O lucrătoare de la un centru de sprijin pentru femei însărcinate din SUA a povestit despre puterea unei ecografii în sarcină: conectează mama cu copilul și demonstrează umanitatea deplină a acestuia. Poate de aceea clinicile de avort nici nu oferă acest serviciu femeilor care se programează pentru întreruperea sarcinii.
Citește în continuare povestea Lisei, o tânără americană (numele a fost schimbat pentru protejarea identității) care urmează să nască în ianuarie 2025.
O femeie de 24 de ani plină de tatuaje a venit la centru împreună cu prietenul ei. El a fost cel care făcuse programarea. Înainte de a-i face un test de sarcină, i-am pus câteva întrebări. Majoritatea centrelor de sprijin pentru femei însărcinate pun aceste întrebări, pentru că încearcă să ofere servicii de sprijin cât mai complexe și personalizare, nu doar să facă teste de sarcină și să împartă haine pentru copii.
Lisa și prietenul ei locuiau împreună. Ea era alcoolică, dar se lăsase de băut cu șase luni înainte de a rămâne însărcinată. Era hotărâtă să păstreze acest copil. Lisa nu mergea la biserică, dar credea în Dumnezeu.
Când am întrebat-o dacă a mai făcut avorturi, a spus că da.
– Cât de multe? am întrebat.
– Nu-mi amintesc, cel puțin patru sau cinci, a răspuns ea.
Prietenul ei era tatăl ultimilor doi copii avortați. El se temea că Lisa va avorta din nou, motiv pentru care făcuse programarea la noi, astfel încât să poată veni împreună și să facă o ecografie.
– Ea este pro-„alegere”; eu sunt pro-viață, a spus el. O să vă spun de ce. Am fost adoptat și mă gândesc mereu că mama mea naturală ar fi putut cu ușurință să mă avorteze… Poate că unii oameni chiar i-au spus că asta trebuia să facă… Ei bine, dacă nu m-ar dat spre adopție, nu aș fi aici astăzi.
I-au dat lacrimile în timp ce vorbea, iar hotărârea sa de a deveni tată era sinceră.
A întrebat dacă un copil se poate naște „ok” după numeroase avorturi.
Este cu siguranță posibil și s-a întâmplat de multe ori, i-am explicat, dar avortul – în special avorturile repetate – conduce la creșterea unor riscuri.
Mi s-a părut incredibil că prietena lui făcuse atâtea avorturi și nu regreta deloc. În mod surprinzător, nu rămăsese cu sechele după atâtea proceduri, deși, desigur, era prea devreme pentru a spune cum va decurge sarcina actuală.
Lisa a mărturisit că îi era teamă să aibă un copil pe vremea când bea mult. A avut și probleme cu automutilarea, iar semnele de la tăieturi se vedeau pe brațele ei (le văzusem, dar crezusem că erau zgârieturi de la o pisică sau un câine).
Așa cum fac adesea, am întrebat-o dacă i s-a făcut ecografie înainte de oricare dintre avorturi. Nu, nu i se făcuse… Este răspunsul obișnuit pe care îl aud de la femeile care au făcut avort.
După ce i-am arătat Lisei câteva mulaje cu embrioni în diverse stadii de dezvoltare a sarcinii, am vorbit despre nutriție și vitamine prenatale și, bineînțeles, despre evitarea consumului de alcool, apoi am întrebat-o dacă ar dori să își vadă ecografia.
A spus „bine”, fără prea mult entuziasm, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă se va prezenta la programare a doua zi.
– A, asta va fi foarte mișto.
Bineînțeles, nu este un semn bun dacă o mamă nu se prezintă la programarea pentru ecografie. S-ar putea să evite adevărul despre care știe că i-ar putea schimba părerea cu privire la decizia de a face avort. S-ar putea să se fi dus deja și să fi făcut un avort.
De obicei, noi nu știm, aflăm doar de la cabinetul de ecografie al spitalului catolic din apropiere că pacienta nu s-a prezentat și nu a răspuns la telefon.
Așa că nu am fost șocată când am sunat-o pe Lisa a doua zi după programarea la ecografie, i-am lăsat un mesaj și nu m-a sunat înapoi. M-am gândit că a intrat în panică și nu s-a dus la ecografie, așa că m-am rugat să nu fi făcut avort.
Am sunat-o din nou a doua zi și a răspuns imediat la telefon.
– Am vrut doar să văd cum te simți și cum a decurs ecografia, i-am spus.
– A fost extraordinar!
M-a surprins răspunsul ei. Spre deosebire de ședința noastră, acum se simțea în vocea ei foarte mult entuziasm și uimire.
– Pur și simplu nu aveam idee cum va fi, a spus ea și a început să-și verse sentimentele despre avorturile sale anterioare, realizând pentru prima dată faptul că un copil nenăscut este cu adevărat un copil în stadiu incipient.
Lisa era chiar încântată acum că era însărcinată. Am invitat-o să revină peste câteva săptămâni pentru niște haine pentru gravide și i-am vorbit despre serviciile existente pentru femeile care au nevoie de vindecare post-avort.
Când a început să plângă, i-am spus singurul lucru despre care știu că ajută la atenuarea sentimentelor de vinovăție și regret:
– În primul rând, Dumnezeu te așteaptă să te ierte. În al doilea rând, când începi să regreți alegerile făcute, amintește-ți că nu ți s-a făcut ecografie în mod intenționat.
Cei care oferă servicii de avort nu vor să piardă afacerea din cauza mamelor care își văd pe ecran fiul sau fiica viu / vie și cu inima bătând, nu vor să le activeze instinctul matern natural, care le face pe mame să iubească și să protejeze copilul chiar din acea clipă.
La toate avorturile pe care Lisa le-a cerut, clinica i-a refuzat în mod intenționat dovada umanității copilului ei. Dacă avortul ar fi cu adevărat o alegere, ar trebui să fie o decizie în deplină cunoștință de cauză, dar, în cazul Lisei, ca și în cazul multor femei, o ecografie, le-ar fi făcut să renunțe la avort.
Motto-ul celei mai mari companii de avorturi din țara noastră este „Alegere, indiferent de situație”. Din punctul meu de vedere, motto-ul lor ar trebui să fie: „Înșelăciune, indiferent de situație”.
Să ne rugăm ca Lisa să ducă la termen cu bine sarcina. Trebuie să nască la începutul lunii ianuarie 2025.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
