libertate de conștiință

,,Despre legalizarea avortului până la naștere la New York și de ce bau-baul cu interzicerea avortului în România nu rezistă la argumente”

De Alexandra Nadane

Marți statul New York a decis legalizarea avortului până la naștere în urma unui lobby puternic și constant din partea organizațiilor pro-avort. Ce presupune această decizie? Un nivel uriaș de inumanitate și violență asupra femeilor și copiilor. Consecințele medicale, fizice și psihice asupra femeilor au fost ignorate, iar copiii care printr-un miracol supraviețuiesc încercării de a fi avortați sunt lăsați să moară lent.

O știre care ar fi trebuit să șocheze o lume întreagă s-a transformat în motiv de sărbătoare la New York: guvernatorul Andrew Como a cerut ca vârful turnului One World Trade Center să fie luminat în culoarea roz în noaptea de marți.

Cine spune că ce s-a întâmplat la New York e un caz extrem sau izolat, trebuie să mai citească. În realitate, ce s-a întâmplat marți e vârful aisbergului. Mișcarea pro-avort din SUA are la activ numeroase momente de celebrare a avortului.

Câteva exemple recente:

– Leana Wen, CEO-ul Planned Parenhood, s-a lăudat cu numărul mare de avorturi efectuate de rețeaua de clinici de avort pe care o conduce, iar la începutul mandatului său a declarat că își dorește creșterea numărului de avorturi și a afacerilor din această industrie.

– Oprah Winfrey și mișcarea „Shout Your Abortion” îndeamnă femeile din SUA să celebreze avorturile pe care le-au făcut. Mai multe activiste ale acestei mișcări au postat filmări în timp ce își avortează copiii,lăudându-se că fac cel mai bun lucru. Amelia Bonow, una dintre activistele „Shout Your Abortion” a postat în decembrie un videoîn care le spune unor copii că avortul este ceva grozav.

– NARAL celebrează de Ziua Tatălui tații pro-avort. Dr. Bernanrd Nathanson, unul dintre fondatorii NARAL a participat la legalizarea avortului în SUA și după 35.000 de avorturi a devenit pro-viață. Mărturia lui aici.

Ce legătură are ce se întâmplă în SUA cu ce se întâmplă în România? Există multe conexiuni, dar în acest articol o să mă refer la una singură.

Pe 18 ianuarie 2019 a avut loc a 46-a ediție a Marșului pentru viață de la Washington la care au participat sute de mii de americani. Organizat neîntrerupt din anul 1974, acest eveniment a devenit cunoscut și urmărit și la noi. Pentru mișcarea pro-viață din România, sutele de organizații pro-viață din SUA, miile de centre de sprijin pentru femeile în criză de sarcină sunt o permanentă sursă de inspirație.

O parte dintre mesajele de la MPV SUA au făcut referire la nevoia unor legi care să sprijine femeile în criză de sarcină și să protejeze copiii nenăscuți, inclusiv la nevoia unor limite în privința avortului. La puțin timp după Marșul de la Washington am auzit în România câteva voci speriate: „Uitați ce se întâmplă în SUA! Grupurile conservatoare vor să restrângă drepturile femeilor, vor cere și la noi interzicerea avortului.”

Mi se pare foarte necesar ca publicul larg din România să cunoască câteva informații despre problematica avortului din România și SUA și despre atitudinile mișcării pro-avort pentru a analiza cu gândire critică toate manipulările pe care le va auzi în următoarele două luni:

1. În România avortul este legal până la 14 săptămâni de sarcină. În SUA la nivel federal este posibil sa fie legal în toate cele noua luni de sarcină și poate fi legal în funcție de alegerea fiecărui stat. Marți statul New York a decis legalizarea avortului până la naștere, iar bioeticieni precum Alberto Giublini, Francesca Minerva și Julian Savulescu promovează infanticidul, avortul după naștere pe care îl numesc avort post-natal. Embriologiademonstrează că viața există din momentul concepției, iar un studiu Oxford arată că inima copilului începe să bată de la 16 zile. Viața fiecărui copil este unică și importantă din prima secundă.

