Silviu Dancu, scriitor: „Nu știu alții, dar pe mine nu mă interesează să «câștig» la referendum”
de Silviu Dancu, Facebook
Nu știu alții, dar pe mine nu mă interesează să ”câștig” la referendum. Nu-l văd ca pe o treabă a cărei miză e ”victoria”. E o întrebare formală care solicită un răspuns ce poate fi dat într-un mod la fel de formal. Răspuns pe care fiecare-l dă după cum îi dictează conștiința. Prin ”da”, prin ”nu”, prin boicot, prin anularea buletinului. Prin orice metodă admisibilă dpdv legal și procedural. Așadar, nu să-i ”înving” pe ceilalți mă pasionează, ci să-mi manifest opțiunea.
Mă interesează rezultatul? Evident! Ăsta mă interesează cel mai tare. El, în sine, singur, mi se pare miza adevărată. Indiferent de natura lui. Dacă referendumul nu va întruni cvorumul, mi se va părea, deja, o informație extrem de relevantă. Dacă-l va întruni, dar nu vor fi suficiente răspunsuri valide, așadar rezultatul nu va fi valid, iarăși mi se va părea o informație, în sine, extrem de relevantă. Dacă va fi validat și răspunsul, mi se va părea extrem de relevantă natura acestuia (fie ”da”, fie ”nu”). Și voi respecta în consecință rezultatul, chiar dacă îmi rezerv dreptul de a îmi păstra poziția referitor la subiect.
Dar în oricare dintre scenarii voi considera că am aflat ceva remarcabil. Că am avut posibilitatea de a vedea ce opinie are societatea românească privind acest subiect. Ăsta e singurul câștig cert. Pentru că mă ajută să mă plasez pe mine însumi într-un context mai limpede. Îmi voi putea nota prezența într-o categorie mai mare sau mai mică de oameni care au decis ca mine. Aflând despre ceilalți, învăț mai multe despre mine. Și e singurul câștig pe care o să-l am fără să mi-l poată lua cineva: aflarea opiniei generale, privind acest subiect. Atât.
În rest, nu am decât două obligații (pe care mi le asum ca atare):
1. să acționez așa cum îmi dictează conștiința.
2. să respect ca atare alegerile celorlalți.