STUDIU. Ce îi determina pe unii adolescenți să se identifice ca fiind transgender? (Buletinul AFR)
Familiile „netraditionale” si influenta internetului sunt cauzele principale pentru care adolescentii se declara „transgender”. Acestea sunt doua concluzii majore ale unui studiu publicat in august privind cauzele disforiei sexuale. Intre timp, studiul a fost deja suprimat.
Studiul respinge notiunea ca transgenderismul e cinnascut si discuta cauzalitatea lui. Ce ii determina pe unii dintre noi, si mai ales adolescentii, sa se identifice ca fiind transgender si sa creada ca apartin sexului opus ori diferit de sexul biologic cu care se nasc. Studiile privind etiologia transgenderismului sunt rare, iar cel publicat in august e probabil cel mai important studiu de acest fel publicat pina acum. A fost motivat de explozia disforiei sexuale la adolescentii Americii, un fenomen care inca cu putini ani in urma era o raritate si usor de tratat. In ani recenti tot mai multi parinti americani sunt confruntati de copiii lor adolescenti care sa pling ca nu se simt comfortabili cu sexul lor biologic si vor sa-l schimbe. La nivel medical, diagnoza aceasta e numita disforie sexuala. Alarmati, parintii nedumeriti se intreaba care sunt cauzele acestei epidemii care pe vremea cind ei erau copii era mai in intregime necunoscuta.
Acestei intrebari a cautat sa-i dea un raspuns Lisa Littman, Profesor Asistent de Stiinte Sociale si Comportament la Universitatea Brown din Statele Unite. Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria in Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports (“Dezvoltarea rapida a disforiei de gen in adolescenti si tinerii adulti: un studiu al declaratiilor parintilor”), studiul a fost publicat pe 16 august dar a fost retras din circulatie de catre Universitate pe 27 august, cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii vicioase a grupurilor homosexuale si transgenderiste din America impotriva autoarei.
Studiul profesoarei Littman era cladit pe raspunsurile date la un chestionar de 250 de parinti cu copii si adolescenti intre 11 si 21 de ani care cereau parintilor sa le permita sa-si schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv si cuprinzator si acoperea 90 de intrebari. Concluziile la care Littman a ajuns dupa procesarea acestui volum imens de date sunt socante: (1) 62,5% dintre adolescentii care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticati, inainte de a solicita schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice; (2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizati intr-un fel sau altul in trecut; (3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au incercat sa se mutileze inainte de a solicita schimbarea sexului; si (4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emotional. In plus, majoritatea covirsitoare a adolescentilor care declarau neconformitate de gen erau fete. De ce exact nu se stie.
Dar parintii? Cititi cu atentie: 85,9% din parintii ai caror adolescenti se confruntau cu probleme de confuzie sexula erau suporteri ai casatoriilor intre persoane de acelasi sex si ai drepturilor persoanelor transgender. Dintre acestia, majoritatea covirsitoare erau lesbiene care fie ca traiau cu alte femei, ori, in tinerete, s-au identificat ca fiind lesbiene.
Fetele care au fost incluse in studiului lui Littman sufereau si de confuzie de orientare sexuala: 8,5% se identificau ca fiind asexuale; 36,8% bisexuale ori pansexuale; 27,4% lesbiene; 35,4% heterosexuale; si 26,9% fara o orientare sexuala specifica. Dintre baieti, 9,1% se identificau ca fiind asexuali; 11,4% bisexuali ori pansexuali; 11,4% homosexuali; 56,8% heterosexuali; si 25% fara o orientare sexuala specifica.
Littman a dat si peste alte detalii privind acesti tineri care nu sunt cunoscute publicului ori nu sunt facute public in mod intentionat: 21% dintre parintii chestionati au dezvaluit ca inainte ca proprii copii sa se identifice ca fiind transgender, copiii lor aveau prieteni ori cunostinte apropiate care deja se identificau ca fiind transgender ori si-au schimbat sexul anatomic; 20% dintre parinti au observat ca in preajma periodei cind copiii s-au identificat ca fiind transgender copii urmareau online, indeaproape si cu multa curiozitate, materiale si informatii despre transgenderism si persoane care si-au schimbat sexul anatomic.
