STUDIU Harvard și MIT: „NU EXISTĂ O GENĂ A HOMOSEXUALITĂȚII”. Activiștii homosexualității recunosc că așa este
O recentă analiză genomică (a întregului cod genetic al persoanei) efectuată de cercetători de la Universitatea Harvard, SUA, și de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) asupra a aproape jumătate de milion de persoane confirmă încă o dată că nu există o „genă a homosexualității”.
Mai multe studii din deceniile anterioare au avut același rezultat însă, în majoritatea cazurilor, activiștii homosexualității au citat parțial din studii și au impus în spațiul public opinia că cercetătorii sunt foarte aproape de a identifica o genă care dă comportamentul homosexual.
Au fost identificate și cinci variante genetice specifice asociate cu comportamentul homosexual, printre care una legată de căile biologice ale mirosului și câteva legate de căile biologice ale hormonilor sexuali, dar toate acestea la un loc nu pot justifica comportamentul homosexual decât în proporție mai mică de 1%.
Ben Neale, profesor asociat la Unitatea de Genetică Analitică și Translațională a Spitalului General Massachusetts, care a contribuit la studiu, a spus, citat de BBC.com: „Nu există nicio genă unică [a homosexualității – n.n.] și nici nu se poate face un test genetic care să prezică dacă vei întreține relații homosexuale sau nu. Este efectiv imposibil să prezici comportamentul sexual pe baza analizei genomului”.
David Curtis, profesor onorific la Institutul de Genetică al University College London a declarat: „Acest studiu demonstrează cu claritate că nu există o așa-zisă «genă a homosexualității». Nu există nicio variantă genetică în populație care să afecteze în mod substanțial orientarea sexuală. Ceea ce am descoperit a fost mai degrabă un mare număr de variante care nu pot fi asociate decât într-o proporție extrem de mică acestui comportament”.
Este pentru prima dată când organizații importante de promovare a homosexualității recunosc acest fapt. Acum, Zeke Stokes, din partea GLAAD, una dintre cele mai influente organizații pro-homosexualitate din lume, a declarat: „Această nouă cercetare reconfirmă rezultatul înțeles de mult timp că nu se poate vorbi despre o măsură semnificativă în care genetica sau creșterea influențează modul în care homosexualii și lesbienele se comportă”.
Odată cu recunoașterea că genetica nu determină homosexualitatea, Stokes a încercat să transmită în spațiul public că nici creșterea, implicit factorii de mediu, nu o determină, afirmație la care studiul nu se referă și care nu este demonstrată. Și aici a încercat să strecoare un neadevăr, având în vedere că studiul se referă doar la genetică.
După ce din punct de vedere științific de decenii s-a constatat că nu există o genă care să determine homosexualitatea, activiștii homosexuali încearcă acum să impună în societate opinia că homosexualitatea este în alte moduri înnăscută în homosexuali și lesbiene, prin care să justifice interzicerea terapiilor pentru persoanele care doresc să treacă de la comportament homosexual la comportament heterosexual.
Mulțumim pt articol , însă as dori sa știu dacă comportamentul homosexualilor este cauzat de societatea in care trăim azi sau dacă este o problema pshihologica !
Mulțumesc
Citiți articolele puse cu link activ la finalul articolului de mai sus.