Presa americană tratează părtinitor acuzațiile de agresiune sexuală aduse lui Joe Biden
de Redacția Stiripentruviata.ro
Tot mapamondul a aflat de acuzațiile de hărțuire sexuală aduse lui Donald Trump în campania trecută. Dar câți au auzit de acuzațiile similare aduse contracandidatului democrat al lui Trump la alegerile din acest an? Din acest punct de vedere, se pare că presa românească este perfect sincronizată cu presa de stânga de peste Atlantic: ambele sunt la fel de părtinitoare. Kurt Mahlburg de la MercatorNet.com explică în ce constă părtinirea presei americane în favoarea Partidului Democrat.
Joe Biden, candidatul Partidului Democrat la Alegerile Prezidențiale din SUA, a fost acuzat de agresiune sexuală de către Tara Reade, o fostă angajată.
În mod normal, o afirmație atât de gravă despre un candidat prezidențial ar ajunge pe prima pagină din presa globală. În schimb, cele mai cunoscute tiluri America, New York Times, Washington Post și CNN, au rămas extrem de tăcute în legătură cu acuzațiile aduse de Tara Reade.
Este o tăcere atât de asurzitoare, încât aproape că această tăcere în legătură cu subiectul devine mai importantă decât subiectul însuși.
Într-un interviu din 25 martie, Tara Reade, fostă angajată a lui Joe Biden de pe vremea când acesta era senator, a descris incidentul despre care spune că a avut loc în 1993. Joe Biden ar fi înghesuit-o lângă un perete din sediul Senatului SUA, i-ar fi ridicat hainele și ar fi abuzat-o sexual.
Dacă este adevărată, această dezvăluire amețitoare ar fi suficientă pentru a pune punct campaniei principalului contracandidat al lui Donald Trump.
Abuzurile care s-au întâmplat cu decenii în urmă sunt greu de dovedit. Un acuzator ar trebui să fie întotdeauna ascultat și crezut. Dar și acuzatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la proba contrarie.
Se poate crede că acest principiu al prezumției de nevinovăție ar fi motivul pentru care presa americană a fost atât de reticentă să publice știrea. Doar că această explicație este contrazisă de un caz similar: cel al judecătorului Brett Kavanaugh.
În 2018, Trump, din partea Partidului Republican, l-a nominalizat pe Kavanaugh ca membru al Curții Supreme de Justiție a SUA. Este un judecător cu vederi conservatoare care a fost numit membru pe viață al celei mai înalte instanțe americane.
Înainte de confirmarea lui Kavanaugh în acest post, o femeie, Christine Blasey Ford, l-a acuzat pe acesta de agresiune sexuală. A spus că, la o petrecere de liceu, Kavanaugh ar fi țintuit-o pe un pat, ar fi încercat să o dezbrace și i-a acoperit gura, ca să nu poată striga.
Astfel, cazurile Biden și Kavanaugh devin turnesolul perfect al gradului de obiectivitate al presei americane: amândoi aspiră la o funcție importantă în stat; amândoi se confruntă cu acuzații de agresiune sexuală din trecutul foarte îndepărtat; și ambii neagă categoric acuzațiile.
Dar să vedem cum a reacționat presa în fiecare dintre cazuri.
New York Times a publicat imediat știrea despre Kavanaugh, alocându-i o echipă întreagă de reporteri, mai multe articole în pagina întâi și tratarea subiectului pe parcursul mai multor săptămâni.
Însă, în cazul acuzației aduse lui Joe Biden, presa a tăcut timp de 19 zile, după care, în loc să publice o relatare despre acuzație în sine, The Times a publicat o poveste despre cum a apărut această știre, cu titlul „O examinare a acuzației de agresiune sexuală făcută de Tara Reade împotriva lui Joe Biden”.
Mai târziu, publicația a editat textul articolului. După ce a primit o reclamație din partea echipei de campanie a lui Joe Biden, editorii au eliminat referirea din articol la „îmbrățișările, sărutările și atingerile [lui Joe Biden] despre care mai multe femei spuseseră că le făcuseră să se simtă inconfortabil”.
Editorii au publicat și o explicație ulterioară în care editorul executiv a răspuns la acuzațiile de părtinire. Răspunsurile sale nu au făcut însă decât să aducă și mai multă neclaritate.
El a susținut că propoziția ștearsă se datora unei „exprimări încâlcite” din textul original și că cele 19 zile scurse până la data publicării știrii s-au datorat nevoii de a verifica știrea înainte de a lăsa cititorii „să-și formeze propria părere”. Acesta nu este un privilegiu acordat de presă și conservatorului Kavanaugh, susținut de Partidul Republican.
Washington Post a fost la fel de duplicitar, așteptând tot 19 zile înainte să relateze despre acuzațiile aduse lui Biden. Povestea spusă de Tara Reade era confirmată de fratele și de mama ei. Dar, în loc să-i citeze pe aceștia, publicația a preferat să citeze angajații Paritdului Democrat de la vremea respectivă, care au negat că Tara Reade s-ar fi plâns de așa ceva la acel moment.
Articolul s-a îndepărtat repetat de la subiect, ducând povestea în zona acuzațiilor aduse lui Trump, ceea ce era în afara subiectului știrii în sine. După ce relatează că Tara Reade a recent o plângere oficială la poliție, autorul articolului din Washington Post insinuează că femeia ar minți, afirmând: „Depunerea unui reclamații false reprezintă infracțiune și se pedepsește cu până la 30 de zile de închisoare.”
În schimb, când a fost vorba de Brett Kavanaugh, Washington Post a fost primul care a publicat acuzațiile pe care Christine Blasey Ford le aducea acestuia, declanșând practic campania de linșaj din mass-media. Publicația a prezentat cu compasiune acuzațiile ei și a crezut-o pe cuvânt.
Dar, dacă e să vorbim rolul de turnesol jucat de cazurile lui Biden și Kavanaugh, CNN a fost cel mai necinstit jucător din toată afacerea. Gigantul media a catadicsit să menționeze știrea abia după 24 de zile de la explozia ei în spațiul public, în timp ce acuzațiilor aduse lui Kavanaugh îi dedicase 700 de articole.
CNN a folosit aceeași tehnică de „poveste despre știre” similară cu abordarea din New York Times. În loc să relateze acuzațiile, CNN și-a numit articolul tardiv „Democrații se luptă cu întrebările ridicate de acuzația de agresiune sexuală adusă de Tara Reade lui Joe Biden”.
După apariția acuzațiilor, Joe Biden a acordat zece interviuri televizate, printre care două la CNN. Niciunul dintre realizatori nu l-a întrebat pe Biden ceva despre acuzațiile aduse de Tara Reade.
De fapt, niciunul din ziariștii marilor trusturi de presă care l-au intervievat pe candidatul democrat nu i-au pus vreo întrebare de spre acuzații. Iar aceștia erau exact aceiași jurnaliști care îl învinovățeau de zor pe Brett Kavanaugh în 2018.
Cât despre marile feministe #MeToo, și acestea au dovedit că doar numele este de ele. Acum, când e în joc onoarea unui democrat, se pare că principiile #MeToo s-au schimbat brusc.
Astfel, însăși Alyssa Milano, lidera mișcării #MeToo, a luat poziție în mod brusc și neașteptat în favoarea prezumției de nevinovăție pentru Joe Biden. Răspunzând la o întrebare despre cazul acestuia, ea a afirmat că a crede că acuzațiile femeilor „nu înseamnă a nu le permite bărbaților prezumția de nevinovăție și a nu investiga situațiile… trebuie să fii corect în ambele direcții.” Desigur, aceasta nu a împiedicat-o să participe la mitingurile anti-Kavanaugh acum doi ani.
Marile trusturi media din America își păstrează uriașa influență mamut asupra mentalității oamenilor. Când principalele canale media relatează o știre, o încadrează întotdeauna cu responsabilitate. Acestea fac judecăți etice și decid ce este o știre și ce nu.
Iar oamenii de acolo sunt conștienți de aceasta. Acesta este motivul pentru care CNN se prezintă drept „Cel mai de încredere nume pentru știri”. Tot acesta este și motivul pentru care Washington Post declară cu îndrăzneală că „Democrația moare în întuneric”. Și acesta este motivul pentru care sub titulatura New York Times scrie: „Toate știrile care merită tipărite”.
Dar marile titluri de presă devin din ce în ce mai mult subiecte de presă în sine, mai ales când activiștii în blană de jurnaliști îi oferă scuze candidatului unui partid politic în an electoral.
Cu riscul de a vorbi ca Donald Trump, avem de a face cu fake news. Și, dacă aceasta va continua, s-ar putea să contribuie fără să vrea chiar la realegerea lui Trump.
Citește mai multe despre alegerile din SUA
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
