Psiholog Irina Petrea: Întoarcerea la natură. Idei pentru a scoate copiii în natură, departe de dispozitivele electronice

Îmi aduc aminte cu plăcere că una dintre cele mai mari bucurii pe care le aveam ca elev era drumeția. Locuind într-un orășel de munte, înconjurat de versanți împăduriți și nu prea înalți, ieșirile în natură erau la ordinea zilei, așa că încă din clasele primare obișnuiam să mergem cu colegii în drumeție. Urcam până la nu-știu-care izvor sau poieniță, unde ne odihneam, adunam flori și ne jucam în voie, iar pe drum observam diversele specii de copaci și arbuști și mica faună alcătuită din păsări, arici, iepuri și veverițe. Uneori, drumul se dovedea dificil și se întâmpla să fim nevoiți să traversăm pârâiașe, să alunecăm în noroi, să ne murdărim, să ne udăm, dar nimeni nu se îngrijora, nici noi, nici învățătoarea, nici părinții…

În cartierul nostru, între blocuri, era un spațiu verde generos, cu iarbă multă, unde vara ne jucam întinși pe pături și ne construiam corturi printre rufe întinse la uscat, și copaci în care ne cățăram, agili.

O asemenea copilărie mai este încă posibilă pentru mulți dintre copiii de la sate sau din orașele mici, însă pentru cei născuți și crescuți printre betoanele din marile aglomerații urbane, activități atât de simple, de plăcute și de naturale au devenit „SF”. Îi includ aici, cu tristețe, și pe copiii care locuiesc astăzi în cartierul copilăriei mele, unde aproape jumătate din spațiul verde de odinioară a fost distrus pentru a se face loc autoturismelor părinților… simptomatic pentru modul în care se dezvoltă astăzi spațiul urban – cu blocuri mult mai îngrămădite unele în altele decât pe vremea comunismului, cu parcări supraterane care reduc spațiile verzi la trei fire de iarbă și cu locuri de joacă de câțiva metri pătrați, pardosite cu plastic.

Orice pledoarie pentru a extinde spațiile verzi intravilane este sortită eșecului – profitul dezvoltatorilor și numărul de autoturisme mereu în creștere sunt argumente zdrobitoare, așa că nu ne mai rămâne decât să ieșim din orașe, căutând un colț de natură unde să ne relaxăm și să le permitem copiilor să se joace.

Numeroși psihologi, kinetoterapeuți, psihoterapeuți și educatori ne atrag atenția asupra unui fapt îngrijorător: se pune un accent exagerat de mare pe securitatea copiilor, ajungându-se până la a-i crește în adevărate țarcuri strict reglementate, din care elementele naturale sunt excluse sau, în tot cazul, suficient de limitate. Iarba, pământul, nisipul, copacii sunt „periculoși” – din cauza microbilor, căpușelor, țânțarilor și a altor amenințări, ori a pietrelor, cioburilor, sârmelor în care copiii se pot zgâria, lovi, tăia, înțepa; sau, pur și simplu, pentru că se murdăresc sau se udă, așa că până și băltoacele cu apă de ploaie sunt de evitat!

V-ați putea întreba: dar de ce copiii noștri au o așa mare nevoie să se joace în natură? Nu le este de-ajuns că… se joacă? Răspunsul este nu, iar argumentele sunt cât se poate de solide și consecințele cât se poate de serioase.

Gândiți-vă numai cu câtă bucurie își scot copiii încălțămintea ca să umble desculți pe-afară. V-ați întrebat de ce le place atât de mult? Iată numai câteva explicații, care se constituie în tot atâtea motive pentru a ne întoarce mai des în natură, alături de copiii noștri.

