Adrian Papahagi: „În România, cunoaștem binecuvântarea unei societăți măcar inerțial creștine și cuviincioase, dar se lucrează cu zel la măcinarea și dezbinarea ei”
de Adrian Papahagi, Facebook
Nebunia a pătruns adânc în civilizația occidentală. Nu mă miră violența radicalilor marxiști și a tuturor grupurilor identitare, dar mă deprimă lașitatea generalizată a intelectualilor, administratorilor, politicienilor și patronilor, adică a celor care ar trebui să apere civilizația materială, intelectuală și spirituală a țărilor lor.
În adorata mea Anglie, poliția pleacă genunchiul în fața hoardelor de delincvenți juvenili, asistă neputincioasă la distrugerea monumentelor, își abandonează mașinile, care sunt arse ritual de hoardele dezlănțuite, iar guvernul “conservator” dă comunicate în care spune că a învelit monumentele în cutii de lemn de teama “extremei drepte”.
Sadikh Khan, primarul Londrei, anunță că va decide ce monumente vor fi înlăturate și ce nume de străzi vor fi schimbate. Așteptăm rebotezarea Regent’s Street în Lenin Avenue și înlocuirea statuii lui Churchill cu cea a infractorului multirecidivist George Floyd.
Universitatea din Cambridge, care i-a retras un stagiu lui Jordan Peterson, o promovează peste noapte de la conferențiar la profesor plin pe o cercetătoare de origine indiană care scria, eroic și revoluționar, pe Twitter:
“White lives don’t matter” („Viețile albilor nu contează”)
și
“Abolish whiteness” („Aboliți calitatea de a fi alb”)
Tipa a devenit eroină după ce a primit o rafală de înjurături previzibile ca răspuns la aberațiile ei.
Mă tem tot mai mult de explozia iraționalului, de excesele urii de sine și ale urii identitare, de violențe trecute din limbaj în stradă, de manifestarea tot mai dezinhibată și agresivă a radicalismului neo-marxist.
În România, cunoaștem binecuvântarea unei societăți măcar inerțial creștine și cuviincioase, dar se lucrează cu zel la măcinarea și dezbinarea ei.