Controlul nașterilor – efect economic devastator asupra femeilor și copiilor
Contrar credinței populare potrivit căreia controlul nașterilor este necesar pentru a ridica femeile din sărăcie, Biroul de Recensământ al SUA arată că tot mai mulți copii sunt crescuți de către mame singure, iar mamele singure sunt mult mai expuse să trăiască în sărăcie.
În perioada 1960-2016 numărul copiilor din SUA care locuiesc cu 2 părinți căsătoriți a scăzut cu 19%, în timp ce numărul copiilor care locuiesc doar cu mama a ajuns de la 9% la 23% din totalul copiilor sub 18 ani. Datele Pew Research Center arată că 27% din mamele singure trăiesc în sărăcie.
În 2010 economistul Timothy Reichert a susținut că în realitate contracepția are consecințe economice devastatoare pentru femei și copii. El a sugerat faptul că „revoluția contraceptivă a dus la o redistribuire masivă a bunăstării și puterii de la femei și copii către bărbați”, deoarece „crează ceea ce economiștii numesc un un joc al dilemei prizonierului, în care fiecare femeie este încurajată să ia decizii raționale, care în cele din urmă le vor înrăutăți situația. „În pofida faptului că este o situație loose-loose (pierdere-pierdere) pentru femei și copiii acestora, din cauza jocului dilemei prizonierului , contracepția va continua să fie regula, dacă nu apar anumite „restricții legale sau sociale” sau „taxarea bărbaților” pentru „a subvenționa” femeile și copiii.
Contracepția creează Piața Căsătoriei și Piața Sexului
Reichert susține că prin controlul nașterilor s-a divizat în două piețe distincte ceea ce tradițional a fost Piața Cuplurilor , formată dintr-un număr aproximativ egal de femei și bărbați. Au rezultat Piața Sexului, care îi include pe bărbații și femeile care caută să intre în relații doar pentru sex fără planuri de căsătorie sau de a forma un cuplu pe viitor și Piața Căsătoriei, care îi cuprinde pe cei care doresc să intre într-o relație pentru a se căsători. Această divizare a devenit o problemă în urma „dezechilibrelor existente în noile piețe create, care determină ca prețurile căsătoriei sau sexului să încline în favoarea unuia dintre sexe.”
Reichert explică cum în orice moment este mult mai probabil să avem mai mulți bărbați pe Piața Sexului, deoarece aceștia nu au „ceasul biologic”, ceea ce le permite să intre pe Piața Căsătoriei practic oricând doresc. Femeile de pe Piața Sexului tind să aibă „mai multă putere de negociere decât bărbații” din 2 motive: penuria relativă și vârsta. Femeile se găsesc în număr mai mic pe Piața Sexului decât bărbații și sunt și mai tinere decât aceștia. De regulă, o femeie va decide în jurul vârstei de 30 de ani că este intersată de căsătorie și familie și atunci va părăsi Piața Sexului. Femeile mai tinere au tendința de a fi interesate de bărbați mai în vârstă, în timp ce bărbații tineri nu sunt în general interesați de femei mai în vârstă.
Utilizând grafice și științele sociale în susținerea teoriei sale, Reichert face analiza celor două piețe. Pe Piața Căsătoriei femeile au dificultăți în găsirea bărbaților, deoarece aceștia sunt în număr mai mic decât femeile pe această piață. Întrebările care sunt auzite peste tot „Unde aș putea găsi un bărbat bun?” sau „De ce sunt bărbații buni atât de greu de găsit?” nu sunt clișee, ci realități care confirmă analiza lui Richert. Acesta susține că femeile sunt mai predispuse să își coboare standardele pentru a se căsători, iar apoi să divorțeze.
Un studiu din 2017 al Universității Stanford pe 2500 de cazuri de divorț a arătat că femeile au inițiat 69% dintre acestea. Reichert își continuă raționamentul și spune că apariția celor 2 piețe distincte cauzată de contracepție, corelată cu un „cost” mai mare al infidelității pentru femei, decât pentru bărbați, precum și un număr tot mai mare de divorțuri și implicit de femei care cresc singure copiii, a dus la creșterea cererii pentru avort și, surprinzător, chiar a costului locuințelor.
Dilema Prizonierului
Reichert consideră contracepția „dilema prizonierului”, care este definită ca o situație în care toate părțile au opțiunea de a coopera sau a nu coopera între ele, iar rezultatul ar fi pozitiv pentru toți dacă s-ar coopera, însă părțile aleg cea mai bună opțiune individuală, care este aceea de a nu coopera. Rezultatele sociale sunt dezastruoase și toți devin mai săraci. Femeile și implicit copiii ar trăi mai bine dacă nu ar exista separarea piețelor (provocată de contracepție). Cu toate acestea, ele sunt motivate să aleagă în continuare contracepția, deoarece le asigură beneficii pe termen scurt.
Pierdere pentru toată lumea
Teoria lui Reichert întărește sentimentul că pentru femei contracepția este nocivă. Aceasta nu reduce dramatic rata avorturilor și nu este necesară pentru a preveni suprapopularea. În schimb, are implicații serioase asupra sănătății și le împinge pe femei contra propriilor copii nenăscuți. Să fim sinceri, femeile merită mai mult!
Sursă: liveaction.org
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
