„De la al treilea copil, nu am mai simţit niciun efort – doar casa devenea din ce în ce mai aglomerată” – Andreea Giurgea, psiholog şi mamă a şase copii

andreeag

foto: Andreea Giurgea

PLEDOARIE PENTRU FRAŢI

de Andreea Giurgea

Notă: Andreea Giurgea are 42 de ani, este căsătorită din 1993 şi are 6 copii. A terminat Facultatea de Jurnalism a Universităţii Bucureşti în 1997 şi Facultatea de Psihologie a Universităţii Ovidius în 2006. În prezent lucrează în Constanţa ca psihoterapeut.

Nu e meritul meu că pot astăzi să scriu acest text. Meritul e al prietenelor mele Dana şi Carmen. Lor le datorez decizia pe care am luat-o acum vreo douăzeci de ani, pe când zăceam epuizată în patul de fier din spital, în sala de naşteri.

Dana şi Carmen erau prietenele mele cele mai bune din liceu. Carmen era blondă şi fan George Michael. Dana era brunetă şi îi plăcea Rick Astley. Aveau însă ceva în comun: erau singure la părinţi. Pe vremea aceea făceam o grămadă de lucruri împreună: chiuleam de la şcoală, ne plimbăm pe plajă, citeam, vorbeam despre orice ne trecea prin cap, chiar câte o noapte întreagă. „Ce bine de tine…” – oftau ele nostalgic de câte ori într-una din aceste activităţi se insinua ideea că eu aveam un frate.

Citeşte şi: „Familia înseamnă să te laşi pe tine şi plăcerile tale la o parte. Şi asta nu e uşor.” – interviu cu Andreea Giurgea, psiholog şi mamă a şase copii

Pe bune că nu le înţelegeam. Frate-meu fusese pentru mine o constantă sursa de enervare – din copilărie, când ne certam şi ne băteam ca chiorii pe jucării, bomboane cubaneze şi rarele ciocolăţi Toblerone pe care le mai primea mama cadou pe la serviciu şi până la liceu, când părinţii nu mă lăsau să merg la petreceri decât dacă îl luăm cu mine (asta însemna de obicei că venea şi cu beţivii lui de prieteni şi mă făcea de râs). Dar Dana şi Carmen aveau alte idei. „Eşti fraieră” – spuneau. „Habar n-ai ce rău e să fii singur”. „Când o să am copii o să fac doi” – şi aşa mai departe.

Fix de asta mi-am amintit pe când zăceam, cum am spus, în sala de naşteri, după ce apăruse pe lume prima noastră fetiţa. După un travaliu normal de vreo 10 ore şi o naştere fără incidente eram totuşi la capătul puterilor. Acum 20 de ani spitalele erau ceva mai naşpa decât în prezent din toate punctele de vedere, şi experienţa respectivă îmi testase limitele. (Mulţi ani după aceea numai mirosul specific de spital făcea să-mi tremure picioarele). Recunosc cu toată sinceritatea că, dacă ar fi fost după mine, n-aş mai fi avut dorinţa sau energia să mai trec încă o dată prin tot ce trecusem.

Dar mi-am amintit de Dana şi de Carmen.

Aşa că aproape doi ani mai târziu o luăm de la capăt.

Am avut astfel şansa să descopăr că un al doilea copil (la interval de aproximativ doi ani de primul) înseamnă, surprinzător, doar un efort de aproximativ 20% în plus – din toate punctele de vedere (financiar, al timpului, al energiei). Toate obiectele necesare – hainuţe, pătuţ, cărucior, jucării  – există deja. Diferenţa în ce priveşte cheltuielile cu hrana e nesemnificativă. Programul copiilor poate fi uşor comasat după ce ultimul venit împlineşte 7-8 luni (orele de somn şi masa încep să se suprapună). Majoritatea mamelor pot confirma că un singur copil tinde şi de obicei reuşeşte cu succes să îţi umple tot timpul liber. Ei bine, la fel fac şi doi. Nu-i nicio diferenţă. (De fapt, ar fi una: dacă ai un singur copil, acela stă pe capul tău fiecare secundă în care e treaz. Dacă sunt doi, de la în anumit moment încep să se joace unul cu altul şi te mai eliberezi puţin).

