avortcriza de sarcină

78% din femeile care doresc să avorteze se răzgândesc după ce văd la ecograf imaginea copilului nenăscut

pregnancycenters13

de Sarah Terzo, LifeNews.com

În unele clinici pentru avorturi, ecografiile realizate înainte de efectuarea avorturilor sunt ceva obișnuit, în timp ce, în altele, ecografiile sunt permise doar în anumite circumstanțe.

Catherine Anthony, care a lucrat în trecut pentru Planned Parenthood, a declarat următoarele lucruri într-un interviu: „Când lucrăm pentru Planned Parenthood, ecografiile aveau loc doar dacă femeia nu era sigură de data ultimului ciclu menstrual sau dacă doctorul dorea în mod expres să se facă o ecografie”.
Femeile nu aveau opțiunea de a vedea ce se petrece pe ecran în timpul ecografiei.

Însă, în realitate, ecografiile făcute înainte de avort reprezintă o bună tehnică medicală. Pe lângă faptul că verifică cât de avansată este sarcina, ceea ce la rândul său determina procedura de avort și tipul de instrumente folosite, o ecografie reprezintă un mod de a verifica dacă o femeie prezintă o sarcină tubară sau sarcină ectopică. O femeie poate avea în aparență o sarcină fără probleme, însă ecografia poate dezvălui cum fătul se dezvoltă în tuburile falopiene și nu în uter. Dacă nu se descoperă situația respectivă la timp, tubul se poate rupe, ceea ce reprezintă o complicație medicală gravă și poate surveni decesul.
De-a lungul ultimelor decenii, au existat câteva cazuri de femei care s-au dus la clinici pentru a avorta, au plecat de acolo crezând că nu mai erau gravide și apoi au murit din cauza unei sarcini ectopice. Printre victimele unei asemenea tragedii se număra Gladyss Delanoche Estanislao, 28 de ani; Sherry Emry și Yvette Poteat, ambele de 26 de ani, și Angela Satterfield, de 23 de ani. Toate aceste femei au murit întrucât personalul medical a dat greș în a le identifica problemele.

În majoritatea cazurilor în care se fac ecografii, femeilor nu li se arata imagini cu ecografiile decât dacă le cer în mod expres și uneori nici măcar atunci. Mulți foști practicanți ai avortului au mărturisit acest fapt, printre care doctorul Joseph Randall, care a spus următoarele : „Femeile nu au permisiunea de a se uita la ecografie pentru că dacă ar apuca doar să audă inima bătând, nu ar vrea să facă avort”. (1)

Faptul că Planned Parenthood, precum și alte asociații pro-alegere se opun vreunei legislații care i-ar permite unei femei să vadă ecranul de la ecografie este un alt fapt care vine în sprijinul celor sus menționate. Chiar și în cazul în care legea prevede că femeia nu trebuie neapărat să se uite la ecranul de la ecografie, ci doar trebuie să i se confere dreptul de a alege, asociația Planned Parenthood s-a opus celor propuse.

O persoană pro-alegere, care a comentat despre un proiect de lege din Louisiana prin care se dorea ca o femeie să vadă o ecografie cu bebelușul înainte de a-l avorta, a numit ecografia drept „un instrument de tortură″ (2). Președinta a asociației Planned Parenthood, Cecile Richards, s-a referit la un proiect de lege susținut de Rick Perry care să le dea femeilor șansa de a vedea o ecografie cu fătul înainte de a avorta : „De ce este Rick Perry atât de crud cu femeile ?…. Rick Perry vrea să devină președinte, și dacă iese învingător, pun pariu că va impune acest fapt periculos asupra fiecărei femei din fiecare stat. Dacă nu ne împotrivim acum, femeile ar putea suferi de pe urma consecințelor timp de ani și ani.″ (3)

În viziunea Planned Parenthood, faptul de a-i permite unei femei să vadă o imagine a fătului ei la ecografie este „o idee periculoasă″. Multe femei care fac avort nu știu adevărul despre dezvoltarea fătului. După cum spunea Catherine Anthony Adair: „Niciodată nu discutăm despre dezvoltarea fătului. La făt se făcea referire drept „conținutul uterului″ sau „o masă de celule″. În rarele ocazii când o femeie întrebă de mărimea copilului, obișnuiam să îi spun că era cât vârful unui creion, indiferent de cât de avansată era în realitate sarcina.

