A eutanasia înseamnă a suprima o viață

de Diac. George Aniculoaie, Ziarul Lumina

Originea discuțiilor despre eutanasie din ultima perioadă este o întâmplare din Belgia. Aici, niște gemeni care nu sufereau de o boală în fază terminală au fost eutanasiați, iar partidul de la putere a propus extinderea Legii eutanasiei la copii și suferinzii de Alzheimer. Toate acestea în contextul în care medicina a dezvoltat foarte mult algeziologia și îngrijirea paliativă, iar creștinismul susține că eutanasia încalcă porunca „Să nu ucizi“.

Gemenii Eddie și Marc Verbessem din Anvers, în vârstă de 45 de ani, surzi din naștere, după ce au aflat că vor rămâne orbi, considerând că nu vor putea trece peste suferința de a nu se vedea unul pe altul, au cerut să fie eutanasiați. Comisia medicilor spitalului din Anvers a considerat că cei doi nu intră în normele legale, însă unul din susținătorii eutanasiei, dr. David Dufour, de la Spitalul Universitar din Bruxelles, le-a primit cererea. Cei doi gemeni au primit injecția letală în ziua de 14 decembrie 2012. Belgia practică eutanasia bolnavilor care nu sunt în fază terminală dacă aceștia pot dovedi că suferă sau vor suferi dureri insuportabile, inumane, în conformitate cu semnătura unui medic specialist.

La doar câteva zile după moartea gemenilor, partidul care se află la guvernare în Belgia a înaintat un proiect de lege, prin care permite și eutanasierea copiilor grav bolnavi, precum și a suferinzilor de Alzheimer. Potrivit actului, pot opta pentru eutanasie doar minorii care au discernământ.

A dorit să fie viu

De aici a pornit o întreagă polemică despre eutanasie în presă, la televiziuni și pe internet. Aș vrea să amintesc articolul belgianului Tom Mortier, publicat în „Artsenkrant“ (Jurnalul de medicină), unde povestește cum mama sa, care avea depresie cronică, a fost eutanasiată. Acesta este revoltat pentru că medicii nu l-au consultat și se întreabă cum poate un bolnav în depresie cronică să fie deplin conștient atunci când cere injecția letală? Sau cum poate un doctor să fie absolut sigur că pacientul nu mai dorește să trăiască? Mortier crede că în viitor societatea belgiană va fi marcată de singurătate, iar membrii ei nu vor mai dori să se îngrijească de ceilalți. Și atunci când vor suferi, vor cere doctorului să fie eutanasiați. În încheierea articolului, Tom Mortier le cere conaționalilor săi să  regândească ceea ce cred: în viață sau în moarte.

Postat pe internet este și interviul acordat postului flamand VTM de „călăul“ gemenilor Verbessem, dr. David Dufour. Un doctor între două vârste, cu fața senină și mulțumit că și-a îndeplinit misiunea, explică cum cei doi frați i-au făcut cu mâna, bucuroși, înainte să primească ultima injecție, cea letală. Nu de aceeași părere a fost, în urmă cu doi ani, Richard Rudd, care, paralizat în patul de spital, i-a implorat prin clipirea ochilor pe medicii care-l considerau „în comă ireversibilă“ să nu-l deconecteze de la aparate. Britanicul și-a asumat suferința și noua viață pentru a fi viu.

Abuzul în eutanasie

Și în România s-a vorbit despre eutanasiere în mass-media. Printre altele, dr. Constantin Bogdan, fondatorul Spitalului de Boli Cronice „Sfântul Luca“, a declarat cotidianului „România liberă“ că a întâlnit 12 pacienți care doreau să fie eutanasiați. Dar cu toate acestea președintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, susține că în societatea românească eutanasia nu are mulți aderenți, în pofida unor campanii care s-au făcut în favoarea acesteia. Această practică e interzisă atât prin Codul penal, cât și prin Codul deontologic al Colegiului Medicilor. De aceea sunt puțini medici care ar accepta eutanasia, și mai puțini pacienți care ar solicita-o. „Este însă un lucru de remarcat, că există o prezentare sentimentală a eutanasiei, deoarece ea constituie un subiect de presă“, spune Vasile Astărăstoae.

Despre cazul gemenilor Verbessem, Vasile Astărăstoae spune că este „o forțare a notei, inclusiv a legislației belgiene, pentru că legislația belgiană spune foarte clar condițiile în care se practică eutanasia. Aici se merge pe principiul pantei lunecoase, pentru că în mod normal nu ar fi trebuit să li se acorde această aprobare de eutanasie, chiar după legislația belgiană. Dar s-au găsit portițe ca să extindă puțin limita legii, și în cadrul eutanasiei abuzul este lucrul care trebuie să ne pună în gardă“. Eutanasia și sinuciderea asistată medical (SAM) sunt ilegale în majoritatea țărilor lumii. Printre statele care totuși au legalizat aceste practici sunt Belgia, Olanda, Luxemburg, Elveția și în SUA statele Oregon, Washington și Montana.

Argumentele pro-eutanasie nu mai sunt de actualitate

Eutanasia nu poate fi acceptată din mai multe rațiuni, spune președintele Colegiului Medicilor din România. „Din rațiuni spirituale, pentru că nu poți să distrugi ceva pentru care nu ai fost creator și proprietar. Din rațiuni deontologice-medicale, pentru că mâna care vindecă nu poate să fie și mâna care ucide. Și, de asemenea, din rațiuni legale, pentru că indiferent ce am spune, ea nu poate să fie decât un omor, pentru că suprimi viața celuilalt.“ Vasile Astărăstoae susține că argumentele în favoarea eutanasiei nu mai sunt de actualitate. Suferința fizică nu mai este greu de suportat deoarece algeziologia (știința de a combate durerea) s-a dezvoltat foarte mult în favoarea pacientului, iar suferința psihică se poate ameliora prin grupuri de susținere. „Se spunea că nu există alternativă, astăzi avem asistența medicală, psihologică și spirituală la sfârșitul vieții și îngrijirile paliative. Cu alte cuvinte, eutanasia nu rezolvă o problemă, pentru că încalcă o logică primară, distrugi întregul pentru o parte, și nu doar o parte. Or, a distruge întregul înseamnă că de fapt rațiunea de a exista a actelor medicale dispare“, conchide Vasile Astărăstoae.

„Eutanasia este împotriva lui Dumnezeu“

Eutanasia încalcă porunca a șasea a Decalogului de a nu ucide. Viața omenească este un dar al lui Dumnezeu. Ea este o realitate irepetabilă, de aceea trebuie apărată și îngrijită în orice moment s-ar găsi purtătorul acesteia.

„Eutanasia este un act împotriva lui Dumnezeu. Omul nu poate atenta nici la viața lui, nici la viața vreunui semen de-al său pentru că, în ultimă instanță, aceasta înseamnă atentat la suveranitatea lui Dumnezeu. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalități secularizate care are pretenția că omul are dreptul să dispună de viața lui și a altuia. Eutanasia este și expresia unei etici hedoniste și utilitariste care nu văd și rostul suferinței“, se spune în rezoluția Comisiei de Bioetică a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Creștinismul nu exclude suferința. A fi creștin înseamnă a participa la viața în Hristos, a face din lumina Lui lumina ta, din viața Lui viața ta. Urmând, așadar, lui Hristos, prin suferința ta, participi într-un anume fel la suferința și patimile lui Hristos. „Biserica recomandă folosirea tuturor mijloacelor în vederea ușurării durerii provocate de boală: în primul rând a celor de natură spirituală, înțelegându-se prin aceasta administrarea Sfintelor Taine, consilierea duhovnicească, rugăciune și susținere morală, iar în al doilea rând, de natură medicală, prin administrarea tratamentelor normale, prin asigurarea igienei corespunzătoare și a tratamentelor paliative“, mai spune Comisia de Bioetică.