Voluntară la referendum, despre lupta dusă pentru mintea și sufletul oamenilor: „Spiritele au fost încinse de campania de #boicot…”
„Mă numesc Alexandra. Am participat la Referendumul pentru Familie din data de 6-7 octombrie. În primul rând am participat ca cetățean pro-familie care-și exprimă opțiunea, votând DA pentru protejarea căsătoriei în Constituție ca uniune între un bărbat și o femeie.
M-am implicat însă și ca observator la două secții de votare din județ.
Simt nevoia să mărturisesc despre furtuna de sentimente iscată de acest referendum atât în sufletele celor care au de aceeași părere ca și mine, cât ale celor care s-au situat împotriva acțiunii noastre de protejare a căsătoriei așa cum o știm de la începuturile lumii. Din păcate, lucrurile nu au stat chiar așa cum au crezut oponenții noștri, care s-au luat după tot ce s-a auzit în media.
A fost o surpriză plăcută să constat că majoritatea oamenilor din comisiile secțiilor de votare au fost pro-familie. Cei care aveau o părere opusă au reprezentat puține excepții și probabil că veniseră doar pentru bani.
Membri părtinitori în comisiile de votare
Pentru că statutul de observator mi-a oferit prilejul să țin strâns legătura cu colegii de la alte secții de votare, am aflat că au fost și unele în care comisia nu a fost atât binevoitoare ca la secțiile unde m-am nimerit eu. Membrii unora dintre aceste comisii refuzau să-i informeze pe cei care greșiseră secția și nu le spuneau la ce secție să meargă pentru vot, deși aveau o listă clară pe care o puteau consulta. Unii au insistat să nu fie însoțiți când au mers cu urna mobilă, ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că ar fi fost împotriva legii. Prin vorbe și gesturi aparent mici, aceștia și-au trădat intențiile ascunse și faptul că nu credeau în acest referendum.
Am mai observat că unii din cei care au votat erau confuzi cu privire la formularea întrebării de pe buletinul de vot sau credeau că referendumul va da câștig de cauză PSD-ului, informație absolut falsă. O doamnă a zis că ar fi venit mult mai multe cunoștințe de-ale ei dacă nu s-ar fi creat confuzia cu textul întrebării… Probabil își dorea ca cei din comisie să spună ceva pentru a-i confirma acest lucru, dar ei nu aveau voie să vorbească pentru a nu influența lumea. Deși ei nu i-au spus nimic, i-am auzit ulterior pe membrii comisiei vorbind între ei. Iar la una dintre secții, membrii ei confirmau clar că textul e legal și că oamenii au fost duși degeaba în eroare. Au mai spus că a mai fost și alt referendum care a durat două zile și că ei făcuseră parte dintr-o comisie de votare și la acela.
Așadar, efectele campaniei de dezinformare au fost foarte vizibile chiar și pe ultima sută de metri, din păcate. Am auzit o persoană care venise la vot și, căutându-se pe listă, identificase pe cineva despre care știa că e plecat din țară… Și aici un alt semn de întrebare.
Rațiunea nu a avut șanse împotriva urii #boicot
Lupta a fost maximă! Și mă mir că foarte mulți nu s-au întrebat de ce a fost atât de aprigă. Personal, pot spune că am avut surpriza ca rude de gradul I sau persoane foarte apropiate să-mi spună sau să scrie pe Facebook că nu merg la vot dintr-unul din motivele răspândite online – confuziile create de activiștii #boicot.
Am făcut un efort imens de a aduce argumente fiecărei persoane (le-am arătat inclusiv articole). Ce vreau să spun? În orice alt context, cu efortul depus acum pentru a încerca să conving o singură persoană, aș fi putut convinge vreo zece! Nu exagerez! Eram pur și simplu terminată după o astfel de discuție. Aceasta mi-a confirmat că lupta se duce la nivel spiritual într-o măsură mult mai mare decât la nivel real.
Nu m-am lăsat până n-am adus ca argumente tot ce am știut. M-am informat pentru cei dragi care au fost păcăliți. Din păcate, unii au preferat să rămână fixați pe o idee, fără să mai caute. Adică se găseau informații legale și suficiente despre textul de pe buletinul de vot.