Jewels Green, un alt fost membru al personalului medical, a afirmat : „Când explicăm procedura avortului, cuvântul făt/ copil nu era niciodată folosit, ci mai degrabă conținutul uterului, sarcina, sau rezultatul concepției, aceștia erau termenii cu care ne refeream la făt.

Limbajul consilierilor pe probleme de avort este adesea atent mânuit pentru a evita orice referire la copil. Până și termenul făt nu este întotdeauna utilizat. Un sondaj radio al NPR (Național Public Radio* Radio Național) din 2012 a chestionat membri ai personalului medical dintr-o unitate din Anglia. Pe parcursul chestionarului, persoanele respective nu au menționat vreodată cuvântul „avort″, în schimb se foloseau termenii de „tratament″- de exemplu „sala de tratament″, „consilierea pentru tratament″, etc.

În schimb, ecografia constituie o lovitură dură la adresa acestei retorici evazive, căci arăta realitatea despre un copil nenăscut. Cât despre informațiile date de personalul medical, cum că ecografia este „o armă crudă″, „o armă de tortură″, oricine a ascultat femei care-și regreta avorturile a tot auzit din partea lor următoarele: „Îmi doresc să fi avut mai multe informații″, „Dacă știam ce pățește un făt în timpul avortului, nu mai făceam unul″. Câteodată, o femeie care a făcut un avort în trecut rămâne din nou gravidă și se confruntă cu o imaginea copilului din uter pe ecranul de la ecografie. Atunci se dezvăluie adevărul și femeia trebuie să poarte povară a ceea ce a consimțit în trecut. Poate că personalul medical poate evita dezvăluirea adevărului când le consiliază pe femei, dar nu vor putea să ascundă adevărul de femeie pentru tot restul vieții. În cele din urmă, multe femei care sunt mințite în clinicile pentru avorturi vor afla lucruri despre dezvoltarea fătului, iar personalul medical nu va fi la fața locului pentru a le susține moral. De multe ori această descoperire le face pe femei să cade prada depresiei și să dezvolte sentimente de ură față de sine.

De ce personalul medical evita să arate femeilor imagini de pe ecografii ? Poate asta se-ntâmplă deoarece până la 78 % din femeile care fac o ecografie aleg să nu facă avort (4). Atunci când femeile hotărâte în privința avortului văd ecografii cu bebelușii lor nenăscuți la centrele de rezolvare a crizelor de sarcină, se-ntâmplă lucruri uimitoare. Iată mai jos o poveste de la un asistent al unui asemenea centru din New Jersey. O femeie (să-i spunem Gina) stătuse în sala de așteptare din acest centru în timp ce câteva din prietenele ei o încurajau să păstreze copilul. Însă, în momentul în care a venit la programare, a spus următoarele: „Nimeni nu mă poate convinge să nu fac un avort! Nici prietenele mele din sala de așteptare, nici fata aia care a intrat, și tu în nici un caz.

Asistenta ne povestește: „Am informat-o pe Gina ca intenția mea nu era s-o forțez să nu avorteze, ci mai degrabă să-i prezint opțiunile pe care le avea, astfel încât să ia cea mai bună și mai bine documentată decizie.″

Eu și cu Gina am petrecut o oră, timp în care ne-am simțit foarte bine una în compania celeilalte. Am ajuns să cunosc lucruri despre ea, valorile familiale, obiectivele de viață, relația cu tatăl copilului. Alături de ea am trecut în revistă informațiile despre avort și i-am cerut să mă asculte în timp ce discutăm opțiunea de adopție, pentru ca să ia într-adevăr cea mai bună decizie pentru ea însăși. I-au plăcut acele opțiuni prezentate și mai pe urmă mi-a mulțumit pentru că am ajutat-o să privească sarcina și din alte perspective. Însă chiar și după ceva timp petrecut împreună, Gina era hotărâtă să avorteze.

Apoi Ginei i s-a făcut o ecografie, iar asta i-a schimbat viața!

Imediat după ce a privit ecranul, Gina se uită la asistența noastră și la mine și spuse: „Iată-l! Acela este copilul meu! (A fost pentru prima oară când a folosit termenul de copil) Pot s-o duc la capăt !″ a fost așa o răsturnare de situație…″ (5)

Gina a dus sarcina până la capăt și și-a păstrat copilul.