Concluzia logica a lui Littman a fost ca mediul din familie si asocierea copiilor cu persoane care deja si-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat sa imbratiseze o identitate sexuala transgender. Acesti copii si adolescenti sunt influentati sa gindeasca ca singura cale pentru a confrunta problemele psihice cu care se confrunta, eliminarea stresului, si, cel mai important, dobindirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credinta, o convingere, o ideologie, “a belief” in propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netraditionale si se declara transgender e de 70 de ori mai mare ca al copiilor si adolescentilor care se identifica ca fiind transgender dar provin din familii traditionale.
Vagabonzii internetului
Traiectoria spre transgenderism, in opinia lui Littman, e identica pentru toti copiii si adolescentii inclusi in studiul ei: “parintii au observat in mod direct cum copiii lor adolescenti acapareaza o identitate trans-sexuala iar marturiile pe care le primim prin email au o traiectorie similara: o fiica care se declara lesbiana, ori sufere de ASD, de probleme mintale ori psihice, ori e hartuita ori izolata, ori e influentata de presiunea de grup, ori a fost traumatizata in trecut si descopere ca e trans-sexuala dupa ce urmareste materiale video pe Tumblr si YouTube a persoanelor care si-au schimbat sexul. Aproape 100% dintre fiii parintilor care ne-au contactat sufere de ASD/OCD, adica disforie sexuala. Nici unul din acesti copii nu au dat nici un semn de confuzie sexuala inainte de anii adolescentei”.
Am putea spune deci ca acesti copii si adolescenti sunt vagabonzi ai internetului, nesupravegheati de parinti, care ratacesc si se pierd in labirinturile tenebroase ale spatiului virtual.
Atacurile impotriva lui Littman
Imediat dupa publicarea studiului, organizatiile homosexuale si pro-transgenderiste din America au lansat atacuri psihologice la adresa lui Littman si a Universitatii. Stigatele stridente au fost cele cu care deja suntem bine obisnuiti: transgenderismul e ceva cu care ne nastem; Littman e “transfoba”; studiul ei incita la ura (“hate speech”) impotriva persoanelor transgender; Littman face parte dintr-o “conspiratie” de extrema-dreapta care urmareste penalizarea persoanelor care isi schimba sexul anatomic. Atacurile au fost agresive si constante.
Pe 27 august Universitatea Brown a denuntat studiul lui Littman insinuind ca nu a fost formulat conform rigorile stiintifice. Am putea fi tentati sa credem ca Universitatea ar avea dreptate, dar asta e indoielnic. Concluzia cea mai credibila, insa, este ca ne confruntam cu hartuirea intentionata a oamenilor de stiinta cu integritate intelectuala care refuza sa capituleze in fata asalturilor grupurilor transgender.
De altfel, cazul lui Littman nu e izolat. Sociologi si psihologi care au studiat persoanele care si-au regretat tranzitia de la un sex la altul nu pot sa-si publice studiile si concluziile. Aceasta categorie de cercetari e marginalizata si fonduri pentru acest tip de cercetari sunt greu de obtinut. Nu cu mult timp in urma, de exemplu, Universitatea Bath Spa din Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care isi regreta schimbarea sexului. In Marea Britanie atacurile sunt identice. Un ultim exemplu parvine tot din ultima saptamina din august. Grupuri homosexuale si transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, Ministrul Femeilor, pentru ca, intr-un interviu cu publicatia Telegraph, si-a exprimat ingrijorarea privind explozia numarului copiilor si adolescentilor britanici care se identifica ca fiind transgender si cer modificarea sexului anatomic. Consecintele, zicea ea, tin “toata viata” si deciziile de schimbare a sexului nu trebuie luate pripit.
Pe scurt, punctul esential al comentariului de astazi este ca parintii sunt primii si cei mai importanti factori pentru prevenirea confuziei sexuale in copiii lor. Familia naturala formata din barbat si femeie, evitarea divortului, evitarea experimentelor cu stiluri de viata sexuale promiscue, evitarea adoptarii de stiluri de viata sexuala imorale, prevenirea vizualizarii de catre copii a materialelor sexuale online, si prevenirea prieteniilor lor cu adolescenti ori adulti care deja si-au schimbat sexul, sunt garantii dovedite care pot preveni disforia sexuala si transgenderismul in copii si adolescenti.
Sursa: Buletinul informativ al Alianței Familiilor din România (AFR)
AFR mai recomanda:
- Studiul lui Littman
- Un articol pe marginea studiului lui Littman
- Interviu cu autorul unei carti publicate in Statele Unite despre modul in care miscarea homosexuala a cucerit campusurile universitare americane
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
