Interviu cu Željka Markić: „Eu vă îndemn nu doar să mergeți la vot, ci să vă și implicați!”
Dr. Željka Markić, medic croat și mamă a patru copii, a fost membră a comitetului de inițiativă „În numele familiei”, care a organizat un referendum pentru căsătorie câștigător în Croația. În această calitate a participat pe 3 mai la o conferință de la Palatul Parlamentului din București, dedicată referendumului pentru căsătorie din România.
Ce poate asigura succesul referendumului pentru căsătorie din România?
Cea mai importantă precondiție este împlinită. Coaliția pentru Familie a strâns peste trei milioane de semnături. Aceasta trimite un mesaj clar către societate: pentru mulți români, familia este foarte importantă. Acum trebuie să vă asigurați că politicienii respectă voința democratică a poporului și le permit românilor să spună dacă doresc protecție constituțională pentru căsătorie sau nu. Este despre respectarea democrației. Chiar și cei care se poziționează împotriva căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie ar trebui să lupte pentru acest referendum. Dacă azi politicienii ignoră un subiect, mâine vor ignora un altul.
Cum vedeți cooperarea dintre societatea civilă și Biserică în această chestiune?
Societatea constă din administrație, economie și societate civilă. Bisericile, sindicatele, organizațiile profesionale, ONG-urile fac toate parte din societatea civilă. Societatea civilă poate coopera cu sindicatele pentru a proteja, de exemplu, duminica liberă. Societatea civilă cooperează cu Biserica de fiecare dată când cea din urmă se regăsește în demersul primei. Și nu văd nicio problemă în cooperarea cu toate partidele politice dacă acestea împărtășesc anumite scopuri ale societății civile. Nu-mi pasă ce ne desparte cu privire la alte subiecte. Dacă vor să protejeze căsătoria, lucrăm împreună. Nu este numai o bună ocazie de a fi uniți, ci și singurul model de a construi un consens la nivelul societății.
Este normal într-o societate pluralistă să avem poziții care diferă. Dar este de asemenea important ca, atunci când nu reușim să cădem de acord, deciziile să se facă în mod democratic. Dacă avem 51% în favoarea unui lucru, poate că nu este perfect, dar trebuie să ne conformăm. Nu putem spune că trăim într-o democrație dacă un grup mic de persoane poate schimba întreaga cultură și societate, introducând un stil de viață cu care ceilalți nu sunt de acord.
Se spune că instituționalizarea relației dintre două persoane de același sex ar fi un fapt privat, care îi afectează doar pe cei care recurg la ea…
Cred că este foarte important ca oamenii să înțeleagă consecințele schimbărilor aduse de legiferarea uniunilor între persoane de același sex. Le putem deja vedea în unele țări din Occident, pentru că, mai devreme sau mai târziu, se ajunge inevitabil și la adopția de copii. Și nu e nevoie să fii om de știință ca să înțelegi că interesul superior al copilului este să fie crescut de un tată și o mamă. În Croația, la fiecare copil adoptabil sunt șase cupluri formate dintr-un bărbat și o femeie care așteaptă să adopte. Dacă vrei să adopți un copil, trebuie să îndeplinești criterii foarte stricte: să fii stabil economic, să fii sănătos, să ai o anumită vârstă. Așadar, cuplurile eligibile care ar putea să-i ofere copilului tot ce e mai bun stau la coadă, efectiv. Atunci de ce să se dea copiii unor cupluri care îi vor priva fie de rolul tatălui, fie de cel al mamei în viața lor? De dragul „corectitudinii politice”?
O astfel de decizie are impact asupra întregii societăți. Funcționarii civili vor fi obligați să înfăptuiască uniuni între persoane de același sex. În SUA sunt persoane date în judecată pentru că nu au vrut să participe la astfel de ceremonii cu serviciile lor [tort de nuntă, fotografii de nuntă – n.red.]. Și ajungem de la tolerarea unui stil de viață la impunerea lui tuturor ca opțiune validă și cu valoare egală cu altele.
Nu sunt de acord, mai ales gândindu-mă la datele epidemiologice legate de stilul de viață homosexual: o rată mult mai mare de sinucidere și depresie, mai mulți parteneri în relații. Sunt mulți factori de risc pe care o societate liberă trebuie să îi ia în discuție.
Ce puteți spune însă despre familiile unde deja nu există mamă sau tată?
Se poate ca doi bărbați să se iubească, dar aceștia nu vor putea introduce o mamă în această relație, iar copilul va crește fără mamă prin însăși intenția societății. Sau va crește fără tată, în cazul cuplurilor de femei. Avem în viață diverse situații – fie deces, fie divorț, sau monoparentalitate – dar, orice-ar fi, nu statul este cel care a creat condițiile pentru aceste situații.
Am văzut și argumentul că familia tradițională are mari probleme…
Să nu comparăm cele mai grave cazuri din familiile naturale cu cele mai bune cazuri din relațiile homosexuale. Nu este corect. Trebuie să comparăm cele mai rele cazuri din ambele grupuri. Altfel, vorbim de manipulare.
De ce este important să votăm la referendum?
Trebuie să fim conștienți că în general clasa politică își dorește o populație pasivă. Nu vor ca noi să fim activi, pentru că nu vor să le punem întrebări. O mare parte din activitatea politicienilor nu se caracterizează prin acțiuni care mobilizează oamenii, deoarece oamenii le-ar deveni parteneri. Ei vor să ne facă să simțim că nu putem schimba nimic. Poți decide că nu e nimic de făcut și să rămâi acasă, sau poți încerca mereu, pentru că succesul numai așa se obține.
Eu vă îndemn nu doar să mergeți la vot, ci să vă și implicați! Vorbiți cu oamenii. Spuneți-le care sunt consecințele asupra copiilor ale faptului de a nu avea căsătoria naturală protejată prin lege: la grădiniță se vor citi povești despre băieți care au doi tați. Din punct de vedere biologic, este imposibil: doi bărbați nu pot face niciodată împreună un copil, și nici două femei. Așa că de fapt copilul acela ARE mamă, doar că povestea respectivă o exclude, nu îi permite să participe la viața lui!
Oamenii trebuie să înțeleagă că, dacă nu participă în mod activ la societate, vor deveni victime. Vor fi folosiți, devenind obiectul deciziilor, nu subiectul acestora. Or, într-o democrație tocmai despre aceasta este vorba: de a fi subiectul deciziilor politice.
Ce activități mai aveți în Croația?
Pregătim un referendum care să schimbe modul în care parlamentarii sunt aleși. Vedeți dumneavoastră, problema corupției există pretutindeni. Avem în Parlament oameni care se presupune că ne reprezintă. Le-am trimis argumente solide împotriva ratificării Convenției de la Istanbul. [Document UE controversat ratificat și de România; pe lângă prevederile de combatere a violenței împotriva femeilor, introduce cerința ca în școli elevii să fie educați conform teoriei genului, care spune că feminitatea și masculinitatea nu depind de sexul biologic, ci sunt constructe pur subiective și schimbătoare – n.red.] Le-am arătat că pentru protecție suplimentară împotriva violenței e suficient să aplicăm eficient legea croată, că documentul va permite finanțarea masivă a unor grupuri de extremă stângă, că va fi subminată suveranitatea națională printr-un organism suprastatal de monitorizare. Am făcut două demonstrații cu zeci de mii de participanți. Dar s-au purtat de parcă ar fi proprietarii, nu slujitorii țării. Acestea relevă un deficit de democrație.