Asociația Woman’s Choice Network este o organizație pro viață care le ajută pe femeile care se confruntă cu sarcini nedorite și le încurajează să aleagă viața pentru copiii lor.

În 2011, rețeaua a ajutat peste 1.500 de femei. Din cele 172 care au văzut ecografia înainte de avort, 123 au ales să păstreze sarcina. „Ecografia este doar primul pas, prima etapă dintr-o călătorie. După efectuarea ecografiei urmează munca noastră″, spuse doamna Scheuring, care a citat informații din domeniile îngrijirea copiilor, consiliere, precum și alte servicii.″

Doamna Scheuring ne mai zice: „Chiar lăsăm deciziile la latitudinea lor și, ocazional, se mai găsește câte o femeie care nu vrea să vadă ecografia″, „dar aproape fiecare femeie, fiecare iubit și aproape fiecare bunică emotivă din cameră se uită la ecran. Vor să vadă fătul. Și răspunsul cel mai des întâlnit pe care-l auzim este: Habar n-aveam″.(6)

Un fapt demn de reținut este că această unitate pro-viață, la fel ca majoritatea unităților pro-viață, le oferă femeilor ajutor constant după ce decid să nu renunțe la sarcină, asta spre deosebire de clinicile pentru avort, care iau banii de la femei, efectuează avortul și o trimit pe femeie acasă.

Într-un alt caz, o femeie măritată care a rămas gravidă la 39 de ani după ce deja avusese copiii pe care și-i dorea a luat în considerare posibilitatea avortului dar a decis că probabil va păstra copilul. Însă, din nefericire, după cum ne spune ea, instinctele ei materne nu se manifestau. Când o tânără prietena i-a pus copilul în brațe, femeia s-a trezit uitându-se cu dezgust la o „fetișoara mică și schimonosită, care nu trezea tandrețe, ci doar un plictis imens la gândul de a îngriji un copil. Ce puteam face eu cu un copil pe care nu-l puteam înapoia mamei ?″.. nu era sigură – în ciuda reținerilor – ca o va afecta emoțional să facă un avort dacă ceva nu decurgea conform planului. Când i s-a zis că prezența șanse la fel de mari de a suferi o pierdere de sarcină din cauza amniocentezei cât și de a avea un copil cu sindrom Down, luând în considerare vârsta ei, spera să aibă un avort spontan. „Asta până când, așezându-mă pe masa unde urma să aibă loc procedura, am văzut cum ecografia de pe monitorul de deasupra mea arată capul perfect format al fătului pe care-l purtăm. Voiam copilul ăla !″ (7)

Randy Alcorn, autor pro-viață, povestește în cartea sa Pro-Life Answers to Pro-Choice Arguments (Răspunsuri pro viața la argumente pro alegere) următoarea întâmplare, relatată de asistenții dintr-un centru maternal: „Barb a venit marți la Cobb Pregnancy Services dorind o evaluare a sarcinii pentru a putea avorta. Era gravidă în 16 săptămâni. Asistenta ei, Janet, a pus un video (The Eclipse of Reason) care arata procedura de avort la un asemenea făt. Când asistenta s-a întors în cameră, Barb se uită în jos și spuse „Nu pot să nu am copilul″.

Janet și-a exprimat părerea de rău despre un avort cu care a stat pe conștiință peste 25 de ani. Apoi a reușit să mă contacteze pentru a efectua o ecografie și a-i arăta lui Barb copilul. Fetița lui Barb a ținut neapărat să-i arate și mamei că era în viață, foarte energică și că îi mergea bine. Își tot deschidea și închidea gurița, sughița, se lăsă pe spate de parcă era într-un șezlong, își lungea piciorușele. Și-a ridicat până și mânuțele pentru că Barb să îi numere degetele.

