i-a povestit mamei sale despre avort, mama ei a fost devastată.

„Fața i s-a deschis larg de șoc și s-a aruncat cu putere pe patul meu, dând din mâini și din picioare, bătând cu pumnii în pat și strigând: NU! NU! NU! NU! A scos un strigăt îngrozitor, cel pe care îmi doream atât de mult să-l las chiar eu să se desprindă din propria mea inimă. Suna patetic și adânc, de parcă venea din interiorul oaselor ei… Știu acum că strigătele ei erau din pură agonie. Mama mea suferea pentru mine, iar vestea revoltătoare și emoționantă a copleșit-o absolut – spirit, suflet și trup”, scrie Kristan Gray.

Părinții lui băiatului au aflat și ei despre avort, după ce mama lui a descoperit o chitanță de la clinică în timp ce spăla rufele. Tocmai persoanele față de care Gray își dorise cel mai mult să țină sarcina secretă știau acum totul.

Traumă și lipsă de sprijin

Brock a plecat la facultate, iar ei s-au despărțit. La scurt timp după aceea, Kristan a fost și victima unui viol. Luptându-se cu ambele traume, ea a continuat să se lupte și cu gândurile de sinucidere. A făcut chiar și câteva încercări de a se sinucide.

Violul a fost extrem de traumatizant, dar Kristan a considerat că avea mai multă nevoie de ajutor pentru a face față traumei avortului. Și-a făcut o programare pentru a vorbi cu consilierul școlar. Când s-au întâlnit, i-a povestit despre avort și i-a cerut ajutorul, sperând că va fi ajutată.

Consilierul școlar i-a spus doar că va fi bine. Nu s-a oferit să se întâlnească din nou cu ea și nici nu i-a oferit vreo recomandare de consiliere psihologică.

„Aceasta a fost marea «ședință de consiliere» pe care o așteptasem cu atâta nerăbdare și speranță. Mă ajuta mai mult dacă luam o aspirină”, povestește ea.

Gray a apelat la alcool pentru a face față situației și a dezvoltat și o tulburare alimentară. „Tocmai când simțeam că reușeam să uit, vedeam un copil într-un magazin sau la televizor sau cineva vorbea despre ceva care îmi declanșa amintirile.”

Pași spre vindecare

Kristan a urmat o facultate religioasă și, prin credință, rugăciune și studiul Bibliei, a început să se vindece. Ea spune acum că l-a iertat pe violatorul ei, iar aceasta a fost mai ușor decât să se ierte pe sine pentru avort.

„Alegerea de a mă ierta pe mine însămi a fost o sarcină dificilă”, scrie ea.

„Există prea puțin sprijin în societate pentru femeile care consideră avortul o experiență stresantă. Nu există nicio validare pentru durerea și furia lor. Activiștii pro-avort îi spun: «Este corpul tău și a fost decizia ta. A fost doar o bucată de țesut și nu ai niciun motiv să te simți prost»”.

Din volumul No One Could Know („Nu trebuia să știe nimeni”) de Kristan Gray, Bloomington, Indiana: Westbow Press, 2013