Eu încă nu pot înțelege cum s-au putut lăsa atât de ușor păcăliți în era în care trăim, când poți, dacă vrei cu adevărat, să găsești surse de informare de încredere. Cu puțin efort, găsești.
Iar ura s-a văzut clar cine o pornea – pentru cei ce au avut ochi de văzut și urechi de auzit. Spiritele au fost încinse de campania de #boicot, nu de altceva…
Ce m-a mânat pe mine, una, la luptă
Pot oferi o explicație și pentru cei care nu au înțeles înfocarea noastră, a celor implicați în campania pro-referendum. Puneți-vă puțin în locul nostru. Închipuiți-vă că însuși copilul dumneavoastră sau cineva pe care-l iubiți mult și care este convins că, dacă se aruncă în fața mașinii, va face cel mai bun lucru. El nu vede că de fapt își va face rău.
Dacă într-adevăr iubiți acea persoană, n-ați face tot ce puteți ca să-i deschideți ochii?
Să fim sinceri: chiar și „infamele” pliante puse în pachetele de pâine au avut exact aceeași motivație: dragostea pentru ceilalți!
DA! E foarte evident pentru cei care au ochi de văzut! Dar, pentru cei care nu au, oricâte informații le vom aduce, va fi degeaba. Acest vot și această implicare a fost pentru mine ca o implicare într-un război.
Mai ales duminică, deși atmosfera a fost pașnică, am fost într-un stres cumplit. Nu mi-am dat seama decât seara că ținusem dinții strânși toată ziua de la stres.
Am plâns pentru cea mai mare durere pe care o poate simți un suflet
Iar când am văzut finalul am plâns cum n-am plâns niciodată!
Și pot spune că am simțit cea mai mare durere pe care o poate simți un suflet!
Vă spun sincer, am avut o foarte mare durere în suflet când mi-a murit tatăl, sau bunicii care m-au crescut, dar acum, această durere le-a depășit cu mult! Încă nu pot spune că mi-am revenit.
Deși noi totuși am învins! Nimeni nu se poate lăuda pe drept că a câștigat, deoarece n-a participat la „război”! Însă noi putem vorbi de câștig, deoarece voturile de DA au fost peste 90%! Nevalidarea referendumului nu se știe până la urmă cât de corectă a fost… și dacă numărul de persoane de pe lista era chiar cel real.
S-a putut vedea cât de perfidă a fost tabăra celor care au fost împotriva căsătoriei, pentru că, știind că nu vor obține voturile pentru „NU”, au trișat și nu s-au prezentat la vot – ceea ce se poate spune că e egal cu neparticiparea la așa-zisul „război”. Ba i-au mai mințit și pe alții ca să îi determine perfid să stea acasă când era nevoie de ei.
Cea mai grea lecție: să ierți când știi că ai fost vândut
De acum, cei care n-au făcut nici măcar act de prezență, se vor convinge câtă dreptate am avut noi, ceilalți. Vor vedea ce li se va preda copiilor lor în școală și nu numai. Poate că nu vor recunoaște că s-au înșelat amarnic. Dar eu atât mai pot adăuga: dacă Hristos i-a iertat pe cei ce L-au răstignit, pentru că nu știau ce fac, la fel va face și acum. Iar noi nu putem face altfel decât Domnul.
De aceea, ne rugăm la Dumnezeu să-i ierte pe cei din jurul nostru care, din necunoștință de cauză sau proastă informare, nu au știut ce fac, întocmai ca pe vremea răstignirii Mântuitorului… Și-i așteptăm cu brațele deschise înapoi. Să ne ajute Dumnezeu și pe noi să îi iertăm și să-i iubim în continuare.
Nu văd nicio altă soluție decât să ne ținem foarte aproape unii de alții și să luptăm în continuare în această chestiune. Și să ne apropiem și de copiii noștri, care, din păcate, sunt „în bătaia puștii” și nu prea mai avem metode ca să-i ferim.
Să dea Domnul și să-i întărească pe toți cei care cu dăruire se implică – și nu numai !
Doamne ajută!”
Mărturie trimisă de Alexandra, 30 de ani, Suceava