Barb a fost vizibil impresionată. Când am terminat cu ecografia, am întrebat-o pe Barb ce avea de gând. A răspuns: „O să am copilul″. Am întrebat dacă ecografia a făcut-o să se răzgândească iar ea mi-a răspuns : „Da, și încă cum. Am venit aici ca să fac o evaluare a sarcinii în vederea unui avort″(8)

O femeie ce dorea să avorteze după ce rămăsese gravidă în urma unui viol a fost de acord să facă o ecografie gratis la un centru maternal : „Copilul clipea. Se tot uita împrejur, își sugea degetul mare… era atât de real, de adevărat. Arata de parcă ai putea să îți iei copilul de acolo. Știu că inima le începe să bată între patru și șase săptămâni, dar tot nu pare așa de real până nu vezi copilul. M-a uimit.”

Femeia și-a păstrat copilul.

„Nu credeam vreodată că puteam iubi sau crea o legătură cu un copil (care fusese) conceput în circumstanțe atât de oribile, însă acestea sunt cazurile în care nu-i mulțumim suficient Domnului″, spuse Oliver. „Mă uit la ea, dar nu-l văd pe violator. Este frumoasă și sublimă.″ (9)

Un alt centru specializat pe probleme maternale amintește de o întâmplare cu o femeie care a venit la centru fugind și plângând după ce un asistent de la Planned Parenthood i-a arătat din greșeală ecografia înainte de avort. Imediat după ce și-a văzut copilul pe ecran, femeia și-a dat seama că nu putea să continue cu avortul și a căutat refugiu într-o clinică pro-viață (10).

Pe 2 noiembrie 2012 organizația 40 Days for Life (40 de zile pentru viață), ce organizează campanii de rugăciuni și proteste în afară clinicilor pentru avort, a spus următoarea întâmplare: O femeie parcursese un lung traseu dintr-un alt comitat pentru o programare la avort. A fost una din primele persoane care au ajuns la clinică în acea zi și a trecut de participanții atenți de afară intrând apoi în clădire.

Pe când pleca, voluntarii și-au dat seama că stătuse îndeajuns de mult înăuntru ca să facă un avort. Au mai observat că femeia plângea, așa că unul din ei a întrebat-o: „Te pot ajuta cu ceva ?″
„N-am putut s-o fac″, spuse femeia. „Îmi făceau o ecografie și am întrebat dacă pot vedea fătul. La început m-au refuzat, zicându-mi: chiar nu vrei să-l vezi″. Dar eu am insistat: ba da, vreau să-l văd, pentru că dacă-l văd… poate că nu avortez″. Femeia a avut dreptate. Odată ce și-a văzut fătul de nouă săptămâni pe ecran, a priceput că nu putea să continue cu avortul. (11)

Dar ecografiile pot avea efect și asupra personalului din clinicile pentru avorturi, care poate fi tulburat de imaginea unui copil de pe ecran. Până acum, multe persoane din mișcarea pro-viață au auzit de povestea lui Abby Johnson, director la Planned Parenthood, care a început să susțină mișcarea pro-viață după ce a urmărit avortul unui făt de 13 săptămâni. O altă poveste mai puțin cunoscut este cea a lui Joan Appleton, care a trecut printr-o experiență asemănătoare. În timpul unei conferințe din Chicago, statul Illinois, susținută fiind de Liga Pro-Life Action, Joan a vorbit de motivele care au determinat-o să părăsească clinica de avorturi:

„Și eu am văzut o procedură de ecografie. Am făcut-o și la primul trimestru, fătul era pe finele primului trimestru, poate chiar la începutul celui de-al doilea, și chiar puteam efectua procedura la aproape 14 săptămâni. Totul sau nimic. Nu-mi amintesc exact care anume era problema, dar voiam să efectuăm avortul folosind ecografia, ca să fim siguri că scoteam întregul corp al fătului. Eu mânuiam ecograful în timp ce doctorul efectua procedura, și îi dădeam indicații în timp ce priveam pe ecran ce se petrece. Am văzut cum fătul se ferea. Am văzut cum își deschidea gurița. Am văzut Strigătul Mut de câteva ori, dar nu m-a afectat – pentru mine era doar o propagandă din partea mișcării pro viața. Dar nu puteam nega ce se petrecea pe ecran. După procedură, tremuram de-adevăratelea, dar am reușit s-o scot la capăt și să-mi continui munca din acea zi.

Spre deosebire de Abby Johnson, Appleton nu și-a părăsit locul de muncă imediat – însă întâmplarea respectivă a convins-o că avortul era greșit.