Mersul desculț

În corpul nostru circulă, așa cum știm „radicalii liberi” – particule cu efecte inflamatoare, asociate cu stresul și disconfortul. O supraîncărcare cu astfel de particule (lucru frecvent din cauza stilului nostru de viață) conduce, în timp, la instalarea multor suferințe fizice, unele care se pot și croniciza. Acești radicali liberi sunt ioni pozitivi. Pământul are în mod natural o încărcătură de ioni negativi, recunoscuți pentru efectul lor benefic asupra sănătății. Prin urmare, umblând desculți ne vom „împământa”, reușind să eliminăm din corpul nostru o parte din ionii pozitivi, periculoși, și să ne încărcăm cu ioni negativi, benefici. Cele mai bune locuri de plimbare sunt cele din preajma apelor – cum este, de exemplu, plaja. O plimbare de 20-30 de minute fără încălțăminte ne va calma, ne va reda energia și ne va asigura o stare de bine, permițându-ne să ne odihnim mai profund peste noapte.

În plus, mersul desculț îmbunătățește echilibrul general și postura corpului. Când mergi desculț, este nevoie să fii mai atent, așa încât pașii pe care îi faci sunt mai mici, mai măsurați, iar suprafața pe care te deplasezi, nefiind uniformă și având durități diferite, îți pune la încercare echilibrul, stimulând zonele din creier care reglează această funcție. Vă dați seama cât de important este lucrul acesta pentru copii, mai ales pentru cei mici, dar și pentru persoanele în vârstă! Un echilibru precar îi face extrem de vulnerabili și pe unii, și pe ceilalți, dar chiar și adulții au nevoie să-și stimuleze echilibrul, mai ales că munca de birou provoacă afecțiuni serioase ale coloanei vertebrale, ale sistemului osos, cu efecte nocive asupra posturii corpului și asupra sănătății generale. Sedentarismul este deosebit de nociv nu doar prin favorizarea obezității, ci și prin deformările coloanei, rigidizarea articulațiilor și anchilozarea sistemului osos. 

• Profitați de anotimpul cald pentru a face plimbări desculți pe malul mării, pe nisip, și la deal sau la munte, pe prundișul pârâielor sau prin iarbă.
• Dacă nu vă puteți permite astfel de ieșiri, mergeți în parcuri și așezați-vă direct pe iarbă, sprijiniți de copaci, cu tălpile pe pământ. Copiii se vor bucura cel mai mult și se pot juca în voie. Luați o minge, rachetele de tenis, zmeie, moriști și alte jucării care să-i ajute să se bucure de ieșirea în natură și după care să poată alerga.
• Luați cu dumneavoastră un spray contra căpușelor sau țânțarilor, dacă sunteți de părere că există riscul să fie în zonă.
• Faceți o inspecție scurtă a locului unde vă opriți și adunați eventualele resturi de conserve, cioburi, sârme etc. Cumva, cineva le-a adus acolo…
• La plecare, aveți grijă să luați cu dumneavoastră toate resturile menajere și să lăsați locul cât mai curat.

Trăind într-un climat temperat continental excesiv, cu diferențe termice foarte mari de la iarnă la vară și cu anotimpuri de tranziție capricioase, este nevoie să profităm la maxim de lunile de vară pentru a practica mersul desculț. E însă nevoie să fim precauți:

• Este complet nesănătos să mergem desculți prin frig, laba piciorului fiind deosebit de vulnerabilă, iar plimbările în astfel de condiții fiind mai degrabă nocive decât benefice.
• Nefiind obișnuiți să mergem desculți, pielea tălpilor este mai fină, așa că putem lesne să ne rănim. Ca în orice activitate, moderația este cuvântul de ordine, la fel și antrenamentul. Începeți cu plimbări de 10-15 minute, și creșteți treptat durata lor. De asemenea, încălțămintea de vară (sandale, șlapi) ne ajută epiderma, expunând-o direct la aer și la soare, dar dacă obișnuim să purtăm încălțăminte închisă, picioarele noastre vor fi cu atât mai vulnerabile.
• Luați-vă la îndemână soluții și creme dezinfectante, plasturi pentru cazul în care vă zgâriați.

