avortMarşul pentru Viaţămiracolul vieţii

„Vreau să trăiești în fiecare zi!”

IMG_3484---prelucrat-v1-rs

 

Cu ocazia Marșului pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar”, asociația Studenți pentru viață a lansat cinci concursuri. Vă prezentăm al treilea eseu din cadrul secțiunii Concurs de eseuri sau povestiri pe tema „Fiecare viață este un dar”.

Articol preluat de pe Studenți pentru viață

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Autor: Ancuța-Florentina Teodorescu (18 ani), Găești, jud. Dâmbovița

Uneori copiii se grăbesc să crească. Se grăbesc așa de tare, încât își lasă și sandalele pe marginea drumului și merg desculți. Sunt prea înfierbântați de văpaia dorinței de a fi Oameni, încât nu mai simt pietrele ascuțite care-i taie pe tălpi. La un moment dat, atingându-și scopul, realizează că nu au devenit oamenii de succes ai viitorului, așa cum și-ar fi dorit, ci doar niște bătrâni senili ce poartă sutele de ani pe umeri ca pe o avansare în grad, deși nici n-au schimbat prefixul. Sunt bătrâni, bătrâni de tineri.

Îmi amintesc cea mai frumoasă urare pe care am primit-o de ziua mea: „Vreau să trăiești în fiecare zi, nu o dată la 10 ani”. Atunci mi-am resimțit bătrânețea sufletului cu riduri adânci lăsate de suferință și de golul pe care-l port în mine de secole ca pe o scorbură putredă. Golul acela pe care-l folosim de atâtea ori în expresii, dar pe care nu ne-am încumeta să-l descriem. Golul acela pe care-l simțim mai întâi în stomac, apoi în capul pieptului, apoi urcă până la mansarda căsuței cu patru camere și deodată aerul pe care-l respirăm e atât de greu încât ne ștrangulează chiar și un gând. Avem sufletul cenușă și, dacă ne întrebăm când am trăit ultima oară cu adevărat, realizăm că a fost înainte să ne naștem.

Viața este un dar divin pe care noi, oamenii, acaparați de grijile cotidiene, de vremelnicie, uităm să îl apreciem ca pe ceea ce este: o binecuvântare. Nu de puține ori, privind în jur, am văzut indiferență, amorțeală. Am văzut și părinți care muncesc din noapte până-n noapte ca să-și crească copiii, ori ca să suporte povara unei boli care-i face robi ai tratamentelor. Am văzut, de asemenea, persoane care, pur și simplu, muncesc din dorința de înavuțire. Am văzut cerșetori la colț de stradă, am văzut copii abandonați în picioarele goale într-o lume care nu te întreabă cine ești, am văzut bolnavi de cancer, ori fără mâini sau picioare, prunci condamnați la suferință încă din pântecul mamei.

I-am văzut și pe aceia care știu să învingă vicisitudinile vieții, care nu uită să trăiască. Am văzut părinți îngropându-și fiii, sfâșiați nemilos de durere, lăsați să trăiască mai departe o viață plină de amărăciune. Am văzut fiecare lucru în parte și am înțeles că timpul nu poate fi înduplecat de nimic, el trece nepăsător, brăzdându-ne adânc ființa. Omul, prin natura lui, fiind creat din iubire, este atât de transparent, încât, atunci când îl privești în ochi, îi vezi direct în suflet. Iar eu, copil fiind, neștiutor, mi-am ridicat ochii mei mici către toți cei din jurul meu. Erau toți diferiți, fiecare avea frumusețea lui aparte, fiecare era unic, fiecare era creația unor mâini divine. Oh, abia i-am putut observa. Se grăbeau, în acest secol al vitezei, spulberau străzile atâția pași, atâția cai putere. Dar toți, absolut toți, aveau ceva în privire: VIAȚĂ.

Așadar, fiecare viață este un dar. Să nu uităm că avem viață-n noi!

Că trecem prin bune, sau prin rele, să ne bucurăm!

Că suntem fericiți sau suferim, să ne uităm spre cer și să dăm slavă lui Dumnezeu că am primit binecuvântarea de a ști ce este suferița, pentru a ne bucura pe deplin de ceea ce avem când ne e bine!

Că râdem sau plângem, să privim pământul și să realizăm că niciodată n-ar fi fost roditor dacă n-ar fi fost udat, deci nici noi nu am fi simțit pe deplin că suntem oameni dacă nu ne-am fi tânguit în ochi cu lacrimi.

Să privim boala ca pe o provocare supremă și să credem că o vom învinge!

Să respirăm în fiecare zi aerul cu prețuirea cu care l-am respirat în prima zi de viață și cu părerea de rău cu care am părăsit pântecul protector al mamei, locul în care am știut pentru prima dată că viața e un dar. Doar astfel vom putea să distingem lucrurile și să le apreciem așa cum sunt.

Fiecare viață este un dar! Nu te zgârci să trăiești! Prețuiește viața!


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button