Doctorul Stuart Campbell a efectuat avorturi de ani întregi, însă noile imagini cu ultrasunete, tridimensionale, grafice l-au făcut să-și schimbe perspectivă.

„Nici măcar imaginea unui făt avortat nu trezește atâta oroare ca cea simțită de cineva care vede la ecografie un făt care dă din mânuțe și picioare, își deschide gurița, își suge degetul, și apoi se gândește, vai, cineva vrea să îl…știți voi… Pare atât de real. Mi-a schimbat punctul de vedere. Nu cred că există vreo îndoială în acest sens ″(12).

Doctorul Campbell nu mai efectuează avorturi. Doctorul Randall, citat mai sus, confirmă următoarele fapte: „Cred că cel mai tare lucru ce ni s-a întâmplat a fost ecografia, sau aparatul cu ultrasunete după cum era numit atunci, ce arăta copilul pe ecran. Fătul părea cu adevărat viu pe ecran, se mișca. Și imaginea aia, cu acel copil pe ecran m-a tulburat mai mult decât orice altceva… Am rămas fără două asistente. Nu mai puteau suporta să se uite pe ecran.″

Doctorul a declarat cele sus menționate la o conferință Meet the Abortion Providers, sponsorizată de Pro-Life Action League.

Fenomenul respectiv, al asistenților de la clinicile de avort care părăsesc unitățile medicale după ce văd ecografiile constituie un fenomen atât de pregnant din ultimele câteva decenii încât câteva publicații medicale majore s-au referit la această problemă. Potrivit unui articol din ObGyn News, personalul (de la clinicile de avort) poate fi afectat de imaginile de ecografie și ar putea simți nevoia să se descarce de această încărcătură emoțională și să-și reconfirme prioritățile.″ (13)

Alison Herwitt, Directorul General din America pentru Relații Externe din partea NARAL Pro-Choice a declarat următoarele în timpul unei discuții despre un proiect de lege care ar permite fonduri de la guvern pentru clinici pentru achiziționarea unor ecografe :

„Nu vor ca fondurile să meargă la Planned Parenthood, unde vor beneficia de mai multe opțiuni, doar vor ca fondurile să fie direcționate către centre de criză, unde femeile vor beneficia de acest aparat pe cheltuiala plătitorilor de taxe.″(14)

Herwitt a spus adevărul, chiar dacă în mod necugetat. Ecografele sunt o armă puternică împotriva minciunilor și înșelăciunilor din industria avortului.

1. “Pro-Choice 1990: Skeletons in the Closet” New Dimensions October 1990
2. Janet Hadley “Abortion: between Freedom and Necessity” (Great Britain: Virago Press, 1996) 150
3. Maggie Haberman “ Richards: Perry ‘so cruel’ to women” Politico, Sept 1, 2011
4. Adam Cohen“The Next Abortion Battleground: Fetal Heartbeats” Time Ideas October 17, 2011
5. Melissa Fischer “Gina’s Decision” Heartbeat Newsletter (First Choice Women’s Resource Centers, New Jersey) Summer 2012, p2
6. Ann Rodgers “Women’s center in Pittsburgh’s North Side welcomes ultrasound machine” Pittsburgh Post-Gazette August 18, 2012
7. Faith Abbott “a Tale of Two Women” Human Life Review, Spring 1993 in Tamara L Roleff. Abortion: Opposing Viewpoints (San Diego, Greenhaven Press, 1997) 111 to 112
8. Audrey Stout, Marietta Georgia, e-mail to Randy Alcorn February 12, 2000 Randy Alcorn “Pro-life Answers to Pro-Choice Arguments” (Sisters, Oregon: Multnomah Publishers, 2000) 199
9. Karla Dial “Bringing Good Things to Life”Citizen June 2003
10. Roderick P Murphy. Stopping Abortions at Death’s Door (Southbridge, Massachusetts: Taig Publishing 2009) P194
11. 40 Days For Life Blog http://40daysforlife.com/blog/?p=3755
12. Stuart Campbell “The Hidden Wonders of New Life” The Tablet October 7 2004
13. ObGyn News, Quoted in Rachel M MacNair, PhD. Achieving Peace in the Abortion War (New York: iUniverse, 2009) page 59
14. Karla Dial “Bringing Good Things to Life

 

Traducere: Flavia-Maria Hemcinschi

 

 


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button