Ieșirile în natură

• Plimbări și jogging. Dacă ne este frică să mergem desculți, putem opta pentru plimbări sau jogging în natură, jucându-ne alături de copiii noștri în afara asfaltului și betoanelor, fapt deosebit de benefic pentru creierul nostru (nu doar pentru coloană, care primește șocuri puternice atunci când mergem și alergăm pe suprafețe dure!). Suprafața naturală variată ca textură (iarbă, pietriș, nisip, pământ uscat, noroi etc) și denivelată (chiar dacă denivelările sunt mici) asigură o mult mai variată stimulare motrică și senzorială a creierului nostru decât suprafețele amenajate. Cu toții, copii și adulți, avem numai de câștigat din acest motiv – creierul nostru se dezvoltă și-și menține forma, contribuind, în cazul copiilor, la îmbunătățirea funcționării și dezvoltării sale, iar în cazul adulților prevenind și încetinind fenomenul de îmbătrânire a creierului, cu rezultate remarcabile chiar și la persoanele care suferă de Alzheimer. Ni se îmbunătățește echilibrul și ni se mențin în formă articulațiile.
• Excursii și drumeții. Întreprindeți în mod regulat excursii în natură, în vacanțe și în weekend, desprinzându-vă complet cel puțin câteva ore de orice spațiu amenajat (ne ducem la munte și nu stăm în cabană toată ziua!). Culegeți flori, ciuperci, fructe de pădure și permiteți copiilor să alerge și să se joace nestingheriți, pe cât posibil fără alte jucării aduse de acasă decât zmeie, o găletușă și o lopățică, o minge, o morișcă. Închideți telefoanele și lăsați tabletele acasă. Încercați să improvizați un mic cort, dacă aveți timp, sau să faceți focul într-un spațiu special amenajat. Iarna mergeți la săniuș, la schi, la o bătaie cu bulgări, construiți cazemate și oameni de zăpadă.
• Vizite la o stână, la o stupină, la o fermă de animale, la o rezervație naturală. Aveți însă grijă să faceți toate pregătirile necesare, altfel riscați surprize neplăcute. Copiii pot observa, pot hrăni animalele sub îndrumarea îngrijitorilor.
• Parcurile de aventură au apărut din ce în ce mai multe în ultimul timp, la distanțe nu foarte mari de aglomerările urbane. Aici puteți face escalade, tiroliană, trasee prin copaci, plimbări cu barca, echitație etc.
• Pescuitul. În general, pescarii amatori ies nu doar pentru plăcerea de-a pescui, ci și de-a se desprinde de familie, de a-și lua un timp „al lor”, departe de copii, de griji și de gura nevestei. Așa cum pescuitul vă relaxează pe voi, îi poate relaxa și pe copii. În plus, îi învățăm să tacă, să aibă răbdare, să respecte natura, să deosebească speciile de pești, să observe mediul și să nu-l mai perceapă ca fiind „ostil”, „sălbatic”, „periculos”.
• Taberele de orientare turistică, de ecologizare, de pescuit, de cercetași, de schi, de învățare a unor meșteșuguri populare sunt ocazii minunate pentru a petrece mai mult timp în natură și a deprinde lucruri noi, dobândind noi abilități.

Olăritul

Este o activitate tradițională care ne permite contactul cu elementele naturii fără a fi nevoiți să parcurgem mari distanțe și fără mari cheltuieli. Copiii și adulții pot să o practice fără nici un impediment, iar beneficiile sunt multiple.

Argila sau lutul este un element natural cu efecte benefice pentru mintea și corpul omenesc, cu care lucrează în sinergie. Într-o legendă românească se spune că omul a furat meșteșugul acesta de la Dumnezeu, dar că, neavând el suflare divină, le-a pus la ars în cuptor. În tradiția populară, leacurile din plante medicinale se prepară în vase de lut, pentru a nu-și pierde proprietățile vindecătoare. Un obicei străvechi de înmormântare cerea ca, la funeralii, să fie spartă o oală de lut – simbol al sfârșitului vieții pământești și întoarcerii cioburilor în lutul din care au fost alcătuite, la fel cum omul se întoarce în țărâna din care a fost zidit.

Olăritul poate le oferi adulților și copiilor ce suferă de diverse tulburări – de la  anxietate, șoc post-traumatic, depresie, afecțiune bipolară, stres – o adevărată terapie prin artă. De asemenea, stimulează creativitatea, încurajând copiii să se exprime prin obiecte de lut ce ies din mâinile lor, ajutându-i să fie mai spontani, să-și îmbunătățească atenția și concentrarea și să-și elibereze mintea de tensiune, pentru că sunt nevoiți să lucreze cu mâinile și picioarele în mod sincron.

Și, deoarece rezultatul lucrului se vede imediat, olăritul îi ajută pe cei cu o stimă de sine scăzută să se simtă mai încrezători, mai valoroși, mai capabili de-a face ceva. Nu în ultimul rând, efortul fizic și nevoia de a-ți coordona mâinile, ochii și picioarele îmbunătățesc activitatea cerebrală, mișcarea fiind deosebit de benefică pentru dezvoltarea dexterității, motricității fine, dar și a creierului la copii și pentru menținerea sănătății și funcționalității acestuia la vârsta senectuții, încetinind procesul de degradare.

Puțină lume știe că un alt beneficiu al olăritului este reducerea durerii ce însoțește diferite afecțiuni, prin reducerea nivelului de stres și scăderea tensiunii arteriale. Nu în ultimul rând, olăritul permite celor timizi să participle la activități sociale (de grup) fără a le solicita în mod obositor să socializeze.

Grădinăritul

Grădina este, până la urmă, natura din spatele casei. Fie că e vorba despre grădina de flori sau grădina de legume și zarzavat, grădinăritul ne asigură o doză sănătoasă de relaxare, fitness, timp petrecut în familie și delicii culinare. În plus, ne oferă nouă și copiilor noștri oportunitatea de-a ne reconecta la natură fără a ne deplasa de acasă. Iată numai câteva dintre beneficiile grădinăritului:

• Întărirea musculaturii, oaselor și articulațiilor;
• Îmbunătățirea echilibrului;
• Îmbunătățirea stării de sănătate mentală;
• Arderea caloriilor și prevenirea instalării unor boli precum obezitatea, tensiunea arterială, diabetul, osteoporoza, accidentele vasculare;
• Permite organismului să-și ia „porția de soare” atât de necesară formării vitaminei D în organism și prevenirii rahitismului la copii și a osteoporozei la adulți.
• Doar două ore și jumătate de grădinărit pe săptămână asigură beneficii majore pentru sănătatea fizică a noastră și a copiilor noștri, dat fiind faptul că, în această activitate – ce presupune săparea, plantarea, copilirea, plivirea, udatul, culesul – participă aproape toate grupele de mușchi.
• Grădinăritul are efecte benefice pentru sănătatea mentală, fiind recomandat în depresii, anxietate, ADHD, iar la persoanele în vârstă pentru menținerea sănătății mintale și prevenirea demenței senile.
• În plus, avem șansa de a mânca sănătos culegând exact ceea ce am semănat, iar copiii noștri vor începe încă de mici să aprecieze o dietă sănătoasă, bogată în fructe, legume și zarzavaturi.
• Pentru copii, grădinăritul este un exemplu grăitor pentru ceea ce înseamnă responsabilitatea pentru acțiunile lor, dar și o sursă de alimentare a încrederii în sine și a sentimentului valorii în familie, contribuind la asigurarea hranei în cămin.
• Prin grădinărit, copiii învață o mulțime de lucruri despre plante, despre natură, despre ecosisteme, devenind cetățeni mai responsabili față de mediul în care trăiesc, față de întreaga Creație.

Un argument suplimentar pentru care ar trebui să le oferim copiilor noștri ocazii cât mai dese să iasă în natură este că în tot acest timp au ocazia să-și ridice ochii din tablete și telefoane, să trăiască aici și acum, perfect conectați la propriul corp și la mediul  înconjurător, interacționând cu natura și cu semenii lor.

Psih. Irina Petrea

Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa nr. 103/August 2017