Oricum, părinţii iubitori şi responsabili cu copii unici îşi vor investi toate resursele disponibile în unicul copil. Ghici care e diferenţă când ai doi? Vei face la fel. Dar vei avea doi. Eu am ajuns la concluzia că merită.

Pentru cei cu spirit de aventură, copilul nr. 3 aduce un plus de originalitate. La propriu. Viaţa cu trei copii faţă de cea cu doi e mult mai interesantă şi imprevizibilă. Doi copii prezintă un spectacol destul de banal: se ceartă între ei. La trei copii apare posibilitatea de a face şi desface alianţe, apar tot felul de tehnici de manipulare şi subtilităţi. E mult mai amuzant şi instructiv şi pentru ei şi pentru părinţi. În plus, îmi amintesc că mă simţeam destul de „cool”. Dintre colegii mei de liceu, unul singur mai reuşise 3. Ce mai, eram speciali.

De la trei în sus practic nu am mai simţit nicio deosebire – doar casa devenea din ce în ce mai aglomerată. Mai multe agăţătoare de pus la cuier, mai multe perechi de încălţări şi jucării de care să te împiedici etc. Efort în plus nu am mai înregistrat, probabil eram deja anesteziaţi.

Ce mi s-a părut de-a dreptul fascinant a fost felul în care Dumnezeu ne-a dat, la fiecare nou copil, exact ce am avut nevoie ca să meargă totul bine. O slujbă mai bună. O casă mai mare. O grădiniţă ieftină şi bună. Mai multă înţelegere între noi. Mai multă putere. Mai mult curaj. Mai multă încredere.

Mai există un aspect deloc de neglijat. Dacă ai mai mulţi copii… vei avea mai mulţi copii. Dar şi ei se vor avea unii pe alţii.

Tatăl meu a avut doi fraţi şi două surori. Bunicul era preot şi sub regimul comunist a fost în două rânduri arestat şi dus câţiva ani în lagăre de muncă. Tata şi-a întreţinut practic fraţii mai mici la şcoli şi şi-a ajutat familia mulţi ani după ce s-a căsătorit. Toţi cinci se iubeau unul pe altul şi erau foarte legaţi. Mama mea are un frate şi o soră. Avem pe acasă un album întreg cu poze din vacanţele lor împreună pe când erau tineri, şi în toate arată fericiţi.

Şi în această lume din ce în ce mai consumeristă şi mercantilă ştiu că poate singura persoană de la care pot cere ajutor la nevoie, fără să mă judece sau să pună condiţii, e fratele meu.

andreeag3

Mă bucur tare mult la gândul că şi copiii mei, la nevoie, nu vor fi singuri. Acesta e cel mai de preţ dar pe care, cred eu, m-am priceput să li-l fac.

P.S. Dana şi Carmen s-au ţinut de cuvânt. Au amândouă câte doi copii. Şi încă mai ieşim împreună.

Citeşte şi: „Familia înseamnă să te laşi pe tine şi plăcerile tale la o parte. Şi asta nu e uşor.” – interviu cu Andreea Giurgea, psiholog şi mamă a şase copii
11 sfaturi pentru bărbaţii care şi-au întemeiat o căsnicie
Tatăl a 13 copii: „Când s-au înmulţit copiii, ne-am îmbogăţit şi noi!” – interviu cu familia care a primit Ordinul Patriarhal „Sfinţii Martiri Brâncoveni”
Doamnei care se ruşinează pentru că e însărcinată a patra oară
„Bărbatul trebuie să fie foarte bărbat, şi femeia – foarte femeie”/ Părintele Constantin Coman (Interviu)
De ce majoritatea familiilor au doar doi copii
Cum m-am asigurat că toţi cei 12 copii ai noştri îşi pot plăti singuri taxele de studii la colegiu
Ce aţi fi dispuşi să faceţi pentru a avea o căsnicie fericită? Aţi renunţa la a face sex înainte de căsătorie?

Articolul a fost vizualizat de 72910 ori

, , , ,

14 Responses to „De la al treilea copil, nu am mai simţit niciun efort – doar casa devenea din ce în ce mai aglomerată” – Andreea Giurgea, psiholog şi mamă a şase copii

  1. Maria Morar 03.03.2015 at 14:29 #

    Vaaaai! Cat de frumos! Multumesc mult pt ca ati explicat atat de frumos cum e sa ai o familie numeroasa. M-ati incurajat nespus.

  2. camelia 04.03.2015 at 09:11 #

    Stiu ce simt pt tine dar nu stiu sa exprim….. admiratie. respect.,… Imi place!

    • andreea giurgea 06.03.2015 at 22:57 #

      Ati exprimat chiar foarte frumos! :) Va multumesc! Nu cred ca meritul este al meu, suntem o echipa. Si am primit mult ajutor, de la oameni si de mai Sus!

  3. irina 04.03.2015 at 13:32 #

    Felicitari, sunteti extraordinari!

  4. Raluca 04.03.2015 at 13:35 #

    Toata stima pentru astfel de parinti!

    • andreea giurgea 06.03.2015 at 23:02 #

      Va multumim! :)

  5. daniela 04.03.2015 at 14:57 #

    Ce frumos si ce frumosi !

  6. o femeie 04.03.2015 at 15:01 #

    foarte frumos ai spus!
    Te laud ca nu ai pus inainte efortul, noptile ne-dormite, mersul la medici pt boli, fricile – toate astea speriind pe multi parinti sau viitori parinti.

    • andreea giurgea 06.03.2015 at 22:53 #

      Ei, am insistat si eu pe partile bune. :) Oricum astea raman, restul trece…
      Multumesc!

  7. gabriela marian 04.03.2015 at 16:21 #

    Felicitari Andreea, ESti minunata ,sunteti minunati. Veti fi doi parinti mandri de ce ati realizat. Am eu o vorba :nimic material nu dureaza,dor copii cresc infloresc,se realizeaza si-ti aduc numai bucurii. Noi avem 4 copii.primii doi dupa ce au terminat facultatile si-au facut cerere de emigrare in Australia .Sunt acolo de 18 ,respectiv 10 ani.Carmen are doua fetite si Florin un baiat. Alte doua fetite au studiat in Romania si sunt casatorita fiecare dintre ele au cate doi copiii. Toti traim in relatii excelente Copiii se iubesc si se ajuta. Noi desi aam depasit fiecare 70 de ani suntem in putere . I-i asjutam cu copiii ,ne bucuram si traim clipa tineretii cu nepotii nostriSuntem fericiti si tineri ,caci este musai sa fim ,traim noi prin ei si ei cu noi si pentru noi. . Osa-ti trimit maine niste poze . SANATATE SI BUCURII!!!!

    • andreea giurgea 06.03.2015 at 22:45 #

      Exact asa este! Copiii sunt ceea ce ramane de fapt dupa noi. Aveti perfecta dreptate. Si noi ne simtim tineri alaturi de copii si datorita lor. De cand a aparut si fetita cea mica parca am renascut. Asteptam cu interes nepotii!
      Ma bucura nespus mesajul dumneavoastra, ne prevede un viitor frumos! Va multumesc!

  8. Lili 05.03.2015 at 14:18 #

    Exceptional !

  9. ANA 05.03.2015 at 19:52 #

    FRUMOSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! PREA PUTIN SPUS…………….. SUBLIM, MARET!!!!!!!!!!!!!!!!! FELICITARI!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  10. mirela lascu 10.03.2015 at 19:09 #

    felicitari Andreea, copii sunt o binecuvantare, si eu am trei, si fiecare zi e plina de bucurii…greutatile si supararile palesc, si eu am avut un frate, dar a murit si pot sa spun ca nu e bine singur, exact cum ai spus, un frate e alaturi de tine oricand si oricum.
    sunteti o familie frumoasa :)

Lasă un răspuns