Când în SUA se discută despre limitarea avortului se ia în calcul situația ireală la care s-a ajuns. O situație în care știința, umanitatea și bunul simț au pălit în fața ideologiei avortului care vrea un singur lucru: cât mai mulți bani. Nu contează cu ce costuri, nu contează mărturiile a milioane de femei cărora le-au fost afectate viețile și milioanele de copii care n-au mai avut șansa să se nască.

2. Falsa asociere dintre feminism, promovarea avortului și drepturile femeii. Primelefeministe nu au susținut avortul. În spatele legalizării și promovării avortului au stat bărbați cu roluri cheie în industria exploatării femeilor care au avut tot interesul ca ele să devină obiecte sexuale și să fie controlate prin intermediul avortului. Sue Ellen Browder, jurnalistă cu o carieră de 20 de ani la revista Cosmopolitan vorbește într-un interviudespre cum au inventat materiale și au promovat ideologia pro-avort în defavoarea femeilor.

3. Argumentul că „femeile au nevoie de avort”. În fiecare țară ideologia pro-avort evoluează treptat, așa cum a evoluat în SUA, de la lobby-ul pentru legalizarea avortului „pentru siguranța femeilor” la avortul până la naștere, promovarea avortului post-natal și celebrarea avortului. Pentru că în România mișcarea pro-avort are o istorie scurtă, chiar dacă este foarte bine finanțată (SECS este susținută de Planned Parenthood, la fel și proiectul Sexul vs Barza), activistele pro-avort nu pot promova avortul în mod direct și nu pot spune la TV că vor să se facă cât mai multe avorturi, așa cum susțin colegele lor mai mari din SUA, pentru că societatea ar reacționa ferm. Prin urmare folosesc argumentul că „femeile au nevoie de avort”. La dezbaterile la care am participat, activistele pro-avort au încercat mereu să spună că ele nu promovează avortul, dar vor să se asigure că femeile pot face avort oricând și oriunde, încercând să arate astfel că le pasă de femei.

Dar să vedem cum le pasă activistelor feministe pro-avort de femeile din România. Atunci când sute de organizații pro-viață din România și Republica Moldova invită românii să participe la un marș de solidaritate pentru viață și încearcă să mobilizeze societatea să creeze instrumente clare de sprijin pentru femeile însărcinate: centre de consiliere și sprijin în fiecare județ, acordarea unei indemnizații pentru femeile însărcinate începând cu a 14-a săptămână de sarcină, facilitatea adopției și altele, feministele iau în brațe bau-baul interzicerii avortului. E singura lor șansă de a duce discuția terenul ideilor și știrilor false, pentru că în mod concret nu fac mai nimic pentru a ajuta femeile în criză de sarcină din România sau pentru a asculta vocile miilor de femei care au trecut prin trauma avortului, regretă și au nevoie de sprijin.

3. Panica falsă generată de decizia unor medici sau a unor spitale de a nu mai efectua avorturi. Decizia medicilor care aleg să nu mai facă avorturi se bazează în primul rând pe ceea ce definește în mod fundamental profesia de medic – jurământul lui Hypocrate: „Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.” În România toți medicii depun jurământul care conține acest fragment, indiferent de religia din care fac parte sau convingerile religioase pe care le au. Respectarea jurământului pe tot parcursul profesiei ține de libertatea de conștiință și este protejată de lege.

În realitate femeile nu au nevoie de avort, ci de instrumente de sprijin concrete:

64% dintre femeile care fac avort se simt presate să facă asta.

Rata sinuciderilor în rândul femeilor care au făcut avort este de 6 ori mai mare.

65–85% dintre femeile care fac avort ar fi născut copilul dacă aveau sprijinul UNUI SINGUR BĂRBAT.

Îndemnul meu: implicați-vă, implicați-vă, implicați-vă! În fiecare zi și în mod neobosit. Doar așa vor exista mai multe femei fericite că au depășit criza de sarcină și mai mulți copii care își vor implini menirea în această lume devenind oameni de știință, profesori, medici, astronauți, campioni etc.




Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button