UPDATED: Organizatori din 265 de orașe s-au alăturat mișcării Marșul pentru Viață anul acesta. Vino și tu cu noi în stradă pe 25 martie 2017!
Foto: Dinu Savopol Photography
Anul acesta, 265 de localități din România și Republica Moldova au anunțat că organizează Marșul pentru Viață 2-17 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”.
La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.
În perioada 1–31 martie 2017, în numeroase orașe și localități din România și Republica Moldova, se va desfășura și Luna pentru viață 2017.
Descarcă de aici MATERIALE PROMO cu Marșul pentru Viață: LOGO, AFIȘ EDITABIL, foto de profil / cover FB, PANCARTE pe care le poți printa
EXTRASE DIN COMUNICATUL MARȘULUI PENTRU VIAȚĂ 2017 – „AJUTĂ FEMEIA ȘI COPILUL! EI DEPIND DE TINE”
România ocupă locul a doilea în lume în statistica numărului de avorturi raportat la populația actuală (Rusia este pe locul întâi): 22.832.650 de avorturi legale, chirurgicale, doar în spitalele de stat, în perioada 1958–iunie 2016, față de o populație de 19.760.000 de persoane la 1 ianuarie 2016.
În condițiile în care civilizația tradițională și spiritualitatea românească nu au valorizat avortul, numărul uriaș de avorturi este cauzat de ignorarea problematicii crizei de sarcină și de existența unei mentalități publice pro-avort, ambele cu rădăcini în perioada și în ideologia comunistă.
(…)
Prin asocierea „este legal, deci este corect” și prin prezentarea avortului ca o emancipare oferită de comunism femeii în comparație cu regimul anterior, avortul a fost valorizat pozitiv. Astfel s-a ajuns la o mentalitate publică pro-avort, potrivit căreia avortul este opțiunea unică, sigură și eficientă în criza de sarcină.
După căderea comunismului, avortul a fost prezentat ca o emancipare față de societatea comunistă, care îl restricționase în 1967 din cauza scăderii populației.
Criza de sarcină
Criza de sarcină apare în momentul în care o femeie ia în considerare întreruperea cursului firesc al sarcinii, care s-ar concretiza prin nașterea copilului, și se gândește la posibilitatea de a face avort. Criza de sarcină se datorează unor probleme exterioare cărora ea nu reușește să le facă față.
Cel mai des întâlnite cauze ale crizei de sarcină sunt:
- tatăl copilului nu își dorește copilul;
- tatăl copilului o părăsește pe mamă;
- femeia depinde financiar de tatăl copilului, care îi cere să facă avort;
- femeia trăiește într-o relație violentă din care nu se poate desprinde;
- femeia este necăsătorită și se teme de ostracizarea din spațiul public dacă va naște copilul.
Criza de sarcină este accentuată de presiunea din partea altor persoane pentru a face avort: 64% dintre femeile care au făcut avort s-au simțit presate să facă avort, potrivit unui studiu publicat într-o prestigioasă revistă medicală[1].
(…)
Mentalitatea pro-avort
Instaurarea mentalității pro-avort în societate a eliminat aproape complet înțelegerea corectă a crizei de sarcină, existența alternativelor la avort și firescul de a sprijini o femeie în criză de sarcină. Din punct de vedere practic, membrii societății au dezvoltat indiferență față de femeile în criză de sarcină, iar legislația nu s-a dezvoltat în direcția stimulării alternativelor la avort.
Mentalitatea pro-avort în spațiul public a dus la:
- lipsa de informare despre deplina umanitate a copilului în fiecare etapă a vieții intrauterine;
- lipsa de informare despre realitatea dureroasă și complexă a crizei de sarcină;
- lipsa de sprijinire într-o măsură suficientă a femeii aflate în criză de sarcină;
- minimalizarea vocilor publice pro-viață și incriminarea acestora ca fiind anti‑femeie.
În aceste condiții, în lipsa informației și a sprijinului, femeile sunt practic împinse să facă avort, iar protejarea vieții copiilor nenăscuți este privită ca o dovadă de lipsă de civilizație.
În realitate, avortul este o dovadă de lipsă de civilizație, o lipsă de compasiune și de respect, o lipsă de dragoste pentru femeie și pentru copil!
(…)
Un proiect de țară: prețuirea darului vieții și sprijinirea femeilor în criză
În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital al românilor din dreapta și din stânga Prutului este responsabilizarea societății față de darul vieții, înfăptuit concret prin sprijinirea femeilor în criză de sarcină și a copiilor lor.
În primul rând, fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină! Experiența celor care s-au implicat arată că sprijinul din partea tatălui copilului, a unei prietene, a unui psiholog sau a unui cleric poate face diferența între avort și nașterea copilului.
În al doilea rând, societatea, în ansamblu, poate crea instrumente prin care să sprijine femeia în criză de sarcină, precum:
- acordarea, după a 14-a săptămână de sarcină, a unei indemnizații pentru femeia însărcinată, care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii ;
- înființarea de centre de sprijin a femeii însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui de asistent social specializat în criză de sarcină;
- legiferarea plasării de instalații speciale de tip „baby box” în zidurile exterioare ale spitalelor, unde mamele care consideră că nu își pot îngriji copiii îi pot depune în condiții de siguranță – ca ultimă soluție la o situație de criză, aceste instalații pot preveni pruncuciderea și abandonul copiilor nou-născuți; aceste dispozitive sunt prezente în numeroase țări din lume.
- legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul; posibilitatea oficierii la cerere a unei slujbe religioase adecvate, cum se procedează în cazul copiilor decedați la scurt timp după naștere și nebotezați;
- crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în S.U.A., Marea Britanie, Australia;
- legiferarea adopției deschise, care ar putea determina mai ușor încredințarea spre adopție sau acceptul pentru adopția copiilor care nu pot fi îngrijiți de părinții sau de rudele biologice;
- valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție când consideră că nu se pot ocupa corespunzător de creșterea lor.
Fără o informare corectă și fără înființarea la nivel național de centre de sprijin a femeilor în criză de sarcină, trauma avortului va afecta în continuare copiii, mamele, familiile și societatea în general.
Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice.
Prin Marșul pentru viață nu promovăm interzicerea legală a avortului și nici un fel de violență împotriva femeii, ci promovăm conștientizarea societății și sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.
Posibilitățile enumerate mai sus nu vizează în primul rând statul și instituțiile lui, ci mai ales societatea, în diferitele ei forme de organizare, precum organizațiile non-guvernamentale. Nu putem aștepta de la stat să facă ceea ce noi, individual și prin posibilitățile asociative existente astăzi, nu facem! Aceasta înseamnă solidaritate, iubire și civilizație.
Dinamica organizării Marșului pentru viață în ultimii trei ani a fost următoarea:
- 2014: 40 de orașe din România;
- 2015: 77 de orașe (75 din România, 2 din Republica Moldova);
- 2016: 130 de orașe (110 din România, 20 din Republica Moldova).
Descarcă de aici MATERIALE PROMO cu Marșul pentru Viață: LOGO, AFIȘ EDITABIL, foto de profil / cover FB, PANCARTE pe care le poți printa
www.marsulpentruviata.ro
#marsulpentruviata2017
Facebook.com/OLumePentruViata