O nouă tehnologie permite supraviețuirea copiilor născuți prematur chiar și la 5 luni / 17 Noiembrie, Ziua Internațională a Copiilor Născuți Prematur

de Știri pentru viață, 19 noiembrie 2014

Adrianna Mancini a împlinit anul acesta 20 de ani. Pasionată de desen de când se știe, studiază acum animația la Rochester Institute of Technology din New York.

S-a grăbit mult să ajungă pe lume, așa că s-a născut cu patru luni mai devreme decât îi era sorocul. Nu era mai mare decât o păpușă Barbie și cântărea 680 de grame. Indicele APGAR era 1 din 10. La scurt timp după naștere, prognoza ei de supraviețuire s-au redus la 5%.

Șansa fetei a fost că mama ei făcea parte din personalul medical al Spitalului Universitar Jefferson din Philadelphia și cunoștea cercetările experimentale la care lucra colegul ei, dr. Jay Greenspann, împreună cu dr. Thomas Shaffer, de la Universitatea Temple din Philadelphia. Deși încă nu se cunoșteau pe deplin efectele secundare ale unei astfel de proceduri, ea le-a cerut colegilor să îi aplice fetiței, care nu avea încă plămânii suficient de dezvoltați, metoda lor experimentală de ventilare lichidă a plămânilor.

Tehnologia presupunea introducerea în plămânii bebelușului de lichide numite perfluorocarburi oxigenate, care transportau oxigenul în sângele copilului exact în același fel în care acesta era obișnuit să respire în lichidul amniotic din burta mamei. Această procedură medicală, care seamănă foarte mult cu continuarea gestației în afara uterului, a fost numită ectogeneză.

Procedura a salvat-o pe Adrianna, ca și pe alți 12 copii, dispunând de un potențial uriaș de îmbunătățire a stării prematurilor și chiar de salvare a vieții lor.

Cifrele făcute publice de Salvați Copiii spun că nașterea prematură este principala cauză de mortalitate infantilă – peste un milion de bebeluși născuți prematur mor anual în lume.

Cu toate acestea, în 2012, postul de televiziune Fox News, care a realizat un reportaj emoționant despre Adrianna Mancini, a relatat că Agenția pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) nu a aprobat niciodată această tehnologie medicală pe motiv că este prea riscantă și costisitoare. Aceasta nu a împiedicat, desigur, folosirea ei în domeniul militar.

Ca o ironie, deși tehnologia nu a putut găsi sprijinul pentru a fi aprobată cu utilitate în sistemul public de sănătate, marile corporații nu au avut o problemă să obțină aprobare pentru folosirea ei. Numai că nu cu aplicabilitate în salvarea vieții copiilor concepuți în mod natural, ci pentru a produce copii în eprubetă, pe care apoi să îi gesteze în utere artificiale, care le vor scuti pe „mamele” din viitorul apropiat de inconvenientul purtării propriului copil în pântece.

Unele feministe se grăbesc să salute o astfel de posibilitate ca o eliberare a femeii din „sclavia casnică”, în timp ce altele spun că această procedură îi răpește de fapt femeii un privilegiu și un drept sacru.

Unele voci avertizează că nu-i poți răpi copilului intimitatea cu propria mamă fără a exista grave consecințe pentru dezvoltarea lui ulterioară ca persoană umană.

Dar ideea e mană cerească pentru adepții transumanismului, care proclamă moartea oamenilor ca specie prin transformarea lor într-o rasă superioară cu ajutorul științei și tehnologiei.

Peste un deceniu, angajatele de la Facebook sau alte corporații similare vor avea în planul de sănătate oferit de angajator și posibilitatea de a apela la ectogeneză la orice vârstă, nu doar de a-și congela ovulele la vârsta deplinătății capacității lor reproductive.

La fel, ectogeneza ar putea ajuta cuplurile de același sex să aibă copii fără a mai apela la controversata metodă a închirierii unui uter (adică al unei mame gestante de împrumut).

Dar poate că cel mai important aspect ar fi că ar putea schimba profund felul în care este perceput corpul femeii și identitatea acesteia ca femeie. Procedura va avea, în viitorul apropiat, un impact major asupra a ceea ce societatea noastră numește „drepturile reproductive”, un ansamblu de legi în care cel mai adesea copilul nenăscut nu figurează nicăieri ca ființă umană liberă și înzestrată cu drepturi, dintre care cel mai important ar fi dreptul la viață.

Și, în toată această dezbatere de etică ce zguduie lumea academică, toți uită că prima aplicabilitate a tehnologiei respective ar fi în salvarea unor copii cât se poate de reali, care sunt în suferință și mor, în timp ce marile corporații de biotehnologie și reproducere asistată se pregătesc să le vândă tehnologia unor clienți cu dare de mână, pentru a-și împlini niște vise himerice sub formă de copii născuți în mod artificial, ca niște produse de serie.

Surse: Revista Reader’s Digest (iunie 2006 pentru ediția americană, octombrie 2006 în ediția românească), Thomas Jeffferson University, LinkedIn, Vice.com