Cum poți legaliza ceva care nu există în realitate? Scurtă incursiune în istoria a două revoluții: cea bolșevică și cea sexuală
de Ștefania Armanca
Ultima dată când m-am uitat în dicționar, căsătoria era definită ca „uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie, pentru întemeierea unei familii”. De aceea, nu pot fi nici pentru, nici împotriva „căsătoriei” între persoane de același sex. Nu poți fi pentru sau împotriva a ceva ce nu există.
Legiferând așa-zisa „căsătorie” între persoane de același sex, statele vest-europene si americane, acaparate de ideologii de serviciu, aspiră să redefinească realitatea printr-o manipulare lingvistică. Se dă un nou sens unui vechi cuvânt.
Să nu uităm că totalitarismele au stăpânit cel mai bine această a artă a manipulării limbajului pentru a impune o nouă realitate. În special comunismul, rudă bună cu neomarxismul, mișcarea politică și socială care a impus revoluția sexuală în Occident.
Scurtă incursiune în istoria a două revoluții
Alexandra Kollontai, numită Comisar al Poporului imediat după lovitura de stat bolșevică din 1917, credea că revoluția socialistă va reuși în mod definitiv numai printr-o schimbare radicală a atitudinii față de sexualitate. Propovăduia iubirea liberă ca mijloc de eliberare și vedea familia naturală ca pe o structură opresivă. Îndemna oamenii să se dezbare de viziunea tradițională asupra familiei și să își privească propriii copii ca pe bunuri ale întregii societăți, militând astfel pentru instituționalizarea obligatorie a tuturor copiilor din societate.
Vederile ei radicale au fost temperate de Lenin, care s-a opus continuării revoluției din Rusia pe această linie, probabil pentru că a simțit potențialul exploziv pe care l-ar fi avut la nivelul societății.
În schimb, surpriză: în anii 1920, se înființează în Germania Școala de la Frankfurt, despre care se spune că a fost o inițiativă a serviciului secret sovietic NKVD, pentru a submina civilizația occidentală. Practic, așa cum Germania l-a exportat pe Lenin în Rusia înainte de Revoluția Bolșevică, și Lenin s-a gândit ulterior să-i facă un „cadou” în schimb Germaniei. Și i-a dat Școala de la Frankfurt.
Adepții acesteia propovăduiau exact ideile lui Kollontai, afirmând că familia tradițională este cea mai opresivă structură socială, deoarece sufocă pulsiunile sexuale, considerate eliberatoare pentru individ [1]. După al Doilea Război Mondial, Școala de la Frankfurt s-a mutat în mediul universitar american, unde a impus ca lege ideologia revoluției sexuale.
Aceasta este ideologia care încearcă să impună ca normă la nivel social comportamentul homosexual, după ce a reușit același lucru cu amorul liber și consecința lui directă, avortul la cerere – devenit deja o practică obișnuită.
Așadar, să nu uităm că Revoluția Sexuală este fiica directă a Revoluției Bolșevice. Aceeași matrice marxistă și aceeași tendință totalitară le caracterizează.
Dacă familia tradițională era opresivă, „familia” LGBT va fi eliberatoare?
În acest context, o nouă întrebare se pune: de ce descendenți ideologici direcți ai Revoluției Sexuale fac atâta caz de „căsătorie” și de „dreptul de a avea o familie”? Că doar până de curând susțineau că familia este o structură opresivă și totalitară, care spală individul pe creier și nu îi permite să se dezvolte liber și armonios conform propriilor dorințe!
Sau ei înșiși se cred atât de minunați, încât „familiile” pe care le vor întemeia nu vor avea structura opresivă și stereotipă pe care tot ei o acuză de zor la familiile naturale?
De la cei mai de seamă activiști gay și lesbiene aflăm de ce se face atâta lobby pentru acceptarea „mariajelor” și a „familiilor” LGBT:
„A fi queer (n.n. – nonheterosexual) reprezintă mai mult decât să‑ți aranjezi o casă, dormitul împreună cu o persoană de același sex și căutarea aprobării statului pentru a face asta… A fi queer înseamnă împingerea la extrem a termenilor de sex, sexualitate și familie și, prin acest proces, însăși transformarea țesutului social” (Ettelbrick, 1993). / Paula Ettelbrick, Fondul Lambda pentru Apărare Legală și Educație,
organizație pro-homosexualitate [2]
„Să luptăm pentru căsătorie între persoanele de același sex și beneficiile ei și, apoi, odată acordate, să redefinim complet instituția căsătoriei, pentru a cere dreptul la căsătorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societății, ci mai curând pentru a demitiza și a schimba radical o instituție arhaică… Cea mai subversivă acțiune pe care femeile lesbiene și bărbații gay o pot întreprinde… este să transforme cu totul noțiunea de «familie»” / Michelangelo Signorile, activist homosexual [3]
„…lupta pentru legalizarea căsătoriei între persoane homosexuale presupune în general să mințim în legătură cu ce vom face cu căsătoria odată ce aceasta ne va fi permisă – fiindcă mințim atunci când spunem că instituția căsătoriei nu se va schimba. Acesta este o minciună. Instituția căsătoriei se va schimba, așa cum și trebuie să se schimbe. Părerea mea este că aceasta nici nu ar trebui să existe. Și spun asta pentru că nu-mi place să construiesc ficțiuni în viața mea”. / Masha Gessen, activistă lesbiană [4]
Așadar, cea mai radicală revoluție din istoria umanității se desfășoară sub ochii noștri, fără vărsare de sânge, ba chiar cu acordul nostru tacit. „Căsătoria” între persoane de același sex este doar calul troian din cetatea civilizației așa cum o știam până de curând. Odată pătrunsă în cetate, pretenția „căsătoriei” între persoane de același sex va dinamita din interior conceptul de căsătorie și familia naturală. De ce? Fiindcă, atunci când ceva (respectiv căsătoria) poate însemna orice, nu mai înseamnă, de fapt, nimic.
NOTE
[1] http://www.schillerinstitute.org/fid_91-96/921_frankfurt.html
[2] Citată în Since When Is Marriage a Path to Liberation? Lesbians, Gay Men, and the Law de William B. Rubenstein, New York:The New Press, 398, 400.
[3] Michelangelo Signorile, „Bridal wave”, Out, December, 1994
[4] http://www.lifesitenews.com/news/homosexual-activist-says-gay-marriage-isnt-about-equality-its-about-destroy/