Dintr-o scrisoare trimisă de Mitropolitul Veniamin al Petersburgului înainte de a fi executat de bolșevici și reprodusă într-o publicație rusească din exil, în Finlanda:
Era, se zice, la Moscova. Tovarășul Lunacearschi, comisarul bolșevic la instrucție publică, într-un mare local de adunări publice (poate în sala Politehnicon) ținea un discurs public împotriva „credințelor învechite”. Credința în Dumnezeu ar fi un produs al societății capitaliste. Dar astăzi ea ar fi cu totul covârșită și nulitatea ei ușor de dovedit. Discursul era strălucitor; oratorul fusese atât de satisfăcut de talentul său încât se apucă să facă pe generosul și consimți să primească o discuțiune asupra subiectului discursului său. Însă niciun orator n-avea voie să vorbească mai mult de cinci minute; iar cel ce ar fi dorit să vorbească trebuia să ceară să fie înscris pe o listă. Iată că se prezintă un tânăr preot, slăbuț la înfățișare, timid, stângaci, un adevărat „popă de sat”. Lunacearschi îl privește cu dispreț de sus: „Ia seama: numai cinci minute!” „Da, da, voi fi foarte scurt!” „Popa” abia se sui pe tribună și se adresă adunării: „Fraților și surorilor: Hristos a înviat!” Și întreaga adunare răspunse ca un singur om: „Adevărat a înviat!” – „Eu am terminat și nu mai am nimic de adăugat”. Adunarea fu închisă numaidecât. Toate florile oratorice ale camaradului Lunacearschi nu folosiseră la nimic. Întâmplarea e caracteristică. Fiindcă în aceste cuvinte pline de încredere ale salutului de Paști „Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!” stă concentrată întreaga credință a Bisericii Răsăritene.
Sursa: Facebook/ionut.biliuta
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
