Ivona Boitan, regizor, despre filmul „Alison’s Choice” și problematica avortului: „Cred că e o rușine că nu urlăm cît de mult ne doare și cît de rău ne pare”

de Ivona Boitan, Facebook
Cred că avorturile sunt cea mai mare tară posibil. Cred că orice femeie care a făcut vreodată unul, fie acum 50 sau 70 de ani, îl regretă pînă la sfîrșitul zilelor. Cred că e o rușine că nu luptăm mai intens și că din considerente de „jenă” nu urlăm cît de mult ne doare și cît de rău ne pare. Cred că nu ar trebui nimeni să poată face un avort decît dacă timp de o lună nu merge săptămînal la un consilier care să i explice ce înseamnă asta. Nu e o decizie de impuls. Nu e o gumă de mestecat pe care o cumperi în timp ce aștepți la supermarket. E o rană care nu se închide , cu adevărat, niciodată. Și nu, nu e corpul tău, ca dovadă că iese din corpul tău și corpul tău continuă să existe. Cum ar fi ca raftul bibliotecii să și asume drepturi asupra cărților, sau oala asupra mâncării….Nu e nici o tumoră, nici un organ bolnav, să scapi de ele. E un copil. Un copil, nu un început de copil, sau o idee de copil, e un copil care îți cere timp. Și tu de fapt asta nu vrei să împarți cu el, timpul…