Mesajul Andreei Ogăraru la lansarea cărții „Avortul, ultima exploatare a femeilor”
Pe 8 decembrie 2014, ProValori Media a lansat cartea Avortul, ultima exploatare a femeii, de Brian E. Fisher, fondatorul organizației americane Online For Life, care, de la înființarea ei, în 2007, a salvat de la avort peste 2.000 de copii.
Acest volum, dintr-o perspectivă originală și provocatoare, pune în discuție tocmai drepturile femeii și ale copilului nenăscut, explorând rolul bărbaților în impunerea și răspândirea practicii avortului în cea mai puternică națiune din lume și apoi în alte țări.
Cartea este disponibilă gratuit, în format digital, la adresa de web www.
Vă prezentăm mesajul transmis de Andreea Ogăraru, soția fotbalistului George Ogăraru, participanților la lansarea cărții. Andreea este și cea care semnează prefața cărții.
„Pentru început, aș dori să știți cu toții că doar din motive foarte serioase ce țin de rânduiala familiei nu mă aflu acum alături de voi. Mi-ar fi plăcut să vă pot privi în ochi în timp de vorbim un subiect atât de important și totodată delicat.
Este foarte bine că există tineri ce își doresc să lupte pentru diminuarea numărului de avorturi. Acești tineri pot fi căsătoriți sau nu, cu copii sau fără, fapt ce contează mai puțin, însă lupta lor trebuie să fie sinceră, curată și înțeleasă în complexitatea ei. Cum luptăm împotriva avortului? În linii mari cam în două feluri:
Prin comunicare în ansamblul ei, scriem cărți, împărțim fluturași, ne folosim de social media, arătăm date, statistici și așa mai departe. Asta este munca de început prin care cu siguranță stârnim ceva în interiorul persoanelor pe care dorim să le „atingem”, implicate direct sau indirect în cumplitul fenomen.
Avortul este cumplit din pricina ravagiilor pe care le face în sufletele celor implicați, în familiile acestora prin efectele ce nu pot fi „măsurate”. Cumplit este și că scade numărul românilor, că țara se depopulează ușor, ușor… Și atunci trebuie să ne mai gândim la un aspect al luptei noastre. Lupta noastră nu se duce numai cu avortul în sine ca procedeu chirurgical, lupta noastră se duce cu detașarea, cu scăderea sensibilității, cu lipsa iubirii, cu nenașterea…
Și atunci spunem că un alt mod de a lupta contra avortului îl reprezintă nașterea de copii, ca exemplu personal în familiile noastre, în comunitățile ori grupurile din care facem parte.
Scopul nostru final este ca femeia să fie valorificată la potențialul ei adevărat, respectată ca ființă umană dotată cu capacitatea de a iubi total, de a se face pe sine cuib pentru noile vieți, izvor de complexitate în crearea unei noi ființe umane, unică și irepetabilă.
Din această cauză, mai ales, aș fi vrut să fiu alături de voi acum. Aș vrea să fiți hotărâți în a lupta și așa, lăsând cât mai aproape de libertate cu putință să lucreze în voi puterea creatoare. Aici va fi pe viitor adevărata luptă. Numărul avorturilor a mai scăzut și va mai scădea, însă numărul nașterilor nu prea crește. Nu atât cât ar însemna să se inverseze proporțiile, aici este durerea pentru țară.
Este foarte bine că se luptă împotriva avortului, este extraordinar că voi existați și vă dedicați atât de mult acestui scop. Îmi doresc ca alături de această misiune să vă mai asumați una, să ne-o asumăm împreună. Să educăm oamenii în iubire, să comunicăm cu ei în sensul iubirii, să le readucem aminte de valoarea vieții și de bucuria de a da o viață, de a participa prin ceva la viitor, singurul mod real prin care o fărâmă din noi va exista și peste veacuri, după cum și noi purtăm amprenta predecesorilor noștri.
Mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o, aceea de a scrie prefața acestei cărți. Scopul textului meu nu a fost altul decât de a atinge ceva din locul de unde pleacă totul, din adâncul sufletului.
Îmi doresc nespus ca oamenii să citească această carte, să înțeleagă că planurile malefice se țes în timp, au răbdare și nu se lasă până nu distrug ceea ce și-au propus, pe când faptele bune țin cel mai adesea de un impuls, o tresărire dintr-un anumit moment, care riscă să se piardă dacă amânăm… Dacă citim cartea, înțelegem imediat cum stau lucrurile, însă abia din acel punct mai departe începe urcușul. Să ni-l asumăm!
Vă îmbrățișez cu drag, ne vom revedea cândva, cât de curând!
8 decembrie 2014″
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
