Mărturii ale părinților de copii transgender (1): „De ce li se oferă copiilor medicamente și operații în numele unei identități de gen care este teoretizată ca schimbătoare, sfidând orice bază științifică?”
Am fost șocată când fiica mea de treisprezece ani mi-a spus să o consider drept fiul meu transgender. Nu era deloc băiețoasă, nici măcar sportul nu-i plăcea. Dar, fiind o adolescentă isteață și puțin ciudată, cu manifestări din spectrul autismului, nu reușise niciodată să se integreze bine printre fete.
De unde i-a venit ideea că ar fi transgender? De la o prezentare care s-a ținut la școală. Aici, mai mult de 5% din elevi se numeau „trans” sau „nonbinari”, câțiva luau deja hormoni, iar o fată făcuse deja o mastectomie la vârsta de șaisprezece ani. În lumea fiicei mele, atât cea reală și cea online, identitățile trans apar frecvent, iar hormonii și intervențiile chirurgicale sunt la ordinea zilei.
Am dus-o la un medic de specialitate în căutarea unui sfat expert. Dar acesta i-a acceptat îndată noua identitate și mi-a spus că trebuie să o strig cu un nume masculin și să-i cumpăr o bandă pentru a-i aplatiza sânii. Nu mi-a recomandat tratament și nu a luat în considerare factorii sociali care i-ar fi putut afecta gândirea. Am fost îndrumată să-i dau pastile care să-i blocheze pubertatea. M-au mințit, spunând că aceste medicamente au fost bine studiate și că ofereau modalitatea perfectă pentru ea ca să-și „exploreze genul”. Mi-au spus că, dacă nu făceam toate acestea, ea risca să se sinucidă.
Nu am unde să mă duc pentru ajutor. Psihologii și psihoterapeuții sunt instruiți în mod activ și supuși unei presiuni sociale ca să nu pună la îndoială aceste cazuri de false identități de gen care se tot înmulțesc. În Washington, D.C., și în alte state americane unde este interzisă terapia de conversie a orientării sexuale, părinților le este interzic să pună la îndoială adoptarea de către propriul copil a unei identități de gen care nu corespunde sexului său biologic.
Trăiesc acest coșmar de peste patru ani. Și, în ciuda eforturilor mele, la majorat, fiica mea intenționează să-și facă operație de schimbare de sex.
Părinții ca mine trebuie să rămână anonimi pentru a proteja identitatea copiilor și pentru că ne putem confrunta cu consecințe legale. Părinții care nu susțin falsa identitate de gen adoptată de copilul lor riscă să fie raportați la Serviciile de Protecția Copilului și să piardă custodia copiilor. În statul american New Jersey, Departamentul de Educație încurajează oficial școlile să raporteze acești părinți.
Între timp, mass-media promovează copiii trans, dar ignoră mărturii precum a mea. Am contactat peste 100 de jurnaliști implorându-i să scrie despre acești copii. Le-am scris reprezentanților și senatorilor, dar m-au ignorat. Postările mele online cu povestea fiicei mele au fost șterse și am fost eliminată definitiv de pe un forum online. Am votat cu Partidul Democrat toată viața, dar acum găsesc revoltător modul în care acest partid tratează chestiunea și mi se pare o ironie a sorții că numai canalele de știri de factură conservatoare mi-au relatat povestea fără prejudecăți sau cenzură.
În timp ce părinții lor sunt ignorați și defăimați, copiii suferă în numele „incluzivității” și acceptării. Sper ca măcar unii din parlamentarii democrați se vor trezi și vor conștientiza că sunt complici la răul făcut unor copii vulnerabili. Sper să-și pună următoarele întrebări: De li se oferă copiilor medicamente și operații în numele unei identități de gen care este teoretizată ca schimbătoare, sfidând orice bază științifică? De ce parlamentarii includ teoria genului în toate legile statale și federale?