O scrisoare EMOȚIONANTĂ adresată Președintelui Obama
Stimate Președinte Obama,
Din când în când mi se aduce aminte cât de mult iubesc oamenii cu sindromul Down. Imediat după asta îmi aduc aminte că industria avortului are un target ridicat asupra acestor copii încă din pântec. Mi-am petrecut 5 ani ca profesor pentru copiii cu nevoi speciale și a fost probabil unul dintre cele mai amuzante, dar și stresante momente din viața mea. Nu știu dacă știți ceva despre Tim Harris, dar are propriul restaurant, este un Olimpic Special și suferă de sindromul Down. Nu l-am întâlnit pe Tim, dar restaurantul său este pe lista mea de așteptare.
Acum, vreau să urmăriți videoclipul cu președintele Obama adresându-se Olimpicilor Speciali și chiar îmbrățișându-l pe Tim.
Sursă: www.dougontap.com
După ce am urmărit asta (are aproape un an), nu m-am putut abține să nu vin cu zeci de întrebări pentru președintele Obama și poziția sa pro-avort.
Stimate Președinte Obama,
Uitați-vă, adresându-vă nu știu câtor Olimpici Speciali și familiilor lor, cu alte milioane de telespectatori urmărindu-vă de acasă. Ați stat pe podium și ați ținut un discurs tipic dumneavoastră, presărat cu glume și zâmbete fermecătoare. Ați prezentat câțiva Olimpici Speciali remarcabili, lăudându-le realizările și ați vorbit despre impactul pe care aceștia l-au avut asupra lumii.
La un moment dat, ați cerut o îmbrățișare din partea lui Tim Harris. Tim Harris suferă de sindrom Down și este cunoscut pentru restaurantul său, unde oferă îmbrățișări oricui cere. Tim s-a apropiat nerăbdător de scenă, a spus „Te iubesc” și ați împărtășit o lungă îmbrățișare.
Cred că vorbele dumneavoastră și momentul pe care le-ați împărtășit cu Tim au fost sincere.
Bucuria pe care o poartă este molipsitoare și pot spune că ați rămas cu un pic din acea bucurie după îmbrățișare. Cu toate acestea, nu mă pot abține să nu vin cu câteva întrebări pentru dumneavoastră.
Nu există nicio controversă asupra faptului că sunteți un președinte pro-alegere, pro-avort. La un moment dat chiar ați spus că cei de la Planned Parenthood și alți furnizori ai avortului „fac munca lui Dumnezeu”. De-a lungul carierei dumneavoastră politice v-ați opus oricărei legislații care ar fi putut limita accesul la avort. Nu este nevoie de multe cercetări pentru a ajunge la concluzia că nu sunteți în niciun fel împotriva avortului. De fapt, iubiți avortul!
Știați că bebelușii nenăscuți ce suferă de sindromul Down sunt unele din cele mai vizate grupuri în ceea ce privește avortul? Peste 90% dintre copiii diagnosticați prenatal cu sindrom Down sunt avortați. Partea nebunească este faptul că testele ce decid dacă un copil suferă sau nu de sindromul Down nu sunt 100% sigure. Am auzit poveste după poveste de la femei cărora li s-a spus că viitori lor copii s-ar putea să aibă sindromul Down, doar ca să afle mai târziu că diagnosticul a fost greșit. Cum au realizat că diagnosticul a fost greșit? Au dus sarcina până la capăt. Aceste femei și familiile lor au ignorat încurajarea medicului de a avorta. De ce? Pentru că știau că asta nu va conta. Ele aveau să iubească acel copil în ciuda a orice. Uitați cum stau lucrurile. Imaginați-vă că sunteți în cabinetul doctorului, uitându-vă la monitorul cu ultrasunete.
Asistenta face toate măsurătorile și își ia notițe. Vă spune sexul copilului, în timp ce îl/ o priviți mișcându-se dintr-o parte într-alta. Se poate simți emoția în aer. Apoi, ea pare că observă ceva în neregulă și îl cheamă pe doctor pentru a examina. Priviti cu atenție monitorul, așteptând ca ei să vă spună ce au aflat. Acum imaginați-vă că doctorul vă spune „Copilul tău s-ar putea să aibă sindromul Down”. De fapt, imaginați-vă că acel copil este Tim. Ați mai fi la fel de mândru de Tim? L-ați mai iubi în pântec în felul în care ați făcut-o pe scenă? V-ați mai gândi la impactul pe care îl poate avea asupra altora în ciuda așa-zisului sau „handicap”? Ați mai aștepta cu nerăbdare toate îmbrățișările și toate cuvintele de „te iubesc” care în mod normal vin de la o persoană cu sindrom Down? Ați fi în stare să o îmbrățișați pe mamă și să îi spuneți că poate face față situației sau i-ați spune că va fi prea dificil? Tot acel farmec și entuziasm pe care l-ați arătat pe scenă în timp ce vorbeați cu atâta mândrie despre olimpicii noștri speciali ar mai fi prezent în cabinetul acela când v-ați uita la copil pe acel monitor?
De ce este tânărul care v-a îmbrățișat pe scenă mai important sau mai demn de iubire decât oricare alt copil din pântecul mamei sale? Nu înțeleg, domnule Președinte. Nu vă înțeleg. De ce arătați atât de multă admirație acestor persoane care au realizat atât de multe, dar cu toate astea nu arătați nicio dorință de a-i proteja pe cei din pântece? Am fost profesor de educație specială timp de 5 ani. În acel timp am aflat impactul pozitiv pe care acești copii îl au asupra altora. Am învățat despre ajutarea altora. Am luat parte la bucurii ale tinerilor și ale mamelor lor. Au fost, de asemenea, și momente de durere, când unii elevi s-au îmbolnăvit sau au murit. Dar în aceste momente de durere, am văzut comunitățile venind în sprijinul familiei și al oamenilor ale căror vieți au fost sensibilizate de acest copil. Întotdeauna îmi aduc aminte cu drag de aceste momente, chiar și de cele dificile. Cel mai important lucru pe care l-am învățat este acela că ar trebui să fie mai multe din aceste exemple pline de curaj, inocență și bucurie de a trăi pe pământ. Ei merită iubirea noastră, respectul nostru, și protecția noastră cât timp sunt în pântec.
Traducere: Camelia Bordencea