Alexandra Nadane despre „liturghia” feministă din 8 martie: „Dragostea învinge ura. Dragostea învinge avortul. Ce cred despre «liturghia» urii”

de Alexandra Nadane, AlexandraNadane.ro

Duminică, 8 martie, mai multe organizații feministe extremiste își propun să facă o „liturghie” a urii. Da, e un oximoron îngrozitor, pentru că Liturghia a apărut din dragoste. Din dragostea lui Hristos, Care S-a jertfit pentru toți oamenii. În fiecare zi, la fiecare Liturghie, mii și mii de inimi rănite primesc prin această dragoste puterea de a-și depăși durerea, puterea de a iubi și de a face bine. Puterea de a nu răspunde răului cu rău, puterea de a se ridica și de a privi cu speranță, oricât de mare ar fi durerea prin care trec.

Violența în familie, violența în cuplu, violența împotriva femeilor însărcinate, abuzul sexual, traficul de persoane, pornografia, avortul sunt traume teribile prin care trec mii și mii de femei. Soluțiile la toate aceste probleme sunt dragostea și sprijinul, așa cum am aflat în ultimii 11 ani, în fiecare zi, lucrând cu femeile care trec prin astfel de situații. Dragostea e singura care vindecă. Ura a provocat războaie, tragedii, a distrus societăți și a ucis milioane de oameni. Au scris zilele acestea mai mulți oameni despre faptul că feministele extremiste organizează manifeste pline de ură, dar nu construiesc inițiative bune pentru femei, nu le sprijină. Dar ura nu poate construi nimic spre bine. Ura poate doar să distrugă.

Ura pe care o veți vedea în privirile și în atitudinile feministelor extremiste care vor veni duminică la Catedrala Națională ascunde multe drame, multă durere, multă ură de sine și o neputință de a iubi adevărul, viața, credința. Am cunoscut multe femei cărora avortul le-a provocat atât de multă durere, încât au început să se urască teribil pe ele însele, apoi au simțit că urăsc pe toată lumea. Unele femei rămân toată viața în această stare de ură și de durere. Alte femei își dau seama de direcția profund anti-femei pe care o are feminismul extremist și devin pro-viață, cu dragoste și sprijin.

În 2019 o astfel de feministă a participat la Marșul pentru viață de la Iași, exprimându-și durerea pentru copilul avortat. Cu mai mulți ani în urmă, fondatoarea FEMEN Brazilia a devenit pro-viață, după ce a devenit mamă și a înțeles că a fi pro-viață înseamnă a fi pro-femeie și pro-sprijin. Iar acestea sunt doar două exemple din multe altele.

De ce apar aceste schimbări de atitudini? Pentru că minciuna are picioare scurte. Femeile nu pot fi mințite la nesfârșit cu ideea că avortul le rezolvă problemele. Femeile nu pot fi mințite la nesfârșit că avortul este o procedură medicală sigură și că este panaceul la toate dificultățile cu care se confruntă. Au o inimă cu care simt durerea și trauma pe care le provoacă avortul și nu simt această durere pentru 5 minute, ci o trăiesc zeci de ani pe parcursul vieții. Au o minte pe care o folosesc. Citesc, se informează, văd cum se dezvoltă un copil nenăscut în pântecele mamei. Află că inima unui copil începe să bată la 16 zile, iar la 12 săptămâni un copil are organele complet formate.

Mulți oameni se întreabă ce va fi duminică. E trist că se creează un astfel de precedent în România. E trist că într-o țară în care 99,8% dintre noi ne declarăm credincioși se întâmplă evenimente blasfemiatoare. Personal mă rog ca Dumnezeu să transforme ura din inimile celor care vor fi acolo, să înțeleagă adevărul și să se întoarcă către dragoste și Izvorul dragostei. Și sunt sigură că mulți creștini se vor ruga în același mod, mai ales că se termină prima săptămână din Postul Mare, o săptămână a pocăinței. Gândul meu este să ne opunem public, pașnic și fără a răspunde la provocări acestor inițiative: să ne rugăm pentru feministele pro-avort și să continuăm să facem binele. Să promovăm viața, să sprijinim femeile în criză de sarcină, femeile afectate de violențe și abuzuri.

În Biblie scrie „o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi”. Poate că duminică la ora 16.00, după ce vor fi terminat „liturghia” urii, feministele pro-avort vor avea sentimentul că au învins. Și Nietzsche a spus „Dumnezeu a murit”, și comunismul a încercat să-L scoată pe Dumnezeu din inimile oamenilor. Dar Dumnezeu e viu și rămâne viu în sufletele celor care au dragoste.

Înainte să închei trebuie să mai dau o informație importantă, un breaking news: „liturghia” feministelor extremiste nu este o inițiativă originală. În urmă cu aproape 1800 de ani, în Efes era un actor talentat, pe care îl chema Porfirie. Într-o zi, Porfirie împreună cu alți actori s-au apucat să joace o piesă de teatru prin care să batjocorească Taina Botezului. Numai că atunci când Porfirie a îmbrăcat haina albă și s-a botezat pe scenă, harul lui Dumnezeu s-a pogorât asupra lui. El a văzut îngeri și o lumină dumnezeiască. Îngerii i-au spus lui Porfirie să se închine. Mulți dintre cei care au văzut ce s-a întâmplat au crezut în Hristos și au devenit creștini. Porfirie a fost martirizat pentru credință și este prăznuit în 4 noiembrie.

Nu se știe a cui inimă se va schimba duminică. Dumnezeu iubește pe fiecare din noi. Îi iubește și pe cei care Îl urăsc foarte mult. O clipă de sinceritate, o clipă de smerenie, o cât de mică dorință pentru a vedea adevărul așa cum este, neideologizat, îl poate face pe cel mai aprig urâtor să își schimbe drumul vieții și să devină sfânt.