Nu fi călăul meu, fii mămica mea!

În clinicile din România, în fiecare zi se sting sute de vieți în urma avortului. Sunt multe cauze care duc la luarea acestei decizii printre care și depresia alimentată de lipsa sprijinului din partea celorlalți.

Este șocant pentru o fată tânără, fără studiile terminate să primească vestea că va aștepta un copil și este cutremurător atunci când tatăl copilului ei dispare, lăsând-o singură, fără nici un sprijin. Treptat, fără vreun sprijin, cu frica constant[ că părinții ei vor afla vestea și vor reacționa într-un mod dur, poate chiar o vor renega, tânăra cade treptat în depresie. Apar simptomele sarcinii și odată cu acestea amplificându-se și starea depresivă, până într-o zi când se hotărăște să avorteze, crezând că acest pas este singurul corect.

Grăbindu-se să facă acest pas omite realitatea, faptul că în pântecele ei se afla o viață, o ființă umană. Nu știe ce urmări o să aibă avortul, nu o interesează altceva decât cum să scape de marea problemă în care se afla, problema care de fapt era o binecuvântare.

Sosește și ziua avortului. Tânăra fată nu este conștientă de ceea ce se întâmplă în timpul procedurii, în timpul chiuretajului, frecvent utilizat în România. Nimeni nu îi arată ceea ce s-a întâmplat cu propriul ei copilaș… ar fi prea traumatizant pentru ea să vadă cum arată trupușorul lui în urma chiuretajului, un trupușor sfâșiat în bucățele.

Poate, pe moment nu se întâmplă nimic, nu există vreo traumă psihologică. Dar multe tinere, regretă avortul la scurt timp după producerea acestuia, traumele post avort neîntârziind să apară. Unele fete trăiesc sentimente de teamă și depresii din cauza experienței prin care au trecut, ajungând chiar să le fie rușine să mai iasă din casă, având impresia că oamenii știu ce au făcut și le judecă.

Mai există și tinere care încearcă să-și îngroape trecutul, să uite de pruncul ucis și să meargă mai departe. După câțiva ani se căsătoresc, în multe cazuri nefiind vorba despre iubitul care le-a părăsit înainte de a face avort. Rămân însărcinate, dar atunci vechile amintiri legate de avort ies la suprafață cu putere.

În cele ce urmează voi relata mărturia unei tinere care, după ce a făcut avort, a decis să lase trecutul în urmă, dar când a fost însărcinată pentru a doua oară, toate amintirile avortului au revenit:

Abia atunci am înțeles ce transformări profunde se produc în organismul femeii la naștere. În mod inexplicabil, la un moment dat trupul meu a început să reacționeze la lucruri îngropate de mult în trecutul meu. Totul a ieșit la iveală cu o forță neobișnuită. În fiecare noapte simțeam că mă lupt cu moartea. Aveam atacuri de panică, însoțite de palpitații foarte puternice care durau câteva minute. Aveam senzația că mă sufoc și ajungeam leoarcă de transpirație. În fiecare noapte mă simțeam la un pas de moarte. I-am spus soțului meu că într-o dimineață mă va găsi moartă, dar el nu avea cum să mă ajute. Timp de 18 ani am avut aceste stări și am obosit să mă lupt cu ele. Nici nu mi-a trecut prin cap că își au rădăcina în avortul făcut cu atâta timp în urmă. Pentru mine acea problemă a fost îngropată și uitată demult. Mai târziu am aflat că de fapt am avut două fetițe gemene și a fost groaznic.

(Mariana)

Avortul nu clarifică lucrurile, nu le așează la normal! Dacă o tânără face avort asta nu înseamnă că totul o să revină la normal ca și cum ar șterge cu buretele totul… Rămân traumele, rămâne un copilaș ucis. Există momente de singurătate, de incertitudine dar singurătatea nu se va sfârși dacă copilul dispare, de fapt nici nu dispare, nu se poate nega că nu a existat nici o clipă… copilul din prima clipă există, este o ființă.

Pentru tânăra fată, copilul, la început, reprezintă o piedică dar mai târziu, dacă va decide să îl nască, și acesta este pasul corect, copilul va fi sprijinul ei, binecuvântarea ei. Există o temere conform căreia, dacă este o mamă singură, șansele de a se căsători scad. Nu este adevărat. De mii de ori va fi mai bine dacă tânăra va decide să nască copilul decât să îl avorteze. După avort există șansa să nu mai poată avea alți copii, iar acest lucru cu certitudine îl va afecta pe soțul care vrea urmași.

Fetelor, un copil nu este o piedică în viața voastră, nu este o cauză care să ducă la singurătate și implicit la depresie, ci este un dar de la Dumnezeu, o bucurie care va continua să lumineze nu doar o clipă ci întreaga voastră viața.

Mihaela Gligan