de Silviu Dancu, Facebook
„Era un banc cu un rabin, pasionat de golf. Dar pasionat, nu vorbă. Ei, bine, decide ca într-o zi de Sabat să se dea bolnav, să chiulească de la treaba lui și să se ducă pe teren. Acolo, pustiu. Nimeni. Doar el. Vreme excepțională. Soare, senin, fără vânt. Impecabil. De necrezut. Tot terenul era doar al lui!
Așează mingea, se poziționează, se concentrează, balansează și, jjjjaaapppp!, dă în ea. Mingea pornește ca din pușcă, zboară și zboară și zboară, trece peste tot terenul, peste copaci, iazuri, bancuri de nisip, trece de toate găurile și pică fix în ultima. DIN PRIMA!!! Uluit, amețit de reușită, rabinul nostru începe să strige de fericire, să țopăie, să râdă și să plângă. Nu se mai văzuse așa ceva în toată istoria golfului.
În ceruri, Moise, contrariat, îl întreabă pe Dumnezeu: ”Doamne, nu înțeleg!! Rabbi a încălcat Sabatul, a mințit comunitatea, a nesocotit ziua Ta și Tu îi oferi o așa realizare?” Râzând, Dumnezeu i-l arată lui Moise pe rabinul care vorbea singur, jos, pe teren: ”Așa e, Moise, dar ia spune-mi, cui o să aibă curajul să se laude?”
Ei bine, cam așa mi se par progresiștii care au trăit groaza că referendumul ar fi putut trece. Amar de timp au tot spus că e cheltuială inutilă, că e batjocură, că e încălcare de drepturi etc, încât acum, când alea nici 50 de milioane de euro au adus mai tot profitul fix în teșchereaua lor ideologică, au țopăit, s-au bucurat, s-au îmbrățișat, apoi au realizat, brusc, că nu au cum s-o facă public. Pentru că s-ar cam face de râs. Așa că o țin langa cu cheltuiala inutilă în timp ce-și numără, în taină, procentele uriașe de non-homofobi valahi.
Încep să mă întreb: băi, dar poate că se oftică taman de asta, că sunt prea puțini homofobi în țară!? Cum se mai explică acum amarul de bani pe care-l puteau cere pt tot soiul de cursuri, ”traininguri”, implementări, programe, ”educație” etc? Se știe, astea-s cheltuieli bune, că spitalul ăla ipotetic (aproape mitologic!) nu se poate face decât cu bani de referendum, asta era clar! Doar că, iaca, s-au pomenit deodată într-o lume din care lipsește monstrul pe care cică ei și numai ei îl puteau doborî! S-au trezit singuri pe un teren frumos, cu vreme minunată, în care partida s-a terminat pentru că mingea s-a dus din prima fix la ultima gaură. Iar ei nu se pot lăuda nimănui, pt că s-ar face de râs. Și își mușcă limba, să nu li se vadă bucuria, în timp ce lăcrimează fals: ”de banii ăia se puteau face lucruri bune. Un spital, de exemplu!